return to the com(m)unity

Astazi am mai avut “a first”. Am fost membru intr-o comisie de doctorat la Sociologie (Univ. Bucuresti). O lucrare foarte buna, despre agentiile de publicitate ca organizatii “intensiv cognitive”, adica, pe limba noastra, organizatii unde obiectul muncii este ideea. Lucru pe care cei care activeaza in domeniu il stiu de mult, si din experienta directa. Unul tricourile care mi-au placut cel mai mult pana acum din aceasta industrie a fost facut de McCann acum cativa ani si avea line-ul lui Einstein: “99% transpiratie si 1% inspiratie”. iar cele 99 de procente erau exemplificate grafic. pe locul doi se afla unul de la Leo, adaptare a sloganului Carlsberg: “Planner. Probably the best job in the world”. Foarte interesanta, ami ales partea teoretica. Pe cea practica o stiam, am mai facut cercetari organizationale prin industrie. Oricum, bine facuta si aceasta. Am sa incerc sa o conving pe autoare sa scoata o carte in format “traducere si adaptare” pentu oamenii din publicitate si aspirantii la domeniu. Sa vada si ei cate sute de carti academice s-au scris pe “lumea cealalta” despre organizatiile in care lucreaza. Pun pariu ca nu isi imagineaza ca isi traiesc 60% din viata intr-o lume atat de plina de stiinta

Pocul revine. Porcul episodul VII. Razbunarea porcului.
Porcul este o prezenta vie si proaspata in cultura publicitara autohtona. Il gasim in cele mai neasteptate locuri, ipostaze sau companii. Personal am o mica problema cu acest animal, dar recunosc ca sunt putin biasat de replica “toti barbatii sunt porci” pe care am auzit-o de atatea ori in contexte profund emotionale incat nu vreau sa il mai vad nici macar in farfurie. Dincolo de dincolo, porcul este animalul cu care omul este cel mai apropiat in ceea ce priveste sistemul circulator si respirator. O multime de experimente militare sau medicale s-au derulat pe acest animal de companie. Dar aceasta a fost o simpla introducere.

Vreau sa vorbesc despre ultimul porc din publicitatea noastra. Porcul Rexona pentru femei. Nu stiu daca insight-ul pentru campania “Transpiratia strica reputatia” a fost cel mentionat mai sus (”toti barbatii sunt niste porci”, “chauvinist male pig” etc.), dar cu certitudine ideea trebuie sa fi plecat de undeva. Citeam intr-un Cotidianul de saptamana trecuta un mic articolas al lui Bogdan Naumovici despre porcul Rexona, in care comenta faptul ca acest animal nu prea are legaturi adanci in cultura noastra cu ideea de miros neplacut (din memorie, cu scuze pentru lipsa de acuratete). Ce m-a izbit pe mine a fost altceva la aceasta reclama, lucru pe care nu l-am auzit mentionat pe nicaieri. Faptul ca duduca activa si sigura pe ea, intruchiparea urbanismului corporatist, in graba de a-si “repera” reputatia pierduta in fata unui porc care o priveste doar ca pe o prada, foloseste spray-ul peste alt porc. Acesta, metafora delicata a mirosului de transpiratie, nu este alungat mai intai de apa si sapun, asa cum ne invata mamele noastre in frageda pruncie sau medicii la scoala generala, ci de un spray, care se asterne peste. Asa cum a facut parfumul la curtea regelui soarelui pentru atatea femei celebre ale acelei epoci. Poate ca reclama se baza pe un alt insight: inca exista un procent important de romani care folosesc deodorantele fara a se spala in prealabil, doar pentru a masca mirosurile corporale. Dar acestia nu se numara printre cei care compun in cea mai mare parte targetul Rexona portretizat de reclama respectiva. Asa ca am ramas confuz si am hotarat sa evit metroul pana ma lamuresc cum folosesc bucurestenii deodorantele, inainte sau dupa ce se urca in vagon?
Nu vreau sa comentez sloganul, nu sunt in target.
Sa aveti pofta

Am avut o cerinta sa comentez ceva despre tema campanie integrata vs. campanie 360. Consecvent promisiunii de a posta in aceiasi zi si la mine acasa, iata gandurile mele pe aceasta tema.

