Un eveniment onest ca o promotie iunie 30, 2009
Posted by danpetre in comentarii profesionale.13 comments
Am primit invitatia de a participa la evenimentul “Promotiile acum. Ce functioneaza si ce nu” organizat de smark.ro. Si daca nu intervine ceva extrem de important (cum ar fi un client care se hotaraste brusc sa faca research in criza 
am sa merg. Pentru a ii vedea pe cativa din plannerii faini ai momentului, atat strainezi (Grifftiths si doi Wieden-ei) cat si romanezi (Stefan si Elena and more). O fac nu numai pentru ca ma intereseaza speakerii, ci mai ales tema. Intotdeauna am fost de parere ca promotiile sunt mult mai imprevizibile si mai greu de controlat ca impact asupra brandului, decat o campanie ATL “clasica”. Daca mi-ar cere cineva sa ii spun ce mecanism promotional sa foloseasca si care va fi impactul promotiei asupra vanzarilor, mi-ar fi mai greu sa ii dau un raspuns decat daca m-ar intreba ce pozitionare sa foloseasca si prin ce canale sa comunice.
Dar destul cu incertitudinile mele profesionale. Mai bine sa trecem la ale voastre Gratie, multumita, datorita generozitatii organizatorilor (sa traiasca nasu’ Costin!! si sa mai ne cheme si la urmatoarea nunta ca cantam frumos ca sa mananca si gura noastra o sarmala) am primit si dreptul de a transfera doua invitatii catre cititorii acestui post. Cei care vor da cele mai competente raspunsuri la o intrebare despre promotii. Dupa o scurta si lipsita de profunzime analiza de vara (just kidding..) am ales urmatoarea intrebare:
“Ce mecanism/premiu de promotie ai inventa sa ii faci pe cei cu venituri mai mari de 1500 EUR sa participe la o promotie pentru o bere mainstream?” (Daca in 3 zile nu am niciun raspuns mai tai din ea – ex. “Ce mecanism/premiu de promotie ai inventa sa ii faci pe cei cu venituri mai mari de 1500 EUR sa participe la o promotie?”. Daca in 5 zile nu am nimic interesant o fac “Ce mecanism/premiu de promotie ai inventa?” iar cu o zi inainte va ramane un simplu si onest “Ce?!?”).
Daca este cineva interesat de participare free la conferinta, pls. postati mai jos cu responsabilitate si raspunsabilitate. Promotia este valabila pana pe 07.07. 09. Altfel am sa fiu nevoit sa o fac eu sub pseudonim (ca sa dau impresia ca acest blog are audienta si activitate) si sa dau invitatiile la cunostinte sau rude de gradul I sau II. Ajutati-ma sa scap de tentatii, ca destul ma lupt cu ele ca profesor
SUA la creme iunie 25, 2009
Posted by danpetre in comentarii profesionale.add a comment
Sunt exact sapte zile de cand imi propun sa va povestesc despre cel mai interesant eveniment la care am participat saptamana trecuta.
Este vorba de prezentarea pe care Mihai Ghyka a facut-o in fata unei audiente restranse dar foarte vioaie la sediul IAA. In care a prezentat impresiile educate adunate in urma interactiunii cu Statele Unite prin una dintre cele mai interesante si mai dificil de obtinut burse pe care le acorda aceasta tara: Eisenhower Fellowships. Aceasta isi propune sa identifice si sprijine potentialii lideri din diverse tari ale lumii, in urma unui proces de selectie foarte strict si de-a dreptul elitist.
Tema cu care Mihai a castigat bursa este una care ne pasioneaza si ne da sperante profesionale: Branding Romania. O calatorie cu dimensiuni epice pentru un om normal, pe masura temei: 64 de intalniri cu persoane influente (ex. Christian Ketels, asistentul lui Porter la Institute for Strategy and Competitiveness, Weiden&Kennedy, Departamentul de Stat, Ministerul lor de turism etc), 12 orase si 17 avioane. In doar trei luni.
Principalele concluzii cu care a venit in urma intalnirilor cu oameni care conteaza din State sunt:
(1) nici ei si nici americanii obisnuiti nu au auzit de Romania
(2) nu sunt interesati de Romania – despre acest subiect domneste o indiferenta neutra sau cel mult usor binevoitoare
(3) efectele campaniilor de comunicare despre brandul Romania au avut ca efect un mare si singur zero
Pentru americanii de peste 40 ani Romania inseamna doar Nadia si Revolutia din 89, iar pentru cei sub 40 de ani doar Coruptie.
Singura zona unde exista o perceptie pozitiva si informata este Departamentul de Stat (Ministerul lor de Externe), iar ea se datoreaza faptului ca (in sfarsit..) ne-am tinut si respectat angajamentele militare fata de aliatii actuali. In acest moment NATO, si in special SUA, pentru care suntem „tara pe care se poate conta in regiune”. Din pacate, iata care este insa concretizarea perceptiilor despre Romania la nivelul recomandarilor pe care Departamentul le face cetatenilor americani care viziteaza sau intentioneaza sa viziteze tara noastra. Si de care acestia chiar tin cont si la care se raporteaza inainte de orice materiale de comunicare ale terilor respective 
Mi s-a parut extrem de interesant faptul ca SUA nu au avut campanii coerente de tip „Branding USA”, ci doar campanii punctuale, bazate pe filme si orientate catre tarile care le aduc cei mai multi turisti (Marea Britanie) si cei mai multi bani din turism. Au statistici foarte precise despre banii pe care turistul mediu ii „lasa” pe teritoriul lor per vizita: europenii aprox. 4000 USD iar asiaticii aprox. 6000 USD.
Sugestiile despre posibile pozitionari pentru Romania, asa cum le-au vazut cei cu care Mihai a interactionat:
cultura si istorie vechi, de mii de ani
locatii naturale frumoase
latinitate si oameni prietenosi
steagul cu gaura al Revolutiei
Dpdv. tehnic/procedural, sugestiile lor pentru o astfel de campanie in SUA merg pe litera cartilor: (1) turism, (2) investitii (FDI – Foreign Direct Investments) si (3) exporturi.
Una dintre cele mai adanci observatii le-a facut Ketels (nu degeaba este ceea ce este si unde este): „nu am avut niciodata senzatia ca Romania vrea sa isi puna cu adevarat intrebari despre sine..”. Aceasta senzatie ma bantuie si pe mine de fiecare data cand ma gandesc la un potential teritoriu de pozitionare.
M-am aplecat asupra acestui subiect nu numai datorita temei brandingului de tara, care ma pasioneaza de ceva vreme, ca pe alti colegi din industrie, mai indreptatiti decat mine la astfel de pasiuni. Nici chiar datorita faptului ca initiativa pornita in joaca si frustrare in toamna anului trecut la finalul prezentarii lui Shashi Tharoor despre brandingul de tara a inceput sa dea unele roade. Palide si frugale, dar incep sa apara. Coalitia Brandingului de Tara a fost perceputa ca entitate simbolica suficient de importanta pentru a determina Ministerul Turismului sa o ia in seama. Si sa invite IAA, UAPR si ARRP sa livreze expertiza in compunerea caietului de sarcini pentru brandul turistic de tara. Nu poti vorbi despre un partener decat in termeni cel mult neutri, de aceea nu voi spune nimic despre relatarile colegilor implicati.
Mi-a placut pentru ca ideea de a folosi ambasadori din zona profesionala pentru a culege impresii calde si reale de la target-urile potentiale poate fi o solutie ieftina si eficienta pentru generarea de insight-uri pentru un eventual proiect de branding de tara.
