return to the com(m)unity

De la Revolutie incoace la noi totul este intr-un blocaj perpetuu. Administratie, societate civila, viata politica etc. Iar acesta nici macar nu este unul explicit si asumat, pe care sa il poti vedea, identifica si repezi la el brutal sau rabdator in incercarea de a trece dincolo. Este ca o clisa sociala, ca un terci de malai caldut si fara sare, ca o supa organica ce asteapta descarcarea de ultraviolete care sa produca prima molecula organica. Iar acesta nu mai vine, si nu mai vine, si nu mai vine..Simtisem in sfarsit nu de mult ca generatoarele Testla ale societatii noastre mioritice incep sa se incarce usor, usor si speranta descarcarii electrice a crescut in mine. Supa urma sa prinda viata. Dar iata ca niste fantome anorganice ale trecutului au reusit sa saboteze unul dintre ele si incearca cu disperarea unei forme de organizare a materiei inferioare alteia, sa il demonteze complet.
Nu imi place in mod deosebit Basescu si nu ma numar printre fanii lui. In continuare cred ca a fost o greseala sa fie desemnat candidatul pentru presedintie din partea Aliantei si ca era incomparabil mai potrivit ca prim ministru in locul lui Tariceanu, si invers. Cred de altfel ca unul din motivele pentru care s-a comportat cum i se reproseaza este faptul ca a jucat rolul unui prim ministru din fotoliul de presedinte.
Cu toate astea ma enerveaza cumplit faptul ca cateva sute de emanatii (cu voita asumare a cacofoniei) iau decizii in mod evident impotriva interesului si dorintelor ingredientelor supei. Fraza “noi stim mai bine ce este mai bine pentru popor” ma revolta. In ziua de azi avem instrumente prin care supa poate sa se exprime: sondaje sau referendumuri. Nu cred ca am avut dupa 89 o perioada mai clara in care agendele clasei politice, mass media si populatiei sa fie mai diferite. Dar emanatiile nu tin seama de ele. Sunt deasupra supei, de unde pot vedea si intelege mai bine ce este pentru ea. Mai bine ne lasati tot pe noi sa hotaram, noi suntem “the best of the best of the best” dintre voi. “Nu aveti nevoie de o descarcare electrica. Va veti transforma in altceva, iar transformarea este dureroasa. Nu va este mai bine asa?” Nu stiu daca va aduceti aminte, dar seful guvernului tarii noastre a amanat alegerile europarlamentare cu de la sine putere doar pentru ca a considerat in imensa si stralucitoare lui intelepciune ca poporul nu va vota cum trebuie pentru ca este un moment nepotrivit.
Repet, nu il iubesc pe Basescu si cred ca a facut o multime de greseli. Si va mai face. Dar prefer intotdeauna un om politic care greseste incercand sa faca ceva, oricat de primitive si lipsite de rafinament ar fi caile lui. Oricat de stangaci ar fi, macar a incercat doua lucruri care ar putea misca lucrurile catre inainte: reforma justitiei si reforma clasei politice.
Va intrebati de ce creste spectaculos Becali in sondaje? Pentru ca in felul lui si mai simplist si primitiv a facut si face ceva. Concret si palpabil, pe care se poate pune mana si striga.

Cred ca singura solutie pentru ca supa sa fie ascultata de emanatii este ca aceasta sa refuze sa le mai produca. Cred ca Romania are nevoie de o greva civica generala. Sa nu ne mai prezentam la vot daca nu avem pe cine sa alegem. Dar asta dupa 19 mai. Greva in care eu am sa intru imediat dupa ce le transmit prin votul meu: “fuck off”. Desi ma doare ca din nou, ca de fiecare data dupa 89, voturile noastre au fost de pedeapsa si nu de constructie.