Exista fara indoiala similitudini intre cele doua concepte, dar la fel de clar este faptul ca la noi se fac din plin confuzii intre ele. Nu are niciun rost sa vorbesc despre precizari terminologice, in conditiile in care cei mai indreptatiti sa faca acest lucru sunt reprezentantii retelelor internationale care le-au dezvoltat acum multi ani. Intre timp ele au fost preluate de toata industria si au incetat sa mai fie trade mark-uri. Asa cum si ele sunt la randul lor dezvoltari comerciale ale unor principii si legi ce tin de comunicarea sociala despre care s-a scris inca din anii `40. Pentru mine principala caracteristica a unei campanii de tip 360 este faptul ca pune consumatorul in centrul unui cerc de pe a carei circumferinta se comunica catre el prin orice fel de mesaje sau de canale la care acesta este sensibil sau deschis. Obiectivul este ca acesta sa nu aiba niciun „colt” in care sa se poata ascunde de comunicare. O campanie integrata este construita in jurul unui mesaj unic, care este declinat si particularizat in functie de canalele de comunicare cele mai potrivite pentru a il „delivera” consumatorilor (cum spunem noi, romanii..). Noile concepte „circulare” „ingroapa” vechile impartiri lineare in ATL si BTL (dezvoltate in anii `30 de P&G), situatie care poate fi intalnita deja in pietele dezvoltate. La noi in acest moment 360 si integrata inseamna mai mult o campanie „mai altfel” care foloseste „mai multe” canale de comunicare decat cele deja clasice (atat ATL cat si BTL). Eventual internet si unele actiuni/canale mai putin conventionale. Tendinta este insa evidenta in aceasta directie in ultimii 2 ani, unde din nou agentiile de publicitate sunt in avangarda, in timp ce consumatorii si clientii incheie plutonul.
Cred ca orice brand sau segment de consumatori pot fi abordate prin campanii 360 sau integrate. Este vorba de modele de comunicare ce pot fi aplicate oriunde si oricum. Trebuie doar sa fie identificate particularitatile categoriei sau consumatorilor. Fara indoiala o campanie 360/integrata pentru un fond de pensii va fi foarte diferita de una de acelasi tip pentru carucioare de copii sau role cu motor, dar principiile sunt aceleasi. Limitele sunt date de competentele, know how-ul, experienta si creativitatea celor care le realizeaza. Eu personal astept cu mare curiozitate noile modele teoretice care sa iasa din constrangerile spatiilor cu doua dimensiuni. Poate o sfera in centrul careia se afla consumatorul si pe a carei circumferinta spatiala se afla comunicatorii. Sau poate spatii publicitare cu realitate virtuala in care consumatorii interactioneaza direct cu brandurile (fratii Wachowski). Sau poate personalizarea mesajului pana la nivelul 121 (Philip K. Dick).

