return to the com(m)unity

Ieri am avut oportunitatea de a trai o experienta de viata extrem de neplacuta. Am interactionat cu banca BRD. De regula eu nu am prilejul de a interactiona cu bancile, dar de aceasta data trebuia sa trimitem o suma importanta in valuta (drepturile de autor pe un an pentru mai multe teste psihologice si organizationale) unei companii partener al nostru din Canada si era important sa mearga unul dintre manageri. Sunt client si fan ING Self Banking pentru care sunt consumatorul tipic: dupa ora 21 la banca si oricand vreau pe internet.

A fost cumplit. Formulare foarte complicate si birocratie. Nu numai lipsa de ajutor din partea ofiterului de cont responsabil pentru compania la care lucrez, dar chiar un comportament proactiv catre a ma simti umilit (ex. pentru ca nu inteleg diferenta dintre codul SWIFT si cel ABA, lucru evident pentru oricine..). Aventura s-a petrecut la un ghiseu pe care scria persoane juridice, dar la care erau directionate si persoanele fizice. Asa incat am petrecut o jumatate de ora de cosmar, incercand sa completez un formular. La cererile mele politicoase si disperate de ajutor (de regula in astfel de situatii spun cu sinceritate ca nu ma pricep si solicit ajutor) mi se dadeau indicatii tehnice de tipul: nu ati completat rubrica xxx, ah! nici acolo nu este bine..trebuie sa il mai completati o data..Si toate acestea in fata unei cozi indignate de pensionari care venisera la banca sa isi plateasca telefonul si ma priveau cu disperarea omului pentru care fiecare minut intarziere de la intalnirea cu Marea Doamna este o inselaciune.
M-am enervat atat de tare, incat am binecuvantat faptul ca in Romania este interzisa posesia de arme de foc. Altfel ati fi citit maine in Libertatea despre un profesor care s-a sinucis dupa ce a luat ostatici angajatii BRD Obor pe care i-a terorizat punandu-i sa completeze pana la sosirea prompta a fortelor speciale (dupa 2 ore, fiind blocati in trafic pe Magheru) un singur formular.
Ma doare de fiecare data cand vad un program de branding sau rebranding (cum a fost cazul BRD) si o pozitionare generoasa (”Tot mai simplu”) handicapate de lipsa de investitie in cea mai simpla si mai fundamentala actiune in cazul categoriei servicii financiare: interactiunea cu consumatorul. Ca o consecinta directa a acestei experiente traumatizante, ne gandim serios sa ne mutam conturile firmei la alta banca, mai prietenoasa, sau care macar are un ghiseu separat pentru firme si altul pentru plata telefoanelor mobile.
In incheiere, traditionalul Drop Dead BRD. Respectul meu pentru marketingul francez a mai urcat o nota

Vorbeam intr-un post mai vechi despre situatia politica recenta si cum PNL-ul si-a erodat pozitionarea (cel mai de pret asset al unui brand) iar PD-ul a devenit mostenitorul matusii Alianta. Ultimele studii (atat publicate - Imas, cat si nepublicate) arata ca PNL-ul este undeva la 12-14% cu o tendinta ampla de scadere, in timp ce PD-ul este la 30-35% cu usoara tendinta de ascensiune dar apropiindu-se de platou. Basescu este in ascensiune (peste 65% intentie de vot si 50 % incredere ), ca si octava sa inferioara Gigi Becali (cu un uluitor 12-15% la PNG si incredere peste 35%). PSD-ul este cam tot pe unde era si la inceput (in jur de 20%), cu o usoara tendinta de ascensiune. Ma doare sufletul de PNL, dar are sanse majore sa ajunga PNLCD, cu efecte dezastruase pentru ideea de dreapta. Pana la urma PD-ul este un partid de stanga, populat cu intreprinzatori cu comportament de dreapta..

Ceea ce ma uluieste insa pana peste poate este lipsa de atentie pe care cei mai multi dintre actorii politici inclestati acum in aceasta titanica lupta de orgolii o acorda agendei populatiei (sau poporului, cum este pompos si umed numita aceasta cand vine vorba despre vot). Lucru care se vede in mesajele din aceasta campanie. Nu am vazut vreodata dupa 89 o discrepanta mai mare intre cele trei agende standard pe baza carora este construita o campanie politica: agenda populatiei, agenta mass media si agenda clasei politice. Si nu reusesc sa imi explic acest lucru, nu atat prin prisma traditionalei noastre lipse de incredere si respect fata de politicienii care ne trateaza ca pe o turma proasta, cat prin cea a strategiilor de campanie. Am I missing something?!?