Aseara am vazut o stire care m-a emotionat. NASA i-a facut lui Stephen Hawking un cadou superb: cateva minute de libertate. Savantul a fost transportat cu un Boeing special amenajat care a plonjat de la 10.000 astfel incat pentru 2 minute in interior a fost imponderabilitate. Cred ca este printre cele mai frumoase si mai nobile cadouri despre care am auzit ever si pe care le poate primi una dintre cele mai mari minti produse vreodata de specia noastra. Atat de mare incat corpul care o incape nu a mai putut suporta si a inceput sa se degradeze. Chiar si in aceasta conditie cutremuratoare el a gasit puterea sa continue si sa produca cele mai revolutionare ipoteze despre univers. Il respect enorm pe acest mai mult decat om, care si-a depsit conditia si trupescul si a facut pentru specia noastra mai mult decat alte 10 miliarde de mebri ai ei, including me. Respect pentru ca isi poarta cu demnitate cea mai grea cruce dintre toate: povara cunoasterii. Respect pentru ca a avut puterea sa isi revizuiasca chiar el munca de-o viata atunci cand oricum nimeni dintre cei care inteleg aceste concepte nu gandea ca ar trebui revizuit ceva in constructia lui despre univers. Respect pentru ca deschide mintea unor profani ca mine catre alte lumi, infinit de infinite ori mai importante decat “problemele” vietii noastre de mamifere aflate in varful lantului trofic de pe o planeta aflata intr-o galazie micuta din aglomerarea de galaxii din marginea bratului unei alte galaxii din norul galactic..si ordinele de marime pot continua pe multe pagini
Asta imi aduce aminte de o intamplare superba pe malul marii in vama, cu cativa prieteni. Dupa o noapte alba si instelata, asezonata din belsug cu branduri de bauturi alcoolice, in care subiectul principal a fost Stephen Hawkins si cartile/teoriile lui, ajungem in final spre dimineata sa constientizam maretia acestor constructii si a universului in general si infinit de infinita micime a problemelor cu care ne macinam infima noastra viata. Si atunci, ca o concluzie iluminatorie unul dintre noi spune: “Uau! Avem atatea lucruri extraordinare de descoperit, iar noi (oamenii, adica n.n) ne certam si ne omoram intre noi ca prostii..” Replica la fel de genuina si pierduta in visare vine imediat: “Da, mah.. Parca am fi o planeta de romani..”

Doamne, cat de mult mi-as dori sa vina extraterestrii zilele astea..

Nu vreau sa ma exprim fata de noul subiect aflat pe buzele tuturor zilele acestea, dar chiar traim vremuri interesante si nu ma pot abtine. Sunt extrem de curios cum vor fi gestionate situatiile actorilor politici de catre strategii lor de campanie. Mai mult decat oricand simt incarcatura militara a termenilor folositi in marketingul si comunicarea polititica..
Prima si cea mai mare greseala, copilareasca aproape, este pentru mine cea a parlamentului, care l-a suspendat pe Basescu, ridicandu-i un numar atat de mare de mingii la reveru-i imbatabil. Cea de-a doua, mai mica, dar la fel de inexplicabila cu datele publice la care am acces, este anuntarea demisiei si jocul de-a uite-o nu e. Aici am cea mai mare curiozitate privind dezvoltarile ulterioare. Pozitionarea este a PNL-ului. Sau mai bine zis nu mai este. Cred ca deja putem sa-i spunem PNTL..cel mai de pret asset al unei entitati politice este pozitionarea, pe care tocmai si-au abandonat-o cu strigaturi.
Marele castigator este pentru mine PD-ul care devine mostenitorul defunctei matusi DA si a electoratului acesteia. Micul castigator este PSD-ul, care castiga ca toate partidele politice din Romania de dupa 89 pe mana prostiei si incompetentei celor de la putere.
Iar noi, deja am pierdut un an si cateva miliarde de euro datorita blocajului institutional. Sa traim bine vremurile interesante care ne asteapta..

Ideile revin in fortza..
1. telefon mobil (terminal) si cartela care sa permita asignarea a doua numere pe aceiasi cartela. unul pentru toata lumea sau pentru situatii obisnuite, iar altul doar pentru prieteni sau situatii de urgenta. switch-ul sa se poate face din butonul on/off sau profiles etc.
2. aparat pentru prajit+ sarat seminte. cred ca exista o piata enorma la noi pentru asa ceva, cu programe diferite: tipul de seminte - floare sau bostan, fistic, alune, susan - grade diferite de prajire, control al cantitatii de sare, programare pt o anumita ora (ex. exact inainte de meci) etc.