Cu o gripa toti suntem datori iunie 17, 2009
Posted by danpetre in umoruri si tristeti (in)voluntare.1 comment so far
Cand a aparut primul caz de gripa porcina in Romania nu m-am putut abtine sa nu sesizez acid ironia situatiei: desi este o gripa dedicata clar barbatilor (pentru ca au atat de multe in comun cu porcii – unele persoane de gen feminin chiar pun semnul egalitatii intre cele doua specii), prima persoana infectata la noi a fost o femeie. Saptamana trecuta insa, gripa si-a luat revansa si m-a luat ea peste picior. La o zi dupa ce m-am intors si eu linistit din Elvetia, unde am plecat in mica vacanta care sa imi „motiveze” social absenta de la indatoririle civice in care nu mai cred de mult (ma refer aici doar la vot – am spus tot in acest loc acum un an ca clasa politica (cu voita cacofonie) nu ma mai prinde la vot decat daca facem referendum ca Romania sa devina land german), ca o leoaica perfida gripa a sarit ranjind si m-a muscat de fata (omagiu bardului). Asa ca intr-o dimineata devreme, vazand ca indeplinesc toate criteriile anuntate la televizor, m-am prezentat cu mandrie si mustind de responsabilitate civica ca un „om de bine” ce ma aflu, la Institutul Matei Bals pentru testare. Unde am trecut printr-o experienta clasica de relationare fructuoasa cu sistemul medical romanesc de stat. Testarea a durat doua ore si jumatate si a constat in principal in asteptare disciplinata in mai multe reprize („sa vina doamna doctora”, „sa terminam mai intai cu doamna”, „acum asteptati in sala” etc.), raspunsul la o baterie foaaarte generoasa de intrebari (multe dintre ele de verificare ca nu minti) si completarea&semnarea unor formulare. Examenul medical a constat in ascultarea cu stetoscopul in timp ce trebuia sa performez diverse activitati respiratorii de tip „respira adanc”, „acum iti tii respiratia” etc. si infigerea&rasucirea a doua bastonase cu vata la capat in nas si in gat. Si multa morala. M-am simtit din nou de 12 ani, cu doamna doctor frecandu-mi ridichea ca nu am fost cuminte si m-am imbolnavit ca prostul, acum, cand tara are probleme mult mai importante. Pe la pranz mi-au dat drumul in carantina la domiciliu, dupa ce am reusit sa ii conving ca sunt om serios (i-a impresionat faptul ca lucrez in invatamant, desi m-am prins dupa aceea ca este o circumstanta agravanta pentru ca ridica probabilitatea de a intra in contact cu grupuri mari de oameni) si nu este nevoie sa ma bage in carantina de spital. Asta imi mai lipsea, intram cu o gripa obisnuita si plecam cu friguri galbene sau cine stie ce alta „brazilianca”.
Asa ca mi-au dat drumul catre casa, dupa ce s-au asigurat inca o data ca voi folosi masina personala si nu transportul in comun („e parcata afara, aveti incredere in mine..”). Au uitat insa un foarte mic detaliu: sa imi dea un tratament in eventualitatea ca nu am gripa cu pricina. La intrebarea mea usor speriata „si eu ce ma fac pana vin rezultatele?!?” am fost asigurat ca nu voi pati nimic, ca asa este procedura, sa stau linistit si sa le astept cuminte, ca vor veni intre 1 si 7 zile, si vedem dupa aceea. Daca asta este procedura medicala, mi-am spus eu, atunci asa fac. Poate ca nu vor sa apara interferente intre tratamente, poate se suprapun ceva efecte savante, poate e ceva complicat la mijloc..
