return to the com(m)unity

Celebra sintagma provine fara indoiala din biologie. Orice organism este construit din celule, nu-i asa, adevarate celule vii (bla, bla, bla). La fel si societatea, acest organism social viu, format la randul lui din “celule” (bla, bla, bla). Reflectam zilele trecute la un alt inteles al celebrei sintagme: celula ca un spatiu care limiteaza libertatea individului. Celula ca un spatiu care intareste influenta socialului asupra individualului, ca o solutie a speciei la problema continuarii ei prin niveluri cat mai reduse ale violentei intraspecie. Sa nu uitam ca specia noastra este caracterizata de cel mai ridicat nivel de violenta sistematica intre membrii ei. Pana nu de mult (anii 70) se credea ca este si singura. Atunci s-a descoperit insa ca si gorilele si urangutanii practica anumite forme de razboi intre grupuri sociale. Am gasit intr-o carte pe care o recomand tuturor prietenilor (”The Moral Animal”) cateva ipoteze si explicatii extrem de provocatoare despre originile si explicatiile “naturale” pentru cele mai profunde si “morale” emotii, sentimente si comportamente individuale si sociale ale oamenilor. Including dragostea materna, iubirea platonica, gelozie, casatorie samd. Celula de baza a societatii a fost inventata de specia noastra (in opinia autorului) ca solutie pentru reducerea violentei intraspecie. Iar dintre acestea celula monogamia este cea mai eficienta. Masculii arondati unei astfel de formule sociale nu isi mai orienteaza agresivitatea (strans legata de altfel de sexualitate si comportamentele de curtare) asupra altora, intr-o competitie dictata de biologie. Sunt comparate societatile monogame cu cele poligame. In acestea din urma, nivelul de violenta este semnificativ mai ridicat decat in cele monogame. O observatie mi-a atras atentia in mod deosebit: monogania nu este integrala. Este mai degraba o poligamie longitudinala si nu transversala, compusa din perioade de monogamie succesiva.

Ma opresc aici. Daca intreseaza subiectul pun link la carte. Hrana pentru minte. Oricum intr-o celula nu ai prea multe de facut..

http://www.amazon.com/Moral-Animal-Science-Evolutionary-Psychology/dp/0679763996/ref=pd_bbs_2/104-2705110-8084717?ie=UTF8&s=books&qid=1180598744&sr=1-2

Saptamana trecuta a fost o alta sedinta din seria intalnirilor lunare ale boardului organizatiei care pastoreste o parte din industria de comunicare mioritica. Multe lucruri interesante, dar numai despre putine am “dezlegare” sa vorbesc. Facusem si cateva foto care surprindeau membrii in ipostaze de lucru (de tipul “Mircea, fa-te ca lucrezi!”), vorbind sau gesticuland aprins in procesul de sustinere a ideilor. Nu am capatat insa aprobare de la toti cei prezenti pentru a le posta, asa ca sunt nevoit sa abandonez dimensiunea vizuala. De aceea am si asteptat pana acum. Mai fac insa o incercare, pe filiera “oficiala”. Am sa propun o sectiune “informala” pe site-ul IAA, care sa prezinte si fata umana a oamenilor din spatele declaratiilor de presa sau a imaginilor “corporate”. Pentru mine colegii de board au fost o surpriza placuta si (cu asumarea pleonasmului) neasteptata. De exemplu, nu ma asteptam ca presedintele Felix, care a fost intr-o viata profesionala anterioara preot sau absolvent de teologie (Doamne iarta-ma, dar nu ma pricep la ierarhiile slujitorilor tai), sa fie atat de organizat si de structurat. Conduce cu mana de fier intr-o manusa de vorbe blande.
Sau ca cea mai tare “spusa” a intalnirii sa vina de la distinsul director de marketing si multe alte functii de la Quadrant/Pepsi (Eusediu). A fost intrebat cu “gratie si sensibilitate” de Victor daca compania pe care o reprezinta va sustine in continuare si celelalte “etaje” ale scolii IAA (a fost sponsorul principal si generos al primului modul). Eusediu a raspuns “Bineinteles” si a continuat cu ceea ce propun sa capete denumirea de “Principiul Sponsorului”: “Dai un ban, dar stii ca nu-l mai ai..”. Afrodita a continuat cu o alta replica memorabila (”Corolarul Afroditei”): “Dar macar stii ca e bine irosit..”.
O alta surpriza a fost faptul ca ne-am intalnit in prima incapere functionala si complet amenajata a sediului. Ne-am mutat din garaj in garsoniera Multumim Victor! Am avut si protocol..Si promisiuni ca urmatoarea intalnire va fi intr-un apartament cu foarte multe camere.
Vreau insa a consemna in primul rand o realizare deosebita a actualului board: prezenta 100%. Nimeni nu se astepta ca 12 oameni sa isi poata sincroniza agendele atat de incarcate. Fiind prima intalnire strategica, cu discutii privind planurile de viitor, sper ca acest lucru sa fie de bun augur.
Singurul proiect despre care am voie sa vorbesc este Summit-ul IAA pentru Europa care va avea loc in toamna la Bucuresti. Chiar aici. Cel mai mare eveniment de comunicare din istoria acestei tari, cea mai mare concentrare de oameni care chiar au ceva de spus in acest domeniu. Prezentari adevarate si ultime tendinte. Altceva decat “Zilele Buzz” Stati pe faza, in curand incepe si campania publicitara. “Nu dati banii pe prostii, luati bilete la copii!!”

Zilele trecute m-am gandit intens la un subiect despre simtem nevoia sa scriu. Din nou in trafic, care a transformat automobilul intr-un loc de meditatie si inspiratie. Cred ca unul dintre cele mai revelatorii exercitii proiective prin care poti afla cum este un aspirant la industria de advertising este urmatorul: “Care sunt primele trei branduri care te reprezinta ca persoana? Dezvolta si explica optiunile tale in limbajul nostru..”

Am pornit in acest lant de ganduri de la doua intamplari: (1) faptul ca nu am raspuns la solicitarea unui alt blogger de a scrie un post cu tema “cinci lucruri pe care ceilalti nu le stiu despre tine” si (2) observatia unei persoane din industrie pe care o respect pentru munca ei (este o creativa) ca blogul meu are de fapt foarte putine informatii personale. Ca este profesional si rece, si ca ii lipseste “the human touch”. Cred ca cele doua intamplari se leaga si am simtit nevoia sa meditez asupra lor. Primul exercitiu de comunicare si sinceritate nu m-a convins insa. Sunt prea multe 5 lucruri pe care ceilalti nu le stiu despre mine. Pe care sa le aleg si cum sa le ordonez?
Iar titlul dintr-o replica celebra a lui Fane Spoitoru care intervievat de un reporter in Canada (in conditiile in care aceasta tara are mandat de extradare cu tara noastra si pe numelele lui exista un mandat de arestare international. care nu putea fi dus la indeplinire pentru ca personajul nu era de gasit de catre politistii nostri..). Intrebat de ce nu este gasit de politia romana el a spus: “Romania? Cea mai tara proasta..”

Si astfel am ajuns la concluzia ca un exercitiu proiectiv cu adevarat revelator pentru mine este sa aleg 3 branduri despre care sa simt cu adevarat ca ma reprezinta si ma ajuta sa ma regasesc in valorile si pozitionarea lor. Iar asta in conditiile in care mi-am “jurat marunt in barba” acum un numar de ani ca nu voi deveni niciodata loial vreunui brand. Am constatat insa la o analiza lucida ca am cateva branduri care functioneaza pentru mine ca lovemarks. Ca ajung sa vorbesc despre ele cand am de dat exemple sau cand vine vorba sa imi fac short list-ul de suflet pentru unele categorii. Sau ca le scot automat din dulap atunci cand stiu ca voi avea o zi grea si vreau sa ma simt bine macar pentru ca reusesc sa imi construiesc prin haine o bula de protectie care sa imi extinda personalitatea. Analiza m-a dus foarte departe, dincolo de punctul de la care poti vorbi altundeva decat pe “canapeaua de piele”. Asa ca ma opresc aici. Daca lucrati in industria noastra, ganditi-va cateva minute la acest exercitiu. Spuneti-mi doar daca am dreptate sau daca ma insel.

Brandurile mele de suflet sunt Harley Davidson, Honda si Levi’s.

si “personal bonus”..

Intentionez de ceva vreme sa imi cumpar scuter. Am constientizat aceasta nevoie presanta atat in urma lecturii atente a unor studii de trafic si urbanism, cat si a analizei efectelor transportului asupra business-ului in care lucrez. Bucurestiul nu are absolut nicio sansa ca in urmatorii 2 ani sa isi descongestioneze traficul, oricat de frumos si convingator vorbeste tovarasul Adriean. Iar blocajele de trafic aduc o presiune mult mai mare decat credeam initial asupra business-ului. Oricat pare de greu de crezut, am ajuns sa refuzam o multime de proiecte deoarece nu avem timp pentru a ne intalni cu potentialii clienti. Iar cum sistemul de videoconferinte este inca foarte la inceput in Romania, intalnirea directa ramane un punct important. Daca ai o intalnire la client in cursul zilei, deja jumatate de zi este pierduta (90-120 min transport + cautare loc de parcare), 60-90 min. intalnirea propriu zisa si gata un slot de jumatate de zi. Asa ca ma gandesc din ce in ce mai serios la a-mi achizitiona un scuter. In ciuda statisticilor inspaimantatoare din tarile unde exista deja cultura traficului pe scutere si motociclete (ex. Spania si Italia). Cu atat mai ingrijoratoare cu cat aceste mijloace de transport sunt privite cu acelasi respect ca si automobilele. Ca sa nu mai vorbesc de cele din Romania, unde motociclistii mor ca mustele, lipiti de parbrizul automobilelor. Estimez ca in 2-3 ani scuterele vor fi o prezenta vizibila pe strazile din Bucuresti, iar scuterasii nu vor fi doar studenti si elevi ci si oameni din industriile noastre. Ca intotdeauna receptivi intuitiv la schimbarile de trend-uri, ei vor fi acolo. Deja cativa onorabili directori de agentii de publicitate au astfel de “deplasoare urbane”.
Principalele argumente care imi sunt aduse de prieteni impotriva acestei intentii sunt doua: (1) siguranta fizica si (2) erodarea brandului personal. Primul mi-l asum si il dau la o parte. Fiecare are dreptul de a hotara ce face cu viata lui. Cel de-al doilea ma pune in dificultate, fiind implicat direct si deci lipsit de obiectivitate. Daca este un lucru pe care l-am invatat din cercetarea calitativa, este ca daca te implici nu mai poti pastra nici macar o umbra de obiectivitate.

Am inceput deja sa fac probe cu casca. Multumesc Costin (Top Gear), cu atat mai mult cu cat foto session-ul s-a petrecut doar la cateva ore dupa ce un automobilist frustrat ca a trecut printre masinile blocate in trafic a intrat intentionat cu masina in motocicleta lui, rasturnandu-l pe carosabil, in calea altor masini. Casca a fost eroul incidentului. Daca intra motociclisti pe acest blog spuneti-mi si va dau numarul de identificare al automobilului pentru a-i adresa cateva cuvinte.

De aceea am hotarat sa intreb in jurul meu: mi se potriveste sau nu un scuter?

Si a fost Ad’Or-ul 2007.. Pentru prima oara am stat in picioare pe toata durata galei. Plasat strategic langa frigiderul sponsorului. Unde la intervale periodice membrii breslei publicitare poposeau periodic pentru realimentare. La un moment dat, pe masura ce tensiunea crestea, unii si-au abandonat pozitiile oficiale din sala pentru a parca langa refrigerator si a comenta cu cei doi mosnegi Muppets (Dan Petre si Victor Dobre) derularea evenimentului. Ii stiti, cei doi care scot o poanta la sfarsitul show-ului. De regula critica si neconstructiva..A fost o experienta extrem de interesanta in urma careia as putea spune lucruri foarte picante Dar stupoare.. Nu o voi face!

Am simtit nevoia sa imi limpezesc impresiile si gandurile inainte de a scrie ceva despre acest subiect. Am ramas cu un sentiment dominant de confuzie. In primul rand organizarea. Mi s-a parut foarte EFFIE-zata, cu un accent mult mai mare pe proces decat pe event. Se pare ca experienta comuna a BMG pentru ambele festivaluri ale industriei isi spune cuvantul. Lucrul care m-a scos din sarite in ceea ce priveste organizarea nu a fost lipsa scaunelor si nici lipsa de diversitate a brandurilor de bere (ma asteptam ca Interbrew sa sponsorizeze nu numai cu Bergenbier, ci si cu Stella Artois ). A fost ceva mai simplu: brosura cu nominalizari. Eu fac parte din categoria de spectatori constiinciosi ai acestor evenimente. Urmaresc si imi notez nominalizarile si premiile si incerc sa anticipez rezultatul final. La aceasta gala nu am reusit absolut deloc. Dupa primele trei categorii am abandonat. Confuzie maxima in catalogul respectiv.

M-a surprins placut faptul ca organizatorii au rupt traditionala gandire romaneasca in doua locuri: (1) sfanta treime si (2) adoratia pentru aur. Romanii sunt obisnuiti sa gandeasca in triada: locul I, II si III si sa considere aurul metalul suprem, expresia superlativului si succesului (vezi cazul populatiei minoritare si a prospetilor imbogatiti). Sa ne gandim la numele festivalului: publicitate de aur Ideea americaneasca de a sparge triada locurilor castigatoare si de a extinde plaja metalelor pretioase a fost surprinzatoare. Imi aduc aminte pauza stupefiata a incintei (ca nu pot sa ii spun sala..) cand a fost anuntata agentia care a castigat aur-ul (GMP) si soaptele nedumerite: „si Leo?!?”. Chiar si liderul agentiei GMP a avut un moment de ezitare in discursul de pe scena.

In rest, cronica unei victorii anuntate. Leo a fost platinum, adica agentia anului. Si a unui razboi publicitar civil intre internationalisti (cu varf de lance Leo Burnett) si localisti (cu varf de lance GMP si back up consistent din partea altora). Si ca orice razboi civil care se respecta, a devenit murdar si sangeros. Si se va face chiar si mai murdar si mai sangeros. M-a intristat din nou prezenta replicilor acide si a atacurilor explicite dintre reprezentantii celor doua tabere. Deja am ajuns la un conflict traditional precum cel din Orientul Mijlociu, in care nu se mai stie si nici nu mai conteaza cine a inceput primul. Sau cine are dreptate. S-a ajuns in situatia in care chiar si pozitiile neutre inseamna apartenenta la cealalta tabara. Razboiul a intrat intr-o bucla de autoalimentare. Pacat. Pe termen lung industria are mult de pierdut. In ultimul AdMarket a existat un capitol despre etica de business a industriei si felul in care percep clientii agentiilor conflictul dintre acestea si castigarea pitch-urilor. Concluzia a fost clara si puternica: aceasta framantare continua aduce deservicii pe termen lung tuturor actorilor industriei, indiferent daca sunt sau nu implicati in acest conflict. Si mai ales liderilor de categorie (Leo si McCann). Dar intr-o industrie atat de pasionala si avida dupa recunoastere simbolica este foarte greu sa nu te implici, convins ca ai dreptate. Cu dovezi solide si credibile. A fost relevant pentru mine faptul ca pentru prima oara de cand il cunosc, si in puternica disonanta cu stilul sau elegant si britanic, presedintele UAPR (Adrian Dura) a adoptat un ton aspru in discursul de deschidere a galei.

Dincolo de toate minusurile si imperfectiunile festivalului, eu cred in competitia sportiva. Cred ca regulile pot fi facute in asa fel incat si criticii festivalului sa fie impacati. Si ca acestia ar trebui sa participe la competitie. Chiar daca Jocurile Olimpice au avut editii politice, ele au continuat. Este mai usor sa imbunatatesti si mai eficient din teren decat din peluza. Chiar daca arbitrul este impotriva ta. Imi aduc aminte de „Drumul spre victorie” cu Pele si Silvester Stalone..Si de Basescu, care a facut un gest de mare eleganta venind la acest festival, fara indoiala la invitatia lui Felix Tataru (directorul GMP si presedintele IAA). Care a luptat intr-o competitie in care toate regulile si toti arbitrii erau impotriva sa. Si a castigat.

Pentru toti cei care pun mai presus de orice jocul de dragul jocului si nu victoria cu orice pret, un singur cuvant: Respect. Poti sa ii injuri, sa ii lovesti, sa ii vorbesti de rau, sa incerci sa ii distrugi. Dar nu poti sa nu ii respecti.

„Tinerii sunt de departe cel mai atractiv segment de consumatori pentru branduri şi de aceea şi cel mai curtat de către marketeri şi advertiseri. Cu toate acestea, studiile care investighează lumea tinerilor, sunt de cele mai multe ori fie superficiale (cu pericolul că nu reusesc sa aduca de cele mai multe ori nimic nou fata de ceea ce deja se ştie sau reusesc cel mult sa creioneze o imagine stereotipa), fie orientate ad-hoc, pentru a răspunde doar unor probleme punctuale.
Cele mai multe studii ample despre tineri (nu mă refer la cele punctuale, construite pentru a răspunde unor chestiuni specifice) sunt comandate în acest moment la noi în ţară de către structuri „oficiale” (CCPT - Centrul de Cercetari pentru Problemele Tineretului, ICCV – Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, CNA etc.) şi nu atât de marketeri sau advertiseri, deşi ne-am fi aşteptat ca situaţia să fie inversă. Inevitabil aceste studii sunt „contaminate” de o perspectivă „sociologizantă” iar rezultatele lor, cel mai adesea previzibile, sunt comentate cu „mânie intelectuală” de către mass media şi „educatorii naţiei”. Aceştia se plâng de „manelizarea” tinerilor, de faptul că nu mai acordă importanţă şcolii, că nu mai respectă vechile şi adevăratele valori, că preţuiesc mai mult succesul cu orice preţ, fără ca acesta să fie însoţit de muncă, decât munca cinstită, că au ca repere valorice prinţii manelelor, fotbalişti, sau vedetele pop-ului dâmboviţean, că politica nu înseamnă nimic pentru ei, că preferă producţii media de slabă calitate, eventual cu un conţinut ridicat de violenţă, că abia aşteaptă să plece din ţară şi că nu îşi văd viitorul în România etc. Fără îndoială, oricât de mult se străduiesc aceste studii „oficiale” să fie neutre, o doză de opţiune politică sau măcar valorică tot transpare, fie din comentarii, fie din structura lor. Acesta este unul din motivele pentru care apreciez abordările pragmatice ale industriei de marcom faţă de tineri, care fac ca studiile să fie orientate doar către un singur scop: cunoaşterea şi comunicarea „pe bune” a informaţiilor despre aceştia. Poate în research mai mult decât în multe alte domenii poziţionarea Sprite este cu deosebire valabilă..
Cea mai mare capcană în ceea ce priveşte studiile cu tineri şi bariera cea mai importantă în calea analizei informaţiilor provenite din acestea, este faptul că cercetătorii care le realizează sunt adulţi, sau în cel mai bun caz tineri adulţi. Un demers atât de important nu poate fi lăsat pe mâna tinerilor lipsiţi de experienţă, nu? Iar adulţii, nu-i aşa, cunosc mai bine decât oricine „cum este cu tinerii”, de vreme ce şi ei au fost tineri şi „au trecut deja prin asta”.. O altă barieră importantă este faptul că de regulă în cele mai multe societăţi (iar a noastră nu face excepţie..) tinerii sunt priviţi “mici adulţi” sau “adulţi incompleţi”, care la un moment dat „vor intra în rândul lumii” şi nu ca entităţi independente. Ei au însă lumile lor, contexte lor culturale etc. care sunt prin definiţie diferite de cele ale adulţilor şi de aceea dificil de interpretat de către aceştia. Foarte mulţi autori de specialitate sau practicieni consideră că în cele mai multe cazuri de eşecuri ale unor branduri care se adresează tinerilor acesta se datorează neadecvării comunicării la schemele culturale şi de referinţă ale acestora, sau la stilurile lor de viaţă. De aceea identificarea acestora este extrem de importantă, deşi din ce în ce mai solicitantă, iar actualizarea lor un veritabil tur de forţă. În acest moment tinerii se maturizează mai repede decât în trecut, iar viteza cu care îşi trăiesc viaţa a crescut exponenţial prin comparaţie cu anii trecuţi. Rata de schimbare a contextului cultural în cazul tinerilor şi copiilor este cea mai ridicată din timpul vieţii unui individ. Astfel, în cazul copiilor cu vârsta între 2 şi 6 ani, la fiecare câteva săptămâni se schimbă complet sistemul cultural de referinţă, iar în cazul celor cu vârsta între peste 6 ani, la câteva luni. Această viteză scade odată cu vârsta, măsurându-se în cazul tinerilor în ani şi ajungând 1:1 abia la 30 de ani. Doar după această vârstă adultul gândeşte în zeci de ani.

De aceea cercetările privind valorile şi stilurile de viaţă ale tinerilor trebuie realizate cu frecvenţă ridicată şi nu o dată la câţiva ani precum la noi. În ţările „educate” şi cu o industrie de marketing şi comunicare puternică acestea se realizează sindicalizat şi în fiecare an. Industria noastră este încă tânără, trăieşte cu intensitate şi arde cu rapiditate etapele. Tinerii încă mai pot spera să fie înţeleşi..”

Probabil aţi văzut comunicarea pe care a făcut-o Leo Burnett despre ultimul studiu de lifestyles ale tinerilor pe care l-au realizat cu compania de research la care lucrez si eu (alintata tandru D&D). M-au rugat atunci să scriu şi eu un mic material pentru Campaign, ocazie cu care m-am enervat puţin pentru că mi-au cerut să nu pun nimic pe blog până nu apare revista.
Aceasta tocmai a apărut cu ocazia festivalului Ad’Or (mai precis petrecerea de lansare) şi am căpătat aprobare pentru a îmi spune părerea despre acest studiu şi prin alte canale în afara celor „oficiale”. Aşa că pentru început postez textul din Campaign iar zilele următoare altul cu câteva gânduri neoficiale şi analize personale despre aceste studiu. Ca întotdeauna, orice raport de cercetare nu dă clientului mai mult de 30% din concluziile care pot fi extrase din datele brute. Cu ocazia asta cresc traficul cu strategii de la Leo care sunt curioşi să afle lucruri care nu sunt în raport
Dincolo de înţepăturile tradiţionale ale provider-ului la adresa clientului, am apreciat mult acest proiect. Pe de o parte pentru că a existat deschidere către o abordare şi un design metodologic mai puţin convenţionale. Ba chiar Costin Radu a insistat mult asupra acestui lucru. Pe vremea aceea era strateg la Leo şi a coordonat conceptual proiectul. Acum este şef la IQ Ads. Ne-a scos mulţi peri albi tânărul lup.. Am lucrat la metodologie mai mult de 2 luni de zile şi am trecut prin cel puţin 10 feedback-uri până s-a hotărât că design-ul este suficient de inovativ şi neconvenţional în bugetul pe care îl putea asigura. La un moment dat am fost atât de exasperat de afluxul de propuneri cu care venea („uite, Griffiths a folosit pentru un proiect asta, ce zici, am putea şi noi?”, „dar metodologia Q chiar este sigură?”, „nu ar fi mai bine totuşi să facem ceva safe?” etc.). Of course, fucking of course, dacă ai buget pentru asta.. Până la urmă am ajuns la un compromis şi am demarat proiectul.
De regulă în ţările „educate” astfel de studii sunt sindicalizate şi se fac de către organizaţiile profesionale (ex. IAA) pentru beneficiul întregii industrii. De aceea cel mai de apreciat lucru este faptul că au acceptat să facă publice rezultatele studiului, punând la dispoziţia oricui informaţii actualizate şi precise despre tineri. Cu atât mai importante cu cât viteza cu care evoluează aceştia este foarte mare şi datele nu sunt valabile multă vreme, mai ales în cazul studiilor de segmentare.
