Prima insomnie integrala. Se sarbatoreste? martie 12, 2007
Posted by danpetre in Uncategorized.trackback
Noptile acestea am mai avut o “prima oara”. Prima mea insomnie integrala. Am mai avut “partiale” (pana la jumatatea noptii sau chiar pana la prima lumina), dar nu am fost niciodata “integralist”.. cred ca trebuie sa sarbatoresc. cu un pumn de distonocalm dizolvat in whiskey 
si daca tot am avut o noapte alb cenusie ca zgomotul de fond al unui pick-up, am incercat tot ce mi-a trecut prin minte pentru a adormi: m-am gandit la Becalli, am citit, am baut ceai, am incercat tehnici de autohipnoza in zece pasi si ma opresc aici. in cele din urma m-am intors tot la caietul meu cu insemnari, cel mai fidel tovaras de viata. Si am regasit o povestire care mi-a fost alaturi in multe nopti albe (atunci insa din proprie dorinta).
Asa cum fiecare dintre noi stie deja, cea mai cunoscuta legenda despre zen ne invata ca “la sfarsitul vietii sale, in timpul unei conferinte, Buddha lua o floare in mana. Aratand-o discipolilor sai, o rasuci delicat intre degete si surase, fara a rosti nici-un cuvant. Nimeni nu intelese, cu exceptia lui Mahakashyapa, care la randul lui surase.. “.
Am gasit in cautarile mele, unele scrise de mana in caietul cu pricina, o alta. La fel de aproape si de plauzibila. Mai lunga insa.
“Adus la disperare de incercarile nereusite de a intelege natura universului, inteleptul Devadasa anunta exasperat intr-un tarziu: toate afirmatiile care cuprind cuvandul Dumnezeu sunt false.
Numaidecat, discipolul sau cel mai putin preferat, Somasiri, replica: Propozitia pe care o rostesc acum contine cuvantul Dumnezeu. Nu reusesc sa vad, o Nobile Maestru, cum de este falsa aceasta simpla afirmatie.
Devadasa se cufunda din nou in meditatie si raspunse dupa cateva poyas, de data aceasta cu satisfactie vizibila: doar afirmatiile care nu contin cuvantul Dumnezeu pot fi adevarate. Dupa o pauza in care o mangusta flamanda abia daca ar fi avut timpul sa inghita o samanta de mei, Somasiri spuse iarasi: daca aceasta afirmatie este aplicata ei insasi, o Venerabile, nu poate fi adevarat, deoarece contine cuvantul Dumnezeu. Doar daca nu este adevarata..
Ajuns in acest punct, Devadasa isi sparse bolul de cersetor de capul discipolului sau, trebuind prin urmare a fi onorat ca adevaratul fondator al doctrinei zen”
nu este nevoie sa raspundeti. deja dorm
Nu, nu se sarbatoreste
Dom’le (dom’lor); azinoapte era bine trecut de 12 cand eu rasfoiam blogul asta ;eram si cu gandul la ce aveam inca de lucrat pentru serviciu (si am destul) si nu mai aveam chef; si m-a apucat un somn de n-am putut sa-l duc; si am adormit cu capul langa laptop; acest articol nu era postat inca (cel putin eu nu l-am vazut); cred ca, pentru a (a)dormi, foloseste negresit sa incerci sa te-apuci de ceva ce iti vine greu sa faci; (sa urmaresti) logica asta Zen chiar ca te face sa vrei sa a(dormi);
pe de alta parte dom’ Becali imi pare o prezenta tonica:); n-am stat niciodata sa ma gandesc in detaliu de ce; l-am vazut zilele trecute intr-un interviu; fusese la muntele Athos sa se purifice (merge periodic sa se roage sa se lase de fumat, si dupa ce vine, timp de 3 luni reuseste sa nu fumeze, zice dansul…dupa care trebuie sa mearga iarasi); chiar asa…daca tot visati munte de ce nu incercati si dvs. un Athos dom’ profesor?
trecatorule, multumesc pentru ideea cu athos-ul. acum cativa ani era cat pe ce sa ajung o saptamana la schitul romanesc de pe munte (parca Prodromu se numeste). am sa ma gandesc, l-am auzit la un moment dat pe felix tataru, prezidentul IAA si onorabilul manager al gmp ca si-a luat o saptamana sabaticala acolo, de unde a venit foarte impacat. da, ar fi o idee..daca nu reusesc, macar la unul din muntii nostri, oricat ar fi ei de comerciali.
a fost odata o manastire zen in care calugarii traiau intr-o liniste deplina. o data la cinci ani i se perimitea fiecarui calugar sa spuna doua cuvinte. dupa ce unul dintre ei tacu cinci ani, staretul i-a cerut sa spuna cele doua cuvinte pe care le doreste:
camera rece, a spus el.
cinci ani mai taziu i-a venit din nou randul:
mancare proasta.
dupa alti cinci ani, staretul i-a permis sa vorbeasca din nou:
parasesc manastirea, a spus calugarul.
nici nu ma mira, i-a replicat staretul. nu faci decat sa te plangi tot timpul.
uitati de comercial/necomercial; nu trebuie sa va “ganditi” prea mult; secretul e ce cautati, ce dorire va trage undeva; “dorirea” cea buna va va duce acolo chiar si fara sa planificati prea mult; concursul de imprejurari va poate lua prin surprindere.