3. motocicleta Dacia Logan. Crad ca Dacia si in special modelul Logan are un foarte mare potential de extindere in categoria motociclete, scutere etc. In timp, poate chiar si echipamente sportive. Propunere de nume: Mologan, Logamot, Motolog etc.
4. cutitul care se auto ascute prin utilizare (eventual prin utilizarea dupa un anumit program, o saptamana tai din dreapta spre stanga, cealalta invers, o data intr-un sens, a doua oara in celalalt sens etc.). O varianta mai slaba a acestei inventii poate fi suportul in care pui cutitul dup ace il folosesti si el se ascute singur acolo (campuri electromagnetice etc.)
5. pantofi sport sau normali (ca sa nu spun adidasi nike) cu tahometru care sa iti spuna cati km ai parcurs intr-o anumita perioada (cu ecran de afisaj cu cristale lichide, 10 melodii etc.). se pot dezvolta de aici o multime de alte produse: pantofi cu dispozitiv de aromatizare (lichid sau solid, ex. branturi precum bradutii de masina etc.)
6. serviciu de inchiriat animale de companie pentru o anumita perioada, de la care sa poti lua spre utilizare si testare diverse rase de animale, pentru a te convinge care ti se potriveste cel mai bine
7. service de inchiriat copii de diferite varste, aflati in diferite stadii de dezvoltare. perioada de inchiriere poate fi de la cateva ore la cateva zile, pentru a experimenta produsul in diverse stadii (ex. un copil de 2 ani poate fi placut pentru o ora, in vizita la un prieten, dup ace a dormit si a mancat, dar a living hell la ora 6:00 sambata dimineata; unul de 5 ani foarte inteligent si dragut pentru 2 ore de intrebari despre lume si viata, dar obositor daca face acest lucru pentru cateva luni etc.)
8. ochelari de soare cu infrasunete care sa play-eze muzica folosind oasele craniului ca si cutie de rezonanta (pot fi folosite infra sau ultra sunete, microunde etc.)

in urma unor vizite la prieteni care au copii cu varste intre 6 luni si 3 ani si a utilizarii unor tehnici specifice de observare participativa si non participativa am identificat anumite nevoi, atat ale parintilor si vizitatorilor cat si ale copiilor, pentru care se pot dezvolta cateva produse de mare success. in urmatorul lot de idei le voi prezenta public

Fiind plecat, am putut sa citesc in voie si alte carti in afara celor de specialitate si a articolelor tematice. Mi-am luat cu mine un vraf de carti, din care am reusit sa dovedesc vre-o patru. Toate fac parte din colectia Romane Psy de la editura Trei. Una dintre ele este exceptionala, iar celelalte trei, scrise de acelasi autor, la cealalta extrema. M-am enervat atat de tare, incat pe acestea din urma le-am citit plin de curiozitate morbida: pana unde poate sa mearga autorul?
Dar sa le luam pe rand. Prima se numeste Omul zar de Luke Rhinehart. Mi-a placut atat de mult cand am citit-o acum un an si jumatat cand a aparut, incat am simtit nevoia sa o recitesc. Cred cu convingere ca a citi inseamna de fapt a reciti. De aceea astept cu nerabdare urmatorul pachet de sf-uri de pe amazon Nu vreau sa spun nimic despre aceasta carte, cred ca intra in categoria take it or leave it. Ori iti place foarte mult, ori ti se pare o porcarie. Mie mi-a placut..Este despre lipsa de sens a existentei si despre cum psihanaliza occidentala (pleonasm, bineinteles..) nu poate sa rezolve aceasta problema fundamentala decat la un nivel superficial. Este o carte despre cautarea sensului si rostului si despre posibile solutii: 3:1, 4:6, 5:1 etc. Nu m-am dumirit inca daca este o carte foarte profunda, cu un mesaj de-a dreptul mistic ascuns ca orice bucatica de intelepciune sub valurile lui Isis, sau doar un scrisa cu umor penru amuzamentul si imbogatirea autorului. Eu fac parte dintre cei care la sfarsitul filmului K Pax a plecat convins din sala ca acesta era extraterestru. Dovezile erau acolo, in fata tuturor. Asa cum altii au plecat convinsi ca regizorul a przentat un caz clasic de retragere din realitate, iar simptomele pot fi gasite de oricine in DSM IV. Pana la urma, fiecare este liber sa isi aleaga tufisul vorbitor. Cartea are o pagina absolut memorabila, in care psihanalistul erou principal face o critica academica si plina de substanta a acestei noi religii laice. Care ma fascineaza, o respect si fug de ea. Cred cu fiecare fibra miocardica in faptul ca geniul nu poate izvora decat din contorsiune interioara. Daca aveti timp si o pereche de zaruri, nu o ocoliti: “aceasta carte inca iti poate schimba viata”.