Daca nu se mai intampla evenimente spectaculoase (ex. i se descopera lui Basescu cate o amanta in Amsterdam, Rio de Janeiro si Pireu - ceea ce i-ar creste spectaculos nivelul de incredere pe modelul Constantinescu - Rona Hartner) vorbim despre cronica unei victorii anuntate. Problemele vor incepe abia dupa. Oricum, asteptati-va la un an extrem de agitat dpdv. politic/electoral. Paine avem (crestere economica peste 6%), deci circul va fi binevenit.

Vorbeam saptamana trecuta de motivele pentru care cred ca o specializare de publicitate la SNSPA este inoportuna. Mai povesteam ca urma sa am o intalnire cu conducerea facultatii, care ma asteptam sa fie o sedinta de mustrare tovaraseasca pentru lipsa de convingere si implicare in realizarea dosarului pentru minister. Oricat de surprinzator ar parea, motivul principal al intalnirii a fost o discutie pornind de la ideile pe care le-am postat in Just for the record. Am fost foarte uimit. Nu ma asteptam absolut deloc sa avem ca subiect principal blogul meu. Nu ma asteptam ca acesta sa aiba audienta din managementul facultatii. Fara indoiala, un “prieten” a observat si a “sesizat conducerea” despre abaterea tovarasului Petre. Ii multumesc pentru ca l-a citit, crescand astfel considerabil traficul (daca la cei 20 de cititori se mai adauga 2, avem o crestere spectaculoasa de 10%). Surpriza totala insa fata de maniera de abordare a intalnirii. Constructiva si pe un ton of voice amabil, doar cu decanul, cu argumente si comentarii la fiecare punct. I mean fiecare punct. Faptul ca este cel mai tanar decan din tara si ca a facut cursuri de management universitar la Washington au avut cu certitudine un cuvant foarte greu de spus. Uimirea a culminat cu agreement-ul ca proiectul sa fie lansat doar daca si cand suntem siguri ca poate fi cu adevarat un produs bun. Resurse deblocate, sprijinul structurii & stuff. Aceasta a fost partea frumoasa
Asa cum intuiam, a fost si una mai putin luminoasa , dar la care nu am avut cum sa nu imi dau acordul. Niciun reprezentant al unei organizatii nu are dreptul sa adopte pozitii publice care sa iasa din ton of voice-ul acesteia. Si mai ales sa comunice detalii care tin de strategia ei de dezvoltare. Greseala pe care mi-o asum, cu atat mai mult cu cat atunci cand la randul meu consiliez organizatii sau persoane publice una din primele recomandari in ceea ce priveste strategia de comunicare este de a subsuma toti vectorii de comunicare unui singur stil. De aceea am hotarat sa retrag din spatiul public postul Just for the record, asumandu-mi toate consecintele acestui gest fata de voi si inclinandu-ma inca o data in fata fortei acestui nou mijloc de comunicare. Toate promisiunile pe care mi le-am facut raman in continuare valabile, fara insa a le mai exprima public. Nu ma asteptam ca un post sa fie cu atat de mult mai eficient decat telefoanele directe si intalnirile de lucru. Pentru mine este o lectie de viata. Va multumesc pentru intelegere.

Din nou Catzavencu mi-a luat-o inainte
Una din rubricile noi si foarte suculente ale publicatiei este cea a lui Istodor despre cine sa mai moara pentru ca merita. Din plin. De multa vreme ma gandeam la o astfel de categorie, dar nu am avut curajul sa deschid cutia pandorei, mai ales ca noi romanii avem in gena sociala critica. Iar apoi nu imi pot permite sa ma “cert” cu branduri care sunt fara indoiala influente.
Mi-a dat curaj faptul ca s-a mai gandit cineva la asta. Si faptul ca unele chiar merita.
O fac doar pentru privire uimite si pline de scepticism ale acelor oameni carora le vorbesc cu credinta si entuziasm ca preocuparea pentru CRM, CSR, loyalty si alte programe SF pentru branduri despre care citesc in cartile de branding sau de marketing se va regasila un moment dat si la noi. Ca managerii sau custozii brandurilor vor intelege ca valorile acelui brand sunt transmise si de ei, de organizatia lor, cei care le vand, de cei care le repara sau care le utilizeaza etc. Ca un brand inseamna mult mai mult decat vanzarea unui produs de care ai uitat dupa ce l-ai vandut. Consumatorul nu este numai o preafrumoasa domnita ce urmeaza sa fie cucerita, el este si nevasta brandului (asa cum bine ne invata Ogilvy: “The consumer isn’t a moron; she is your wife” )

Ca intotdeauna la romani, doar cand cineva misca ceva intr-o directie, poate determina alti romani sa isi uneasca vointele si competentele pentru a critica, strica sau opri acel ceva. Nu ma numar printre fanii entuziasti ai conceptului fabulospirit pentru branduirea Romaniei, dar nici printre adversarii lui inversunati. Nu poti spune insa la doar cateva luni dupa ce a fost lansat si s-au investit resurse si timp in acest proiect ca este gresit si trebuie oprit. Pe ce te bazezi bai Cocosila cand spui asta? Ai facut research in tara si in strainatate?

Este mult mai rau sa opresti fara sa pui nimic in schimb un astfel de proiect doar pentru ca s-au schimbat domnii. Pana cand gasiti ceva mai bun si mai amplu, fabulospiritul isi face teaba. in felul lui. acum ce facem? ii impiedicam pe romanii din strainatate sa voteze. Doar atat stim sa facem cu eficienta: sa interzicem, oprim si amana.

Pentru lipsa de minima inteligenta si competenta profesionala de care ministerul de externe da dovada din plin prin aceea ca opreste aceasta campanie din senin, ii acord cinstea de a fi prima entitate careia ii urez Drop Dead.

Am avut o multime de discutii cu oameni din business&frenzeala despre campania Bergenbier sustinuta de Ziua Barbatului. Reactiile barbatilor au fost de regula pozitive. Cele negative au fost putine si de regula aveau lagatura cu competitia dintre agentii. Cele mai multe din reactiile femeilor au fost insa critice. Visceral si reactant, dar au reactionat. Dincolo de polaritate cred ca este de bun augur pentru brand si idee ca au trezit reactii. Pana la urma there is no bad advertising. Dincolo de acest dincolo, cred ca trebuie sa apreciem prospetimea ideii. Pentu prima oara in Romania un brand are ambitia de a crea o un eveniment social, pentru prima oara o campanie de comunicare isi propune sa construiasca un impuls social. Pana la urma Mos Craciun este creatia Coca Cola.
Asa cum spunea insa si De Gaulle cand a auzit manifestantii care participau la un meeting scandand “Jos Prostia”: “Vast program..” Ideea mi se pare deosebita si indrazneata. Dar si foarte riscanta si costisitoare in termeni de resurse financiare, simbolice si comunicationale. Un astfel de demers trebuie sa trezeasca mase, iar acestea se misca greu si dupa ce sunt curtate indelung. Daca brandul nu va reusi sa sustina pe termen suficient de lung acest efort, rezultatele pot fi negative sau mai rau, sa se astearna uitarea si plictiseala peste ele. Avem in istoria comunicarii noastre comerciale un exemplu de campanie care si-a propus sa determine reactii si comportamente de masa dar care s-a sfarsit intr-un fas trist pentru ca nu a existat suficienta sustinere pentru idee (campania “Ce le inebuneste pe femei” (e bine adriana? ) pentru AXE). Dar sa nu fim pesimisti si sa speram ca acest experiment de comunicare va functiona si ca barbatii vor putea sarbatori in fiecare 5 mai ziua lor. Dar ce facem cu femeile in acea zi? Aceiasi agentie a reusit sa convinga un brand pentru femei sa ia atitudine. Un alt experiment, din nou pentru prima oara in Romania doua branduri intra in comunicare in acest fel. Si sunt din categorii foarte indepartate. Sunt extrem de curios cum se va derula interactiunea si ce efecte va avea ea asupra celor doua target-uri, dar mai ales asupra celui feminin. Intuitia ma face sa fiu mai sceptic fata de succesul acestui demers, dar sper sa ma insel. Orice inceput trebuie sprijinit. Chiar daca esueaza, ramanem cu experienta.

Am stat astazi aproape 3 ore pe net citind bloguri. Am pornit de la linkul marie-i si am ajuns nici nu mai stiu unde. 3 ore din timpul de munca..nici nu mi-am dat seama.
blogurile sunt ca nisipurile miscatoare, cu cat te zbati mai mult, cu atat mai adanc te scufunzi..
vorba bunului meu prieten Zmock: “fucking feng shui brother!”

Imi place revista Top Gear nu numai pentru ca acolo scrie bunul meu prieten Vlad cu nerv si sarg sau pentru ca este Costin redactor sef. Imi place pentru articolele lui Clarkson si pentru emisiune. Sa pui o calugarita sa conduca un monster truck este o realizare. Sa ii convingi pe cei de la Toyota sa iti dea gratis doua echipe de Yaris sa joace fotbal intre ele (inutil sa spunem ca erau “pa” la pauza) nu este asa usor. Dar ce imi place cel mai mult este ca au cojones si nu se sfiesc sa faca mishto de orice brand auto sau producator, oricat de puternic ar fi acesta. Nu ca toate celelalte emisiuni sau reviste auto din Romanica, toate o apa si-un pamant. Pupinportbagajism fata de toti producatorii, toate masinile sunt foarte bune, niciuna nu are nicio slabiciune(e bine Adriana? ). De aceea recomandarea lui Clarkson pentru Honda a cantarit extrem de greu intr-o decizie despre care sper sa va vorbesc cat de curand..
Si pentru ca au inteles ca brandurile auto nu mai inseamna de mult detalii tehnice. Inseamna life styles.
In link-ul atasat de pe forumul top gear, intrati pe filme interesante in postul lui Chelu. “Marile filme” in 5 secunde. Care mi-au prilejuit minute de ras

Incidentul Raluca Stroescu a declansat nu numai o adevarata isterie mediatica, dar si dezbateri aprinse in randul comunitatii de business si angajatilor din noile industrii. Din nou am ramas surprins de amploarea pe care a luat-o acest incident, ca si de vehementa luarilor de pozitie. Asta arata ca la nivelul unor intregi industrii exista o tensiune enorma dar mocnita la nivelul resursei umane datorata gradului de incarcare cu work. Lucru pe care toti cei care lucram in marketing si comunicare il stim dintotdeauna si il luam drept firesc. Imi aduc aminte de celebra urare de prin agentii: “iti doresc un week end”, nu “un week end placut” sau “un week end frumos”. Doar un week end..Sau de cazul real al unei agentii (prin 2000 si ceva) in care creativii au avut in decursul unui an un singur week end liber. Prin specificul activitatii profesionale am avut prilejul sa particip la cercetari organizationale, inclusiv in agentii si am putut masura cu exactitate nivelul de incarcare cu sarcini si cel al stresului ocupational si pot sa va spun ca ambele (ca si multe alte dimensiuni ale sanatatii unei organizatii) sunt mult mult peste linia rosie. Costurile pentru organizatie nu sunt vizibile si nici usor de cuantificat in bani si de aceea nu se face nimic. Deci da, se munceste foarte mult in industriile gulerelor albe din Romania si mai ales din Bucuresti. Dar sa pui intreaga vina pe seama companiei este prea mult. Fara indoiala aceasta are o buna parte din vina, dar nu cea mai mare parte. Sa vorbesti despre sclavagism corporatist este iarasi prea mult. Sclavagismul inseamna lipsa optiunii si a libertatii reale. Pe noi nimeni nu ne obliga la nimic, suportam consecintele propriilor decizii de cariera sau de munca. Oricand avem la dispozitie varianta “downshifting” (Aurora Liiceanu a scris un articol foarte frumos si consistent pe aceasta tema acum 2-3 ani, pe care vi-l recomand cu mare caldura), de a ne retrage sau de a ne reduce volumul de munca. Exista astfel de oameni. Nu mai departe de toamna trecuta am discutat cu un art de extrem de reputat si respectat in industria noastra care a plecat dintr-o agentie foarte pe val la alta pentru ca dorea sa ajunga acasa la ora 19 ca sa poata sa iasa la plimbare cu copilul. Deci se poate iesi din ciclul de presiune sociala si psihologica al ratelor la apartamentul din centrul Bucurestiului sau visul de a deveni partener.
Eu cred ca intr-o astfel de situatie responsabilitatea ii apartine in cea mai mare parte angajatului si in una mult mai mica angajatorului. Pana la urma de epuizare nu se moare brusc. Ai nevoie de cateva saptamani sa faci acest lucru, timp in care poti sa te prinzi ca ceva nu este in regula cu tine. Cum spun budhistii foarte frumos, corpul este calul cu care calatorim catre destinatia pe care ne-o propunem. Daca acesta este mai putin viguros si nu te poate duce la obiectivul fixat poate ca este mai intelept sa il schimbi pe acesta din urma, tinand cont de faptul ca pe cal nu prea ai cum sa il tunezi prea mult..
Pentru mine marele vinovat al acestei tragedii nu este angajatorul (HR-ul acesteia este de altfel cel care a trimis-o la medic), ci clinica la care aceasta a fost la consult si care a trimis-o acasa dupa ce i-a administat calciu si recomandarea de a se odihni. Nimeni nu s-a luat insa de medici..

Saptamana viitoare este plina de conferinte la Olimpiadele Comunicarii. La una din ele am sa particip si eu (stategie, consumatori etc.). Se anunta interesanta pentru ca vin Razvan Matasel si Sorin Psatta. Eu oricum sunt plictisitor, cunoasterea consumatorilor este foarte putin spectaculoasa. Research-ul este fata de strategie cum este contraspionajul fata de spionaj. Doar Kim Philby-ii ajung personaje de film, cine se prinde ca este ceva altfel cu ei niciodata..Pentru juniorii sau aspirantii la industrie e mai folositoare decat cele 5-6 beri alternativa. Mai ales ca stategia e la moda. Vin fete frumoase de la comunicare si ASE. Mai pastrati-va un pic de farmec de la Ziua Barbatului si pentru conversatie.
Mai sunt si altele, se anunta interesante cele cu politicieni. Mergeti sa ii intrebati de ce drk l-au dat jos pe Base sa ne stricam noi un we sa il punem la loc
In fine, ne vedem acolo..