primul test decembrie 12, 2006
Posted by danpetre in opinii personale.trackback
cred ca primul blog este in cazul celor mai multi oameni o incercare de a justifica de ce o fac. am sa rezist acestei tentatii 
opinii profesionale si personale
cred ca primul blog este in cazul celor mai multi oameni o incercare de a justifica de ce o fac. am sa rezist acestei tentatii
si eu cand credeam ca inainte de Craciun, toata lumea e prinsa cu munca…
Iti urez fir intins si sa fie primul dintr-un sir lung (de bloguri)!
Nu mereu
Succese.
ma sperie. eu speram sa fie o sticla robinsoniana..
am uitat
Ma iertaţi, după cum a sugerat (în zadar) şi dl. Gavrilă, cred că era “primul post” acolo, nu “primul blog”. Şi da, n-am putut rezista tentaţiei de a mă da deşteaptă.
Bun venit blogosfera !
Astept cu mare interes articolele tale
nu cred ca iti trebuie o justificare in a posta articole pe un blog. la o adica, fata de cine sa te justifici ?
si apropo de primul post, mi-ai trezit interesul si m-am amuzat teribil citindu-mi primul meu post :
“am constatat ca rabdarea e o virtute.
in virtutea acesteia sper sa intelegeti termenul “blog under construction”
”
E frumos sa speri… Dar vorba aia cu “start spreading the news” isi multiplica in mod infricosator sensul cand este vorba de internet
[...] Marti 12 decembrie, Dan Petre a facut primul test = articol pe blogul personal; [...]
Bun venit in blogosfera!
A few tips and tricks (imi cer scuze, dar nu pot rata ocazia de a face asta
): o pagina de tip “despre mine” + enter intre paragrafe ca sa fie mai usor de parcurs textul. N-ar strica nici o fragmentare a paragrafelor lungi ca sa fie in ton cu regulile de webwriting (sub 150 cuvinte/paragraf).
Aside from that…o sa urmaresc cu atentie acest blog. De altfel, nu cred ca va duce lipsa de cititori. Mult succes!
“Nu trageti in pianist, mai are o mana..”
ma gandesc si la pagina “despre mine”. intotdeauna m-a fascinat adoptarea de catre web si programare a conceptului de “avatar”, cu care eram familiarizat doar din filosofia indiana..
multumesc pentru tricks&tips, incurajari si ganduri bune. mi-am propus sa studiez in aceasta vacanta conceptele, vocabularul si regulile scrise si nescrise ale acestei forme de comunicare. rog perioada de gratie de 30 zile pentru greseli inerente incepatorilor si fostilor chibiti
Si bineinteles, voi reciti legile lui Murphy..
Kit, multumesc pentru ajutor, sunt onorat de sprijin!
inca ceva
). adica scrii ce vrei, cum vrei si in ce format vrei.
trebuie sa marturisesc ca imaginea mea despre blog ca forma de comunicare era una idilica..priveam blogul ca o forma de psihoterapie de “foarte grup”, in care preopinentul isi striga catre luna gandurile preaplinului de orice fel. psihologic, emotional, profesional siamd..un fel de invers al “pseudo terapeutilor” rusi din anii ‘80 care vindecau prin televiziune milioane de norocosi care urmareau emisiunea de “specialitate”.
eu cred in continuare in acest idealism si am sa respect primul si cel mai important amendament (in viziunea mea, alimentata generos de bunul meu prieten Vlad Tureanu. folosesc acest prilej pentru a-mi saluta si mama
este unul din motivele pentru care m-am apucat mai tarziu, atunci cand am citit intr-o revista importanta ca anul 2007 va marca maximul de ascensiune al blogurilor. asta inseamna ca incep sa se retraga cei carora nu le “aduc” nimic..
singurul blog cu care m-am delectat pana acum
… dau refresh din zi in zi sa vad ce sa mai schimba 
…. salutari din provincie 
oameni buni cu suflet mare,
in fiecare zi nu pot, dar la cateva zile tot gasesc eu ceva de povestit. daca m-as fi nascut in alt secol si in alta cultura, sigur ma faceam povestitor profesionist. dar nici acum nu sunt departe, ca profesor am o audienta garantata si captiva, pe care pot experimenta tehnici narative, fara grija ca voi fi dat afara din sala
Iti urez si eu bun venit, Dan.
Si o intrebare ca la TV - “De ce return to community?”
