profesional sau personal? martie 13, 2007
Posted by danpetre in comentarii profesionale, opinii personale.trackback
m-am tot gandit zilele acestea despre blog-uri. am intrat pe destul de multe, fie profesionale, fie personale, incercand sa imi limpezesc gandurile si m-am intors la mine. am constatat cu surprindere ca desi intentia initiala a fost de a scrie doar despre profesie si domeniile de interes legate de aceasta, cu intentia de a oferi o parte din experienta acumulata pana in acest moment sau macar informatii actualizate sau din interiorul unor situatii sau locuri la care am acces, pana la urma o cantitate importanta de mesaje au vizat tot dimensiunea personala. dupa cum sintetiza un prieten care scrie la randul lui, cele mai citite posturi au fost “perlele” si “accidentul”, unul pentru ca atingea o tema sensibila, care a fost abordata foarte personal, iar celalalt pentru ca avea mult spectaculos. iar cel mai putin comentat a fost cel despre insight-urile mele ca membru al juriului EFFIE in ultimele doua editii. am lucrat mult la materialul acela, pe care l-am scris aproape ca pe un articol. a avut cele mai putine comentarii. prins de furtuna de reactii la perle nu am mai avut timp sa scriu despre evenimente profesionale foarte importante: faptul ca am fost ales in board-ul IAA ca director de programe, ca am intalnit oameni aparte la intalnirile de board, sa vorbesc despre proiectele care se vor derula, lucruri care pot oferi informatii profesionale utile. prietenul meu ma felicita, spunandu-mi ca in sfarsit blog-ul meu incepe sa fie citit, aduna oameni si suscita discutii. m-am intrebat atunci ce se asteapta de la o astfel de forma de comunicare si m-am decis sa fac un experiment. la un moment neprecizat voi posta doua materiale polar opuse, unul foarte personal si altul foarte tehnic si profesional si voi vedea dupa o saptamana care au fost reactiile la adresa lor. poate daca voi fi capabil sa ma desprind de subiect si sa fiu observator, voi reusi sa analizez obiectiv. sunt foarte curios care va fi rezultatul..oricare ar fi, nu renunt la carti si la filme..
Cred ca in acest fel inaugurezi prima cercetare pe blog
Vei descoperi probabil ca vor fi oameni fie cu emisfera stanga mai irigata, fie cu cea dreapta si prin urmare presimt ca ambele materiale vor avea succes.
Eu ti-as sugera o rubrica de mare impact de tipul: “Ce mai zice Murphy”…
recunosc ca am fost curioasa cum este dan petre in afara orelor de curs/job-ului. dar, in egala masura, ma intereseaza si experienta ta profesionala din care as vrea sa impartasesti mai mult.
asa ca, abia astept articolele despre care ai amintit
dan, cred ca suntem mai multi amatori de murphy pe acest blog. deci, daca ai de gand sa deschizi un nou topic poti conta (cel putin) pe mine si pe bogdan.
iar eu vreau si un topic cu koan-uri. cer prea mult?
Asa… e bine ca nu renunti la carti :). Si eu astept cu nerabdare articolele tale
Pokipsy!
Uita de experiment ca am eu ceva mai bun. Un sfat a la Becali va lamuri problema. Stii cum zicea el ca are 2 markere cu care a “citit Alchimistu’” unu’ cu care a subliniat pasajele care i-au placut si celalalt cu care le-a subliniat p’alea care nu le-a citit?
Se aplica si cazului tau. Poti sa iei si tu 2 markere si sa subliniezi pe monitor topicurile tale. Cu ala galben p’alea de natura personala si cu ala portocaliu p’alea din sfera profesionala.
Ce vreau eu sa spun, ca simt ca nu mi se mai iriga nici partea dreapta, nici cea stanga a creierului, este ca Tonu’ face muzica!
Adicatelea, tu esti dirijoru’, care a postat intr-o proportie majoritara topicuri de natura personala si te-ai pus cu joarda pe pianisti ca nu s-au inghesuit la Effie.
Daca ai fi pastrat proportiile la alegerea topicurilor, cred ca ai fi avut alt rezultat. Ca doar toti de aici (cred!) te stim in mai mica sau mai mare masura prin prisma profesiei. Eu de la fak. FCRP.
Cand o sa ma fac eu mare si dupa ce imi fac abonament la biblioteca, unde doresc cu ardoare sa citesc o seama de almanahe ma intorc la topicu’ cu Effie. Daca la asta te refereai…
Mi se pare si normal la senzationalul subiectelor referitoare la perle si accident sa se inghesuie toata lumea. Ca pe Effie daca mai asteptam un pic il gaseam si in The marketer.
In loc sa zici merci ca “Accidentul” tau si al lui M. Sebastian au fost cele mai citite din scrierile romanesti….eeee, calul de dar nu se cauta la dinti!
I’m outa here!
Sayonara!
Buna seara Dan Petre. OK, am navigat prin arhipelagul tau. Am oprit crucişătorul printre ideile tale. Am stat de vorbă cu ele. Am vorbit cu alte cuvinte cu o Ipostază a ta. Poate că atunci când scriem, în această nebuna şi stranie intitulată Era Complexităţii, ar trebui să ne simţim asemenea unor meduze…suntem cumva văluriţi, interconectaţi…Spui despre situaţii că ar avea un INTERIOR. Interesant. Dar, să ne gândim, situaţiile nu sunt procese? Mulţumesc frumos de găzduire în apele tale teritoriale…Revin…Ţi-am pus link în arhipelagul bufnilului…
tehnic vorbind, experimentul isi pierde acuratetea daca este anuntat - comentariul cred ca vine dintr-o deformatie profesionala….of, numai facultatea-i de vina. si, bineinteles, ca daca romanul e poet si mai nou psiholog, tot mai simplu-i sa comentezi latura personala la nivel de simt comun decat sa te impiedici in termeni tehnici.
[...] directia in care ar trebui sa isi indrepte blogul, se intreaba si Dan Petre in unul din ultimele posturi. Si, din cate inteleg, este destul de [...]
Suna interesant experimentul. Totusi, nu cred ca numarul de comentarii pe un blog este un criteriu suficient pentru a identifica gradul de atractivitate al unui articol publicat.
Motivele:
1. Cunoasterea se asimileaza, spectaculosul se diseca.
Articolele profesionale sunt citite, recitite, analizate, printate (deoarece sunt mai greu de urmarit pe ecran) si revazute periodic. In cele mai multe cazuri, comentariile vor fi mai putine, dar pertinente.
Articolele personale aduc savoare blogului. Autorul blogului are o identitate palpabila. Isi defineste personalitatea si intra in conversatie libera cu cititorii sai. Drept urmare, vor fi comentate, ca rezultat al unui impuls conversational.
2. Publicul acestui blog este de-a dreptul inedit.
Pe de o parte, exista colaboratorii din “industrie”, care vor reactiona cu precadere la opiniile profesionale, dar nu le vor ignora nici pe cele personale.
Pe de alta parte, exista studentii care vor reactiona mai degraba la articolele personale. Cred ca motivatia este evidenta iar cantitatea comentariilor se explica prin asta.
The bottom line:
Pentru ca experimentul sa poata oferi o concluzie clara, este necesara o monitorizare minutioasa a activitatii pe blog: numarul de cititori pe pagina, timpul petrecut pe fiecare articol, pasii facuti de cititor dupa citirea fiecarui articol etc. Recomand Google Analytics pentru monitorizare (not currently in use, I notice
)
Buna Dan,
In primul rand, fac parte din categoria care citeste mai mult partea profesionala a blogului tau, si mi-ar placea sa vad mai multe post-uri atat legate de research, cat si despre educatie. Pentru ca nevoia de informatie este mare, si chiar nu stiu sa mai aiba cineva blog research.. Daca nu comentez articolele, este pentru ca pana acum nu am gasit ceva cu care sa te contrazic, sau sa te completez. Asta e de bine, nu?
O sugestie am insa legata de formatul blogului - stii cum intr-un raport de cercetare cali incercei sa faci informatia cat mai usor de citit, atractiva prin sintetizari, prin grafice, table, pic’s, etc. ? Practic ne gandim la persoanele ocupate care citesc respectivul raport. De ce am adus asta in discutie - multe din post-uri sunt pur si simplu un bloc de scris, destul de greu de citit. Daca aspectul necomercial ma atrage, in schimb de multe ori incep sa citesc, ma intrerup, nu mai stiu unde am ramas, reiau de la inceput, si nu-mi place.
Asta e doar parerea unei persoane-consumator de bloguri, eu nu detin unul. Deci putem sa spunem ca e un improvement area
Mult succes in toate, si mai degraba adauga nota personala parerii profesionale. Si nu in ultimul rand, sper sa ai cat mai putine accidente si perle de citit
multumesc pentru ganduri si sugestii. fiind nou intrat in aceasta mare a sargaselor opiniilor tuturor inca nu stiu prea bine sa imi calafatuiesc corabia, sau sa ii vopsesc prova asa cum se cuvine. am vazut ca exista mai multe formate de skin-uri, dar inca nu m-am dumirit ce si cum. am nevoie de cateva ore de studiu prin incercare si eroare. iar despre google analytics..
poate il motivez cumva pe Bogdan sa ma ajute in timp real. in perioada de aur a miscarii hyppie, daca vroiai sa afli ceva despre un subiect (oricare) te duceai sub unul din podurile de peste Sena si intrebai un pletos care isi facea veacul pe acolo unde poti gasi pe cineva care sa te ajute. dupa ce il gaseai, il invitai la masa si cate vreme ii dadeai sa manance si sa bea, iti povestea despre acel subiect si iti raspundea la orice intrebare..de multe ori ramanea si dupa, “la o tigara”
hm, toate blogurile sunt “personale” sau mai degraba subiective. cred ca asta le face, sau ar trebui sa le faca, pe ele bloguri.
din pacate au devenit mega moda, subiect de cartzi de marketing, esenta existentei in anumite industrii “usoare” sau profesii. la inceput au crescut organic dar acum mi se pare ca fenomenul e mai degraba malign. daca ar fi insa sa torn acid pe tot acest tesut crescut aiurea cred ca motivele pentru care sunt scrise blogurile sunt numai doo: comerciale / de comunicare / “dă piar” sau personale. Unde la personale dincolo de existenta unei vanitati demente sau a unui veritabil impuls artistic - catre a pune ordine in haos si a arata si celorlalti asta
- cred ca nu mai ramane decat o imensa si ascunsa singuratate.
care este.
adanc grait-a Turkish..Mark his words, and mark them good!