A doua zi spre dupa amiaza, usor ingrijorat ca nu am primit niciun semn de confirmare/infirmare „s-a dat un telefon”. „A, se infirma, nu are gripa porcina. Sa stea linistit”. Asa ca sambata la pranz, dupa ce nu am gasit clinici private la care sa merg pentru un consult rapid, am intrat din nou in bratele calde si primitoare ale sistemului medical romanesc de stat. De data aceasta la urgente, spitalul universitar. Unde, surpriza majora. Am fost procesat in doar o ora si jumatate (cu EKG si radiografie incluse) iar doctora a refuzat sa primeasca bani de la mine. Intotdeauna mi-a fost rusine sa dau cuiva spaga, mai ales daca era vorba de bani si imi construiam replici nostime cu care sa amorsez gestul final. Acum am folosit-o pe aia ca “oarecum suntem colegi. eu ucrez in invatamant” si am facut cu ochiul. Si am plecat cu o reteta, foarte bogata in vitamina C si ceai. Care a si functionat. Si astfel acum am din nou o viata sociala si profesionala, despre care pot povesti.
Am ramas cu singura nedumerire din aceasta experienta. Daca gripa porcina a facut pana in acest moment de cateva zeci de ori mai putine decese decat gripa normala, de ce medicul mi-a spus „stati linistit, aveti doar o gripa obisnuita”? El nu o fi auzit de statistica?
prieteni, sex si barfe. in no particular order :) iunie 4, 2009
Posted by danpetre in trivia, umoruri si tristeti (in)voluntare.add a comment
Exista viata dupa EFFIE? iunie 3, 2009
Posted by danpetre in comentarii despre lume si viata, comentarii profesionale.5 comments
De cateva zile am inceput usor, usor, sa ma reintegrez in vietile sociala si personala. Bulversate structural de editia din acest an a iubitului nostru festival de eficienta in marcom, intitulat sugestiv EFFIE 2009. Pentru prima oara am facut parte din comitetul de organizare, dupa ce am fost jurat la editiile precedente. Well, mi-a fost infinit mai greu acum decat ca jurat. In aceasta ipostaza nu trebuia “decat” sa imi folosesc “cea mai buna judecata profesionala” din dotare, sa inteleg datele de research si sa analizez comparativ input-ul (marketing challenge-ul) versus output-ul (evidence of results). Ma simteam confortabil si protejat stiind ca sub toate salturile trapezoidale ale trupei de jurati se afla intinsa plasa lui Gauss, inteleapta practica internationala de a exclude din setul de note al fiecarei categorii cele doua extreme (min si max) si sprijinul simbolic al diviziei de spec ops a marcomului autohton (”the best of the best of the best”, “this is my rifle. there are many of it, but this is mine..” samd). Ca membru al comitetului ai de luat decizii ce determina consecinte importante (descalificari, re-incadrari etc.). Iar anul acesta comitetul a operat sub mandatul militar hotarat de adunarea comuna a celor doua organizatii sora sau frate (IAA si UAPR). Cu reguli inflexibile care au functionat in anumite cazuri ca un pat de campanie al lui Procust. Cum ar fi faptul ca acum toate deciziile comitetului s-au comunicat dupa Gala si nu inainte de jurizare. Si au fost cateva decizii foarte dificile. Despre unele dintre ele cititi acum in presa.
Stiu ca de regula ecourile care se rasfrang asupra membrilor comitetului EFFIE sunt critice. Si ca toti ne-am asumat la prima intalnire din lunga si obositoarea serie care a urmat ca vom aplica regulamentul festivalului si regulile hotarate in adunarea comuna IAA-UAPR indiferent de consecintele asupra imaginii personale. De aceea ma simt dator sa fiu poate singurul cronicar ce recunoaste nu atat efortul cuantificat in moneda cea mai pretioasa (ore de viata personala) al acestor oameni, cat incapatanarea lor de a fi nemti pana la ultima intalnire. Cu rugamintea de a mi se ierta incalcarea intimitatii comitetului si reducerea barbara a complexitatii lor la cateva cuvinte palide. Si poate chiar nepotrivite. Sper sa imi inteleaga presiunea acumulata in atatea zile lipsite de comunicarea cu lumea. Prin comparatie cu ce se intampla sub valul confidentialitatii festivalului orice alt subiect palea si il abandonam rapid.