A, si Sarbatori Fericite!
…cu credinta-n Dumnezeu (sursa: metrou)
Sper ca de data asta sa dureze mult, mult mai mult decat blogul vostru.
Mult succes, Dan!
da, are sa dureze cu certitudine, este sub controlul meu. acesta este unul din motivele pentru care am inceput pe cont propriu. cel al firmei era complicat, trebuia sa submitt-em expertului in it materialul respectiv pentru a-l posta, din motive de proceduri tehnice complexe. pana la urma am abandonat romaneste cu totii..poate doar Vlad sa se mai incordeze din cand in cand..
dragos, multumesc pentru mesaj1
raspunsul este usor patetic, esti sigur ca vrei sa iti raspund?
ok, iti spun.
am invatat o lectie foarte frumoasa si discreta de la Afrodita Blasius, o “oama” pe care o respect atat ca om cat si ca om de marketing. era vorba de lansarea unei scoli, despre care veti afla cu totii foarte in curand, care se adreseaza comunitatii de marketing si la care am sa spun si eu cateva vorbe la un moment dat. pentru aceasta activitate lectorii sunt de obicei recompensati si intrasem deja in negocieri cu organizatorii. in timpul acestui proces am aflat ca Afrodita a fost singurul lector roman care a spus din prima ca nu vrea sa fie recompensata financiar pentru efortul presupus din motive de “return to comunity” si m-am simtit rusinat ca nu m-am gandit o singura clipa spontan la asta, mai ales ca efortul financiar pentru sustinerea lectorilor straini va fi urias.
celalalt motiv este ca vreau sa pot spune sub acoperirea unei activitati “frivole” gandurile pe care nu le pot spune “oficial”. ceea ce in limbaj diplomatic se numeste “non document”. adica un diplomat lasa pe un altul sa citeasca pe un altul un material care nu are nimic oficial, dar care arata ce si cum are de gand in mod real tara pe care o reprezinta sa actioneze sau sa admita. lucru pe care insa nu il va recunoaste niciodata oficial..
well, nice to “listen” to you “in print”, as well as at the lectures, mister professor!
multam fain aura. snspa sau sociologie?
snspa. mcrp. am avut anul trecut cursul de introducere in publicitate.
k, see you around
imi face mare placere sa gasesc “strigatele” domnului Dan Petre prezentate sub forma de “terapie de grup” este interesant sa descoperi un “domn profesor” despre care aveam o parere cat se poate de Zen - zen nu este un fel de emoţie, ci concentrarea asupra rutinei noastre zilnice - Dar iata-l fara acel “aici si acum” fara acel mereu calculat (cu toate k se mai simte asa putin printre virgule:)), mereu atent la nuante, analizandu-si posibilitatile karmice…
Imi place aeasta ipostaza sincera, haioasa, naturala si din cand in cand usor stangace. Imi amintesc un Murphysm care spunea ca există două categorii de oameni: unii îi împart pe oameni în categorii, ceilalţi nu. Ei bine eu ma situuez la mijloc :)))
Sper sa ramana “scrii ce vrei, cum vrei si in ce format vrei”
Brusc sunt I’m a HUGE FAN :))
… oops… “situuez” - de la neuronul meu blond si balbait cred ca mi se trage - mai tai un “u” si gata
decodificare si intelegere.
din putinul ce l-am inteles si din si mai putinul pe care l-am trait despre zen, firescul este o stare rara si extrem de pretioasa..pana la urma nici-o definitie cu vorbe nu poate cuprinde acea experienta..
orice oportunitate de a ma apropia de firesc
printre singurele patru persoane din viata mea de pana cum cu care am putut fi sincer deplin nu s-a numarat nici-unul din terapeutii mei
chiar par strigate?!? eu le percep mult mai lipsite de rezonanta..
karma rules!
parerea mea din aceasta seara..
reply-ul meu vine cu un delay mai mult de cat mare din cauza ca nu sunt cititoare de bloguri, iar descoperirea e proaspata dar asta merita. mai ales dupa ce v-am vazut si ascultat atat de mult prin diverse scoli si cum mai spunea cineva, e mai mult decat interesant sa va “vad” si altfel. foarte tare, frate! cum ar zice cate unii
Oana,
no problem, sunt aici. lucrezi cumva in presa?
nu, nu lucrez in presa. nu prea se leaga cu sociologia mea, dar n-ar fi rau.
foarte bine. stay away from press. professional advice..