return to the com(m)unity

In aceasta perioada mi-am luat o vacanta aproape involuntara de la scris. Pentru ca m-am simtit ca eroul principal al unuia din bancurile ceausiste. Cel cu cetateanul onest care lucra la fabrica de masini de spalat de la Cugir. Si care “pleca” acasa in fiecare seara cu cate o piesa, sperand ca la sfarsitul anului sa isi asambleze o masina de spalat. Dar oricat de multe combinatii incerca, tot mitraliera ii iesea (scuze pentru rima). De fiecare data cand am luat tastatura intre maini ca sa mai cresc volumul de informatie inutila din aceasta lume, tot politica imi venea sub unghii. Ma simt prizonier intr-un univers marquezian amortit, in care evenimentele curg prin si pe langa mine cu inevitabilitatea trenului care se indreapta catre un Neo strans de gat cu delicatete de un Mr. Smith responsabil social. In care liniile de forta ale evenimentelor au fost devoalate de acum cateva luni.

Asa ca am ales calea procrastinarii si m-am decis sa astept pana dupa duminica alegerilor second hand (a doua mana, adica). Nu reusesc insa a nu carcoti macar pe marginea a doua evenimente care vor face istorie in manualele romanesti de comunicare ca si premiere.

Unul este “dosul de palma peste gura” basescian. Pentru prima data in Romania se face apel la o astfel de tactica de comunicare. O miscare de GO cu care adversarul a fost pus intr-o situatie lose-lose. Acestea sunt momentele in care regret cel mai mult faptul ca la noi inca nu exista masinaria de sondare rapida din SUA ale Americii. Cea care poate sa dea in 3 ore pe post raspunsul la intrebarile “Cine a pierdut/castigat din acest incident?” si “Cate procente a pierdut/castigat?” Evit a comenta pe marginea incidentului, pentru ca ambele tabere sunt in culpa. Una pentru ca inregistrarea a fost “ajustata” pentru a accelera si agrava un gest, iar cealalta pentru ca gestul de impingere/respingere a fost real. Iar modul in care a fost gestionata criza de comunicare de catre candidat si staff a fost deplorabil dpdv. profesional. Sugestie/recomandare: purtatori valizi de informatie ai evenimentului sunt membrii echipei tehnice responsabila de scena&sonorizare

Iar cel de-al doilea prezenta unui presedinte in functie la o “garbage TV”. Recte Zero TV. Daca nu ati vazut-o inca, v-o recomand. Este un eveniment de comunicare, care legitimeaza simbolic acest tip de televiziune. M-am uitat cu entuziasmul cu care incerc de multi ani sa empatizez cu virgula “comedia umana”. Ca de inteles am renuntat de la un moment de intelepciune sa o mai fac. Sa fie primita, dimpreuna cu schimbarea de target si de segmentare.

In rest, numai prostii in viata mea de saptamana trecuta, prin comparatie cu turmoilul mediatic: concertul lui Jean de la Garbarek (absolut superb, absolut superb), o sedinta de board IAA, o prezentare la primul eveniment de research din Romania – organizat de SMARK (foarte haios, participantii au ras in hohote la interventia Dan&Turkish), targul de carte Gaudeamus, mers la munte in vacanta de 1 decembrie, o carte si cateva filme si cel mai haios cado de ziua mea (multumesc Victor!): o consola Wii care a devenit deja elementul central al vietii sociale de la noi din firma, in functie de care se reconfigureaza “dejea” doua incaperi si se planifica o investitie semnificativa in mobilier, televizor, accesorii si jocuri.

Inchei cu traditionalul “Hai liberare!”, desi dejea nu mai este cazul