Asta este de altfel una din cele mai mari probleme cu care mă confrunt când vine vorba de content pentru blog. Cele mai multe din lucrurile despre care pot să scriu sunt confidenţiale şi nu am voie să le fac publice. Aşa că scriu despre câinele lui Victor şi ce mai facem pe la şcoala IAA şi nu despre insight-uri sau proiecte de research ratate, despre branduri care în 2-3 ani vor pierde masiv cotă de piaţă, tendinţe macro sau micro etc. Sper că la un moment dat clienţii vor înţelege că pot câştiga mult mai mult din comunicarea după un anumit interval de timp a unor rezultate de research decât din categorisirea lor drept informaţie strategică. Care oricum se perimează în cel mult 60 de zile. În concluzie mulţumim Răzvan pentru open mindness. Dacă vă interesează pot să plasez link să download ppt.-ul cu rezultatele studiului.raport-public-leo.ppt

Dragi pasionati de branding, specialistii Landor sunt in Romania pentru un rebranding al antenelor. Am inteles ca fac si cateva training-uri pentru angajati. Nu stiu daca aceasta informatie este deja pe canalele publice, dar daca aflati lucruri suplimentare “share with the group”. Puteti folosi coduri. Ex. bugete, tipuri de activitati etc.
Hasta siempre!

M-am gandit intens zilele acestea la evenimentul politic al deceniului. Am citit toate sondajele publice si o parte din cele mai putin publice si am ajuns la concluzia ca am fost blestemati de chinezi. Unul dintre blestemele aflate pe primele locuri in ierarhia acestui popor este „sa traiesti vremuri interesante”. El este devansat doar de „sa ti se indeplineasca toate dorintele”. Dincolo de fun, amandoua sunt foarte adanci si adevarate. Chiar traim vremuri interesante. Cel putin cand vine vorba de comunicare si culegerea feedback-urilor de la „consumatori”. Spuneam acum cateva zile ca nu am intalnit dupa 89 o perioada in care sa existe diferente atat de mari intre agenda setting a politicienilor, cea a mass media si cea a populatiei. O alta particularitate a acestei perioade este dupa mine faptul ca vom avea de-a face cu diferente mult mai mari decat credem sau pare normal la prima vedere intre prognozele date de sondaje si rezultatele la vot. Un fenomen extrem de interesant, care merita urmarit. In acest moment tendintele de care vorbeam acum cateva saptamani s-au accentuat. Ultimele sondaje arata ca Basescu conduce detasat cu peste 70% in intentiile de vot, PD s-a gonflat peste liniile de aprovizionare (34-38%), PNL-ul devine candidat pentru unificarea cu PNTCD (~7%), iar PSD-ul recupereaza terenul pierdut (21% - pe mana si cartea celorlalti!). Acest leadership detasat este insa destul de fragil. Cred ca vom avea diferente mult mai mari decat marja de eroare intre intentiile dinainte de vot si rezultatele de dupa. Iar estimarea acestora este extrem de dificila si se realizeaza de regula prin simulari si nu prin analiza perceptiilor. Vorbim de comportamente in conditii atipice. Cred ca formularea „negativa” a intrebarii, fixarea ca zi de vot sambata in locul traditionalei duminici si campania de confuzare a ruralului vor avea efecte consistente (poate chiar 10%). Ca sa nu vorbim de loc de formidabila „masinarie administrativa” a PSD, singura capabila sa joace „om la om pe tot terenul”, inclusiv in rural. Ma mira faptul ca strategii lui Basescu s-au concentrat mai mult pe urban decat pe rural, in conditiile in care acesta este deja castigat intr-o proportie decisiva. Dar probabil au mai multe informatii decat am eu. Si un plan.

Vineri a fost randul meu sa vorbesc cursantilor modulului Scolii IAA. Tema a fost cercetarea de marketing si advertising. Foarte solicitant, atat datorita subiectului, cat mai ales datorita faptului ca participantii provin din zone foarte diferite. Cea mai mare parte din marketing si advertising, dar sunt si total din afara industriei. La aceasta se adauga faptul ca unii au fost foarte activi, in timp ce altii foarte linistiti. Am ramas putin nedumerit, in sensul ca nu mi-am dat seama exact cum sa interpretez feedback-ul. Asa ca am fost optimist si am vazut jumatatea plina a paharului
Dar ziua nu s-a incheiat aici. Plin de energie dupa o zi intensa, am plecat la munte pentru un week end de lucru. Unul din membrii boardului Scolii, Cristina, are generozitatea de a ne invita la Centrul de training Crescent (Predeal) fara niciun fee, pentru a munci in liniste la construirea modulelor II si III. Asa ca am conversat „linistit” 90 de min in trafic cu ceilalti parteneri de corvoada (eu le zic co-traficanti) sa ies din Bucuresti. Nu vreau sa va impartasesc gandurile mele de atunci, dar nu voi vota niciodata cu Videanu. Un primar dezastruos. Cata prostie si incompetenta administrativa iti trebuie sa pornesti constructii in trafic simultan in cele mai importante zone din Bucuresti si care sa dureze fiecare peste 6-12 luni? Exact. Foarte multa.

Asa ca sambata si duminica am combatut pe toate fetele structura de cursuri pentru modulele superioare. Mult mai greu decat la primul pentru ca este foarte dificil sa identifici KSAO (Knowledge, Skills, Abilities si Others) pentru nivelurile medii si superioare in organizatiile de advertising si marketing. Pana la urma a ramas sa facem un mic research prin acestea ca sa ne lamurim. Asa ca daca printre voi sunt oameni in astfel de pozitii pls. ajutati-ne cu feedback. Saptamana aceasta am sa postez o lista de discipline si una de pozitii targetate. Singura concluzie clara a fost aceea ca vom avea peste 70% profesori straini la level II si 100% la level III. Ceea ce explodeaza bugetul. Complicat. Singurele momente luminoase au fost berea sponsorului (pe care ne-am cumparat-o singuri insa) si cainele lui Victor „The Troubleshooter”, o „sarpeica” adorabila, care ne misuna printre picioare cand eram cu capul in nori. Si bineinteles, glumele de liceu..

Apropos de acestea, m-am intalnit cu Victor intr-o seara la locatie din centru (tot pentru a „servi industria”, din pacate). Acesta a venit cu sarpei-a dupa el. Toata seara, absolut toate femeile peste 17 ani s-au oprit sa o mangaie sau sa o admire. Si sa faca conversatie cu noi, bineinteles. Rata de succes 100%. Niciodata nu am avut o asemenea eficienta. Asa ca, m-am hotarat sa postez fotografiile cu ea in brate. Vorba ardeleanului: „bani pentru o masina d’asta n-am, dar o portiera tot imi cumpar..”