Afrodita Blasius a facut o munca extraordinara in decodificarea si structurarea materialelor explicative si a fost prezenta pe plantatia cu trestie marketingala de dimineata pana noaptea. Narcis Horhoianu a fost si leader si manager de echipa impecabili. I-am invidiat echilibrul cu care poate sa isi asume si comunice prietenos opiniile, chiar si pe cele critice. Paul Markovits si-a adus cu el experienta aspra de marketer in categorii dure, sutele de kile de research prin care a trecut de-a lungul timpului si obisnuinta intalnirilor de 30 de minute (conduse de el, bineinteles . Alexandra Olaru a fost un mix savuros de comunicator corporat si marketer ce a frazat impecabil argumentatia la care echipa ajungea in cele din urma prin consens. Stefan Iordache a fost sufletul bun (da, are asa ceva..) si aparatorul oropsitilor, iar Victor Dobre a fost liantul si integratorul vesel al echipei, la curent cu toate ce se intampla in urbea noastra mica. Mihai Ghyka elegant, rafinat si minte limpede in toate, iar presedintele de onoare Mihail Vartosu un diplomat rafinat ce a implementat cu umor eteral si rigoare prusaca litera legilor scrise si nescrise. Cu Sorin Blaga acum m-am cunoscut. Politicos si ferm, a adus cu el detasarea superioara a unui brand cu altitudine si greutate. Dar si umor si prietenie. Alina Alexandrescu si echipa Millenium au fost impecabile si au reactionat in milisecunde la toate solicitarile noastre sucite.
A fost o oportunitate rara de a invata de la si alaturi de profesionisti. Am simtit cum mi-a mutat cu cateva grade punctul de perspectiva.
Feel free to shoot the piano player. He’s back online
Dulcea framantare a alegerii mai 22, 2009
Posted by danpetre in trivia.5 comments
Care sa fie urmatoarea? Dulcea framantare a alegerii este una din sursele care imi dau putere sa merg mai departe..
In curand EFFIE 2009! Acum cu mai multa putere de evaluare! mai 22, 2009
Posted by danpetre in comentarii profesionale.add a comment
Treceti-va in agenda evenimentul de comunicare al saptamanii viitoare: EFFIE 2009. 26 si 27.05 jurizarea si pe 28 gala.Treceti-va in agenda Gala ca se lasa cu petreceri dupa 
Pentru prima oara in Comitetul de organizare, am invatat lucruri la care din postura de jurat nu aveam acces. O experienta interesanta. Doara acum pot spune ca am o imagine completa. Nu pot vorbi despre lucruri tehnice, dar am sa raspund comentariilor dupa ce se vor face publice rezultatele. M-am resemnat ca vor fi comentarii critice si interpelari parlamentare, dar inca nutresc speranta naiva ca limbajul si contentul lor vor fi decente. M-a surprins extrem de mult faptul ca inca mai exista aplicatii/cazuri care se incadreaza la “descalificare” pentru ca nu se respecta regulamentul. Probabil vom discuta din plin dupa Gala. Ne vedem acolo.
Un articol util, desi tot pesimist mai 19, 2009
Posted by danpetre in comentarii profesionale.1 comment so far
Un fenomen trist, dar de asteptat mai 19, 2009
Posted by danpetre in comentarii despre lume si viata.add a comment
M-am confruntat cu acest fenomen de la inceputul acestui an. Iar lucrurile nu merg intr-o directie mai buna, ci din contra. Pentru ca “sistemul” nu va face nimic – este prea lent si prea anchilozat – ca sa reactioneze la timp, cred ca este timpul ca studentii sa dezvolte strategii personalizate pentru insertia pe piata fortei de munca. Mai ales ca in industria de marcom intarea era oricum dificila. Nu am idei constructive in acest moment, cu exceptia recomandarii generale emanata direct din valorile mele politice si sociale: solutiile individuale sunt mult mai rapide si mai eficiente decat cele colective. Tin pumnii promotiei crizei si ma rog sa nu fie promotiile.