Celelalte trei carti sunt ale autorului Marc Levi (In alta viata, Si daca e adevarat si Te voi revedea). Nu le diferentiez, toate au fost la fel. Un francez care incearca sa scrie americaneste si o traducere ingrozitoare, in care barbarismele proveneau atat din engleza, franceza, cat mai ales din combinatia frantuzita a acestora (calculatorul era ordinator, dar clatitele erau pancakes..). In fine, o combinatie intre new age si orientalism, totul intr-o abordare americana cu frazare scurta si adeseori confuza datorita manierei telegrafice. La un moment dat eram atat de plictisit, incat am inceput sa fac diverse jocuri: sa incerc sa vad ce se intampla pe pagina urmatoare, sa imi dau seama cum are sa fie sfarsitul pe antepenultima pagina, cate sfarsituri are cartea, sa fac exercitii de citire rapida etc. (de cele clasice cum ar fi soarta personajelor trecusem de mult). In fine, poate sunt eu prea pornit si nu am intrat in rezonanta cu subiectele sau scriitura. Am inteles ca sunt bine vandute, pentru una Spielberg a cumparat drepturile de ecranizare, ca au recomandarea revistei tabu etc. Nu m-am lamurit inca daca sunt carti pentru target feminin, si atunci comentariile mele sunt nule si neavenite din ratiuni de tipul “nu faci parte din target”, sau sunt pentru toata lumea si atunci mai am o scuza. Anyway, recomandarea mea este sa realocati timpul. Eventual pentru Murakami sau Palahniuk..

Asa cum ati constatat deja, am fost plecat. Profitand de faptul ca in research este recomandat cu putere sa nu se discute cu consumatorii cu o saptamana inainte si una dupa marile evenimente (sociale, religioase, comerciale, sau mai nou religios-comerciale..) am plecat intr-o mica vacanta de o saptamana la munte. Locul este superb si se numeste Simon, imediat dupa ce iesi din Bran, faci stanga si mai mergi cativa km. Un compromis echitabil intre nevoia de a nu fi foarte departe de Bucuresti + drum de back-up pt acces si exit (via TGV) si locatie retrasa. Eu sunt adeptul turismului custom made, chiar daca uneori poate fi mai costisitor decat cel oficial. In cazul Romaniei insa solutia agroturismului pentru zona de munte este semnificativ mai ieftina si cu mai multe beneficii si satisfactii emotionale decat cea “oficiala”. Am reusit dupamulte cautari sa gasesc doua pensiuni cu conditii de 4 margarete, departe de drumul principal, la care sa zabovesc cand merg in zona. In zona lucrul cel mai frumos este de departe faptul ca ai acces la foarte multe trasee, de la unele foarte usoare (drum forestier peste dealuri), la unele foarte dificile, interzise iarna si primavara (ex. catre vf. Omu). O atmosfera bucolica, cu oi si cai si vite, cu fum seara si mancare gatita la fata locului. Perioada a fost deosebita. Rareori am reusit sa prind pana acum natura exact pe granita dintre iarna si primavara. Intr-o saptamana am simtit cum primavara inclina balanta si trece dincolo. Este o stare aparte, in care totul este mai plin de viata (no poetical bullshit). Am vazut doua caprioare la doar 50 de metri, un sarpe si aproape am intalnit un urs. Nu am stat sa ma edific, dar localnicii, dupa discutii indelungate si descrierea amanuntita a simptomatii m-au linistit. Nu putea fi decat urs sau mistret, dar mult mai probabil urs. Anyway, toti m-au felicitat pentru decizia inteleapta de a nu investiga. Contactul, fie el si scurt, cu natura a fost o ruptura binevenita de lumea de pixeli mentali in care am ajuns sa traiesc.. Dar, asa cum se incheie apoteotic cel mai frumos film de arte martiale pe care l-am vazut ever (Shogun Assasin, film cult, la care chiar si marele Tarantino face trimitere respectuasa in Kill Bill), “as fi dorit ca lucrurile sa fi fost altfel. dar o dorinta ramane o simpla dorinta..” (citat din memorie, filmul l-am vazut foarte de mult)

A venit pentru noi sau peste noi cealalta sarbatoare importanta: Pastele. Din nou aceiasi nebunie frenetica a pregatirilor pentru ziua de duminica, pe care fiecare dintre noi are datoria sociala si morala sa o petreaca alaturi de familie sau cei apropiati, cat mai crestineste cu putinta. Pentru acest deziderat nu precupetim nimic, alergam prin hypermarketuri dupa cele de cuviinta, conducem cu incrancenare masinile catre locurile de cumparare sau catre iesirile din oras, nemaitinand seama de nimic. Saptamana aceasta, Saptamana Mare, am avut mai mult ca niciodata senzatia acuta si apasatoare ca Bucurestiul este un oras sub asediu. Sub asediul Sarbatorilor. Unii dintre bucurestenii aflati in razboi cu ei insisi si cu ceilalti alergau haotic intr-o multime de directii in interiorul orasului, in timp ce altii blocau cu spor iesirile din oras. Am avut prilejul sa vad in vinerea mare mai multi nervi, suparare, violenta si nesimtire decat intr-o luna intreaga “obisnuita”. Am vazut soferi claxonand innebunitor, masini care mergeau pe trotuar, pe contrasens, pe n benzi, blocand si fiind blocati intr-o lupta surda si absurda de alti crestini care se pregateau sa intampine “cum se cuvine” (asa cum ne invata ProTv-ul) “cea mai mare sarbatoare a crestinatatii”. Am avut o multime de timp sa refelectez si uneori chiar sa meditez la aceste ganduri in timpul celor doua ore in care vineri dupa amiaza am incercat sa ajung acasa de la munca, ca un simplu pacatos care nu a postit in aceasta saptamana si nici nu s-a pregatit cum se cuvine vizitand vre-un hypermarket. Ba chair si-a lasat cat de mult a putut masina acasa. Mi-am dat seama ca intampinam cel mai nobil sacrificiu din istoria umanitatii tot mai departe de adevaratul templu de care vorbea Hristos: noi insine. Ne indreptam tot mai mult spre alte temple unde slujim noii viteii cu chipuri de aur: Hypermarket si Automobil, convinsi ca suntem in continuare ortodoxi adevarati. Poate intuitia acestei schimbari profunde m-a facut sa ma orientez catre comunicare si marketing, noile religii comerciale. Preoti vor exista intotdeauna, indiferent de forma de religie pe care o reprezinta.
De aceea, singura urare pe care am sa o mai fac vreodata in preajma acestor evenimente, si pe care v-o trimit din tot sufletul meu de pacatos, este Sarbatori Sincere. Hristos a inviat si va invia intotdeauna pentru noi, fie ca am petrecut saptamana dinainte in post si rugaciune, sau conducand caruciorul plin de cumparaturi sau automobilul.
Va rog spuneti-mi ca m-am inselat..

De ani de zile am fel de fel de idei de marketing si advertising pe care le impartasesc doar cu colegii mei de la firma. Toate imi sunt zdrobite, ridiculizate si rapid respinse pe motive puerile de tipul “asta exista deja”. Am rezistat pana astazi. De acum inainte, nu le mai impartasesc cu ei. Nu mai am incredere. Am hotarat sa le impartasesc cu toate mintile deschise, flexibile si care inteleg ca totul pleaca de la o idee. Astept feedback.
Primele propuneri:
1. Un ecran/tabela/ dispozitiv vizual care sa fie amplasat fie din fabricatie, fie optional pe geamul din spate al automobilelor (luneta). Acesta este in legatura directa cu frana si acceleratia arata in procente foarte vizibile cat franeaza, respectiv cat accelereaza automobilul respectiv. Aceasta poate arata ce face automobilul din fata noastra, pentru a putea anticipa mai bine intentiile lui, respectiv pentru a putea lua decizii pe baza unei cantitati mai mari de informatii utile.
2. Geamuri si oglinzi auto pe care apa sa se prelinga rapid astfel incat oricat de torentiala ar fi o ploaie, picaturile sa nu reduca absolut deloc din vizibilitatea celor din masina.
3. Vopsea auto care sa aiba asemenea proprietati, incat orice ploaie care depaseste 5l/mp sa spele integral si impecabil automobilul.
4. Pozitionarea unei beri romanesti pe platforma “bere ceheasca”. Orice bautor adevarat si rafinat de bere stie ca berea ceheasca este cea mai buna din Europa.
5. ciocolata pe bat, precum ingetata pe bat. poate avea si varianta acadele de ciocolata, praline etc. editie de vara.
6. cerneala tipografica fosforescenta sau termoluminescenta, care sa permita citirea cartilor pe intuneric. varianta cealalta, ochelari cu night vision pentru uz civil de masa. in aceleasi scopuri.

Scoala IAA este un proiect foarte frumos, la care s-a muncit pentru organizare multa vreme. Foarte frumos pentru ca a aparut si s-a dezvoltat organic, pornind de la nevoi reale ale industriei de marcom. Realitatea trista si innebunitoare este ca in acest moment in Romania cererea de oameni competenti si „alfabetizati” pe care o are industria de marketing si advertising nu se intalneste cu oferta de pe piata fortei de munca. Este un paradox dureros si revolator pentru multi, in conditiile in care exista studenti sau tineri care lucreaza deja in domeniu pe entry level-uri sau la companii mici care aproape ca si-ar dona un rinichi ca sa ajunga sa lucreze la companii mari sau in agentii de publicitate din top ten. Asa cum am constatat de-a lungul timpului, de cele mai multe ori este vorba de o „romaneasca tipica”: cei care au nevoie au nevoie repede si nu au unde sa caute oameni trainuiti, in timp ce pasionatii care vor sa intre in domeniu nu au canalele pentru a ajunge in acele „ferestre de oportunitate” care stau deschise foarte putin timp. Nimeni nu ma crede cand spun ca in fiecare luna 3-4 persoane aflate in pozitii importante in diverse agentii sau companii ma intreaba daca nu stiu cativa oameni competenti sau macar foarte pasionati si care sunt dispusi sa creasca muncind. Si nici acestia nu ma cred cand le spun destul de des ca nu am pe nimeni, sau pot sa le trimit cel mult 1-2 persoane. Cel mai usor ar fi sa dam vina pe celebrul „sistem” (establishment). Apoi pe sistemul de invatamant, pe profesorii care nu isi fac treaba, pe angajatorii care nu sunt dispusi sa investeasca in resursa umana, sau macar sa aiba incredere in tineri, pe tineri pentru ca nu invata nimic, nu mai sunt pasionati, s-au uitat prea mult la MTV cand au fost mici, samd. Probabil ca toate sunt adevarate intr-o mai mica sau mai mare masura, dar responsabilitatea este atat de difuza, incat nu se poate pune degetul pe cauzele critice ale blocajului. Scoala IAA este o incercare onesta si „americaneasca” de a identifica sau pregati oameni pentru pozitii in marcom. Se concentreaza asupra unei solutii, fie ea cat de mica sau de limitata, si nu asupra „problemelor structurale ale sistemului de invatamant”. Programa pentru primul modul/level a fost gandita sa acopere temele cele mai utile pentru juniori sau entry level in industrie, iar profesorii sunt oameni recunoscuti de comunitate. Trei dintre ei sunt straini, cu cv-uri impresionante.
Multi m-au intrebat de ce m-am implicat si in acest proiect de invatamant, de vreme ce mai sunt si in altele, oficiale si de stat. Raspunsul este simplu: vreau sa pun o caramida la o constructie care poate sa faca ceea ce sistemul oficial inca nu poate, vreau ca incercarile esuate de-a lungul timpului in relatia cu acesta sa fie platite simbolic. Si nu in ultimul rand, sa poti arata reprezentatilor lui ca se poate.

Saptamana trecuta a fost pentru mine plina de evenimente, ambele legate de IAA. Unul a fost Effie, iar celalalt lansarea scolii IAA. Primul foarte vizibil si mediatizat, celalalt mai discret. Sufleteste sunt mai legat de ultimul, atat pentru ca am lucrat direct la el, cat si pentru ca este un pariu pe termen lung, care poate ajuta industria mai mult decat ne inchipuim acum. Pentru ca scoala a fost lansata, ma simt liber sa vorbesc si despre asta. Pana acum nu am facut-o pentru ca sunt superstitios si irational (ca orice „om de stiinta” care se respecta..) si pentru ca as fi putut influenta pe unii pasionati de publicitate sa se inscrie, chiar daca este vorba de o suma importanta. Am sa va povestesc in curand mai multe.
Dar sa incep cu impresiile de calatorie in peninsula Effie (i-am spus peninsula pentru ca este o adevarata prelungire a IAA ca reprezentant legitim al industriei de marcom).
Lucrul care imi place cel mai mult este de departe eleganta atmosferei care insoteste atat jurizarea cat si decernarea premiilor, respectiv comentariile rezultatelor (comparatia cu celalalt celebru festival al industriei este pura fictiune si nu a fost facuta de mine! ). Fara indoiala prezenta clientilor este decisiva. Cred ca avem atata nevoie disperata de normalitate si politete de business in aceasta industrie, incat derularea in conditii de normalitate ne atrage si mai mult atentia. Aceasta imi aduce aminte de socul cultural de adaptare ca sofer pe care l-am avut la intoarcerea in tara dupa doar patru zile petrecute in Barcelona (am vrut sa scriu si despre acest subiect, dar tocmai ce a facut-o mult mai bine nashpa turism-ul catzavencilor, cu aproape aceleasi cuvinte, „decat” ca mult mai bine inchegate ). Acolo nu am auzit/vazut nici macar un singur claxon, injuratura sau accident. Le-am cautat, plin de curiozitatea morbida a soferului bucurestean care este in stare sa se opreasca pe dreapta sa nu piarda nimic de la locul unui accident mortal. Nimic. M-am intors insa in Bucuresti si la primul stop de la Baneasa (200 m de aeroport!) am auzit primul claxon. Home, sweet home..
Este evident si imbucurator ca industria este in crestere si in plin proces de stabilizare. De regula societatile sarace sunt foarte polarizate (sa ne aducem aminte ca bietii occidentali din Londra sau Berlin sunt tare nedumeriti ca in Moscova si Bucuresti vad mai multe automobile de lux decat in capitalele lor). Acum lucrurile sunt mult mai echilibrate si fara indoiala marii castigatori reali ai acestei editii sunt agentiile locale. Cred ca training-urile pe care le-au tinut Razvan Matasel si Sorin Psata despre cum se scrie un caz de Effie au dat rezultate, chiar daca pe alocuri mai bune decat poate intentionau initial. Dar fara indoiala ca au o strategie si pentru aceasta situatie, ca orice strategist care se respecta. Am vazut de altfel cum Razvan a trecut la un cu totul alt nivel de rafinament in scrierea cazurilor, folosind niste indicatori ad hoc foarte spectaculosi in cazul unuia si reusind sa intoarca din umbre spre lumini rezultatele unor research-uri traditionale. E bun, trust me..
Mult mai multe studii bine scrise, mai echilibrate, fara polarizarea de la editiile precedente unde primele doua locuri dintr-o categorie se detasau puternic de restul plutonului. Acum intre gold si silver diferentele s-au facut in unele categorii la zecimala. Incredibil. Iar austriacul a fost zbir. Daca a tras linia gata.
