return to the com(m)unity

Imi propusesem inca de la sfarsitul acestei veri sa scriu despre una dintre cele mai commentate si de regula apreciate serii din SF-ul ultimilor ani: The Culture. Creata de Iain M. Banks, la randul lui unul dintre cei mai premiati si apreciati autori ai genului. Complexitatea sarcinii a fost atat de mare, incat am inceput-o si abandonat-o de vreo trei ori. Acum insa, faptul ca am inceput un alt autor celebru (Alastair Reynolds) ma sileste sa duc la bun sfarsit o promisiune mai veche.

In primul rand merita sa cititi despre istoria lui Iain M. Banks si simpatiile lui socialiste. Socialism britanic, insa. Care l-au influentat in constructia acestui univers atat de ciudat care este The Culture. O utopie ultratehnologizata (unii spun o utopie anarhica) despre o civilizatie ajunsa la stadiul ultim al dezvoltarii in lumea materiei si care inca nu s-a hotarat sa faca trecerea catre dincolo. Asupra acestui „dincolo” autorul nu a dat directii, dar il suspectez ca este the next level al acestui univers complex si creativ. O utopie in care posesiile materiale si banii nu mai au sens deoarece fiecare poate avea oricat si orice isi doreste. In care individul poate sa opteze pentru orice gen/sex, de oricate ori doreste. In care nici macar drogurile nu mai sunt o tentatie, deoarece poate sa se doteze cu glande care ii permit sa „secrete” ce droguri doreste. Si dupa cum bine stim, drogurile produse de noi sunt mult mai puternice si mai generatoare de recompense decat cele venite din afara (ma gandesc acum doar la adrenalina, serotonina si oxitocina, si la situatiile/momentele in care creierul nostru le secreta O lume in care singurele tipuri de motivatie sunt simbolice sau intelectuale, conceptul central “doresc” si singura frica este cea de plictiseala. Pentru oameni motivant este sa faca parte din Serviciul de Operatii Speciale (Special Circumstances) iar pentru nave sa mai rezolve o situatie. O lume in care inteligenta artificiala a ajuns la niveluri inimaginabile pentru cea biologica, iar formele supreme ale acesteia sunt Mintile. Dar cea mai interesanta idee este cea navelor. Care sunt coloana vertebrala a civilizatiei si ingrijitorii speciei umane. Unele mari cat o planeta. Si mai ales cu personalitati diverse. Si umor. Am ras in hohote de unul singur cand le citeam numele (stiu, mi se aduce aminte frecvent catre ce arata cu degetul mijlociu acest simptom..). Va dau cateva exemple, ca sa ma intelegeti: „No More Mr Nice Guy”, „Profit Margin”, „Fate Amenable To Change”. Lista completa aici. Singura problema cu care se confrunta o astfel de civilizatie este una morala: dreptul de a interveni in soarta unor culturi mai putin dezvoltate. De aceea cele mai multe din povestirile lui Banks sunt construite in jurul acestei dileme.

Spatiul Culture are 7 carti: Consider Phlebas (1987), The Player of Games (1988), Use of Weapons (1990), Excession (1996), Inversions (1998), Look to Windward (2000) si Matter (2008). Si o colectie de nuvele (The State of the Art). Care desi nu este spectaculoasa, are un interviu cu Banks in care acesta explica multe din lucrurile lasate a fi intelese de catre cititori. Si o nuvela in care aflam ca The Culture nu a iradiat de pe Terra. Pana atunci am fost ferm convins ca universul lui este humanocentric. Well..it is’nt!

Despre carti nu am sa comenez prea mult. Urasc cronicile in care mi se explica actiunea de la inceput si pana cand si cum se termina. Va spun doar cateva cuvinte despre fiecare. Cel mai mult mi-a placut Excession. Pentru ca eroii principali sunt navele (din grupul numit Interesting Times Gang) si pentru ca atotputernica Culture se intalneste cu o civilizatie mai avansata. Este pusa in fata unei alegeri, si o face gresit. Si pentru ca are cele mai pline de sens si autoironie nume de persoane/nave. Consider Phlebas este prima din serie si a doua pe lista mea, cu o actiune trepidanta, tensiune narativa si gadgetarie din plin. Au tradus-o si la noi, probabil din motivele de mai sus. Dupa care s-au oprit. Nemirasii. Pentru care ii urasc in continuare. The Player of Games este pe locul 3. Ideea centrala este pasiunea pentru jocuri strategice. Care este aici instrumentul prin care o cultura avansata (guess who..) „ajuta” una mai putin avansata dar cu un sistem social foarte agresiv. Si care se joaca cu de regula cu o miza motivanta: moartea sau mutilarea. Urmeaza Look to Windward si celelalte, despre care gasiti detalii in cronici serioase si oficiale.

Toate merita. Dar mai ales feeling-ul general, de participare la un spatiu care iti provoaca imaginatia si te face sa iti pui intrebari. Cum ar fi „cand apare urmatoarea?”. Enjoy.