Cronici SF de primavara 2.0 mai 19, 2009
Posted by danpetre in carti.4 comments
Cea mai notabila aparitie este Hyperion de Dan Simmons. La Nemira. Am scris despre seria aceasta de patru carti mai de mult si va spuneam atunci ca este una dintre cele mai puternice si proaspete din ultima vreme. Merita din plin. Iar daca editura va intelege ca psihologia cititorului de SF difera considerabil de cea a cititorului non fiction sau chiar fiction “obisnuit” si sa reduca dramatic perioada dintre aparitii ar fi perfect. De exemplu, acesta este motivul pentru care am asteptat pana ce a aparut toata seria Steaua Pandorei/Judas Unchained (de la Tritonic) inainte de ale citi. Si pe buna dreptate. Deja uitasem firul actiunii si personajele din primul volum, pe care l-am cumparat fara sa stiu ca este vorba de o serie lunga si “grasa”. Iar pentru space saga-uri complexe acest lucru poate deveni un handicap serios. De aceea m-am hotarat sa nu mai ma apuc de nicio serie pana nu apare toata. Singura exceptie cu care am inceput implementarea regulii este seria Soarelui Lung de Gene Wolfe din care s-au publicat pana acum doua din trei. Un autor profund cu o scriitura superba. Toate cartile lui merita, dar cele doua serii ale Soarelui Lung si Soarelui Nou sunt deosebite. Un amestec aromat de hard SF si fantasy asamblat cu un stil absolut minunat. M-am apucat de primul volum dupa noua intr-o seara si m-am mai trezit dupa miezul noptii ca il cautam pe al doilea. Highly addictive. A se citi cu grija.
Sa nu uit continuarea Luminii de J.M. Harrison. De la Tritonic. Pre numele ei Nova Swing. Ciudata scriitura (cam pe amfe), dar interesanta.
Si Frederick Pohl cu seria Portii. Tot Nemira. Un clasic clasic. Putin prafuit pentru 2010, dar macar in semn de respect tot il citim. Au aparut doar primele doua si sper se rezolve cat de repede si cu a treia.
Tot de la Nemira primul volum din « Mostenirea Heorot » de Niven si Pournelle. Un fel de Pandora lui Frank Herbert, cu mai mult accent pe aventura si horror.
Un alt Dan Simmons pe care l-am citit de curand este Song for Kali. Una din incursiunile lui in horror, un gen in care a recidivat. Interesanta pentru culoarea locala: Calcutta, India. Intalnire de gradul 3 cu un cult al zeitei Kali, desi pune accent doar pe latura intunecata a acestuia. Si mai ales cu atmosfera orasului, care este prezentat ca o gaura intunecata in structura Realitatii. Dar « la naiba », este genul horrror!
Ultimul, dar nici pe departe cel de pe urma, Un George R.R. Martin. In asteptarea volumului IV din « A song of ice and fire » am luat una din colectiile lui de povestiri : « A song for Lya ». Poetica si sensibila, mai ales povestirea care ii da titlul. Daca Dumnezeu este iubire si comuniune cu Totul, iar un organism extraterestru le ofera oricui, atunci poare fi acesta Dumnezeu? Merita, are ceva din « Peregrinarile lui Tuff »
Tocmai ce mi-a venit o transa consistenta din junglele literare amazoniene, cu centru de greutate pe Iain M. Banks, seria Cultura. A scos si Nemira acum un an primul volum din serie « Consider Phlebas » dar nu am rabdare sa astept 7 ani ca sa le iau pe toate (speaking of mentalitatea pasionatului..). Space saga cu cronici calde de la maniaci. Pe mine m-au convins, asa ca le-am cumparat pe toate, sa am ce face in vacanta de vara :)
Ma bucur ca am scris acest post. Mi-am limpezit gandurile despre urmatoarea transa de lemn amazonian : integrala Gene Wolfe. Multumesc!