O alta concluzie structurala pe care am tras-o este ca nu mai conteaza atat de mult dimensiunea bugetelor. Pana acum bugetele mari aduceau cu certitudine un effie. Acum nu prea..nu am mai vazut marile telecoame, iar grand effie-ul nu a mai fost emanat din alcool. Daca se iau premii indiferent de bugete inseamna ca suntem pe drumul cel bun. Asta inseamna ca de asemenea competenta juriului este in crestere, ca oamenii care si-au folosit „the professional judgement” au trecut de fascinatia stralucitoare a zerourilor din coada unui buget si judeca rezultatele proportional cu obiectivele in functie de resursele implicate. „Use your professional judgement” a fost de altfel laitmotivul etapei de jurizare. Cele mai multe raspunsuri din partea comitetului de organizare la variatele si complexele intrebari al juratilor au primit cel mai adesea doar acest raspuns. Ca la un meci de fotbal de liga campionilor, unde vezi foarte putine cartonase, unde arbitrii lasa jocul sa continue iar galeria isi incurajeaza propria echipa si nu o injura pe cealalta. Atat comitetul cat si organizatorii si-au facut treaba excelent. Singura mea nedumerire a vizat usoara distanta intre equity-ul evenimentului si cel al locatiei. Pana in ultima clipa am sperat ca momentele artistice sa fie asigurate de echipele de animatoare ale clubului. Nu am primit decat un magician si acela sub umbra marilor sai inaintasi de la sfarsitul secolului XIX pe care i-am vazut in The Prestige..
Din nou imi exprim respectul si admiratia pentru metodologia simpla si reliable a festivalului. Se vede ca americanii au cumparat Alaska de la rusi..
Din nou cea mai sensibila zona a fost relatia dintre obiective si rezultate. Ce a fost foarte interesant anul acesta a fost faptul ca la unele cazuri era evident ca unele din obiective au fost rescrise dupa ce s-a scris cazul pentru a face diferenta fata de rezultate mai spectaculoasa. Poate o fi deformatia profesionala, poate doza naturala de paranoia, dar in unele locuri era foarte vizibil acest lucru. De aceea cred ca ar fi potrivit ca datele de research sa fie prezentate in doar cateva seturi/tipuri. Pana la urma, daca indicatorii de comunicare/imagine sunt standardizati, nu poti sa rescrii obiectivele in multe feluri. O intreaga dezbatere, in care nu vreau insa a ma implica. Oricum sunt mari probleme in procurarea lor. Dar si aici stam mult mai bine decat anii trecuti.
Din nou obiectivele uneori amestecate intre ele (marketing si comunicare), respectiv cu rezultatele de research (cantitative si calitative, retail audit si date de vanzari furnizate de client etc.). Cele mai pacatoase si alunecoase sunt insa datele de la client. Pana la urma cine poate intra in ograda lui si sa comanditeze un audit de marketing? Cam nimeni..De aceea cele mai napastuite cazuri au fost cele care nu au putut sa se raporteze la studii realizate de o terta parte, adica agentie de research. Au urmat cele care au avut date calitative (incredibil, dar inca mai sunt cazuri de Effie validate de cercetare calitativa!).
Si ca sa pun cireasa pe acest tort, sau coada la pruna cum se spune in Maramures, „iecsplicatia” mea pentru succesul marelui effie: a avut si obiective de business (va mai aduceti aminte de la scoala, acele obiective din care deriva obiectivele de marketing, din care deriva la randul lor cele de advertising..). Iar cea mai mare parte a membrilor juriului sunt oameni de marketing care stiu si business. Si stiu ca obiectivele de business sunt mai greu de atins decat cele de marketing si ca au o legatura foarte, foarte stransa cu profitul, pana la urma, cea mai curata expresie a eficientei. Iar daca scrii un caz in care izolezi efectele comunicarii asupra obiectivelor de business si demonstrezi cu research si date de business acest lucru, brusc cazul devine foarte interesant. Si chiar castigator. Cu speranta ca nu am spus mai multe decat trebuia, ma opresc aici. Iar daca am facut-o, il rog pe dl. Victor Dobre, The Troubleshooter, sa rezolve si aceasta problema