Am fost foarte uimit in ultima vreme de semnalele pe care le-am primit “face to face” despre acest blog. Pe care le primesc de la oameni din cele mai diverse locuri si medii. Cu o sclipire complice in ochi imi spun, de regula la sfarsitul intalnirii: “iti citesc blog-ul. si mai am cativa colegi care o fac”. Sau de la prieteni care imi spun ca au cativa colegi care se distreaza cand intra la mine pe blog. Nu ma pricep sa imi activez device-urile si facilitatile de tracking a traficului. Am inteles ca unele sunt foarte sofisticate si ca acestea iti pot oferi informatii extreme de precise. Dar chiar daca voi sti vreodata, nu am de gand sa le activez. Mai bine sa nu stiu. Nu vreau sa pic in capcana traficului. Imi aduc aminte de lupta surda intre doua bloguri care sunt in top 4 pe platforma unde sunt gazduit si eu (wordpress): “lumea lui gramo” si “de ce uram barbatii”. Fiind si eu supus efectului de “band wagon” am intrat destul de des pe acestea incercand sa gasesc retetele succesului si” sa fur meserie”. Am tras o singura concluzie: nu voi reusi niciodata sa scriu in acel fel. Iar retetele cu ingrediente picante nu le consum niciodata in public. Asa ca m-am resemnat sa descopar din noi aceasta lume pas cu pas. Cu poticneli si pasi pe langa. Dar macar este poteca mea. Asa cum ne invata orientul, poteca incepe de sub pasii tai. Si chiar un drum de 10.000 de li incepe cu un singur pas (10000 la chinezi insemna cel mai mare ordin de marime, aproape intreg universal masurabil – ex. cele 10000 de fiinte dintre cer si pamant etc.). Spuneam de cele doua. Unul dintre ele (“de ce uram barbatii”) este atat de agresiv feminist incat am hotarat imediat ce m-am lamurit despre ce este vorba sa nu il mai citesc ever. Cea mai mare pedeapsa pe care o poate primi cineva in noua realitate comunicationala este sa fie ignorat. Ma uitam cu uimire si tristete la barbatii care postau replici acide la adresa domnitei consumate de lupta cu barbatii din jur si cu femeia din ea. Orice replica inseamna trafic. Adica posibilitatea ca vocea care ii enerveaza sa fie mai puternica. Daca chiar vreti sa o pedepsiti, nu mai intrati.

Simt nevoia de a multumi tuturor celor care intra aici (atat prietenilor care scriu, cat si celor discreti, si poate mai mult celor din urma), chiar daca scriu posturi prea lungi si prea rare, nu stiu sa asez cum trebuie fotografiile, mai folosesc reguli gramaticale de acum 20 de ani, nu verific spelling-ul, nu sunt consecvent in ceea ce priveste temele, nu toate sunt interesante sau nu raspund tuturor in timp util. Si mai pot continua pe cateva randuri. Toate acestea le fac insa cu sinceritate

Unul din regretele saptamanii trecute este absenta de la Idea Forum. Dar intr-o saptamana in care am fost doua zile la Scoala IAA ca student la un training de Presentation Skills and Reasoning, nu mai puteam lipsi alte doua. Imi pare rau cu atat mai mult cu cat primisem o invitatie “for free” de la Cristi Manafu, ca urmare a implicarii mele in etapa de jurizare a ideilor de pe blogul evenimentului. O idée foarte frumoasa si mai ales generoasa, btw. Am pornit cu asteptari rezervate, dar m-am inselat. Si ma bucur mult cand ma insel in acest fel. Unele idei au fost cu adevarat inovative. Cel mai mult mi-a placut cea cu cartile tiparite cu cerneala fosforescenta, astfel incat sa poata fi citite noaptea. O idée pe care as fi putut sa o dau si eu Aceasta expresie este pentru mine semnul ca are potential de insight. Degeaba mai pot gasi dupa aceea posibilitati de imbunatatire a ei (ex. cerneala tipografica “simpatica” + o lampitza de carte care sa permita vizualizarea mai multor culori), as fi un simplu japonez fata de chinezul care a inventat ideogramele. sau artele martiale (vezi celebrul Shaolin provoaca Ninja). sau zen-ul (chan la tatal lui). Si au mai fost. Din aprox. 180 de idei, cam 5 au fost puternice si cu aplicatii directe. Nu-i rau deloc. Poate ca ar merita un next level. Ceva cu media, poate. O sponsorizare de la un brand care are in equity inovatia si investitia in viitor. Who knows?

Am inteles de la toti cei care au fost prezenti ca a fost un eveniment foarte reusit. Unii chiar au fost entuziasmati. Ma bucur mult ca se mai pot face astfel de evenimente. Respect. Nu imi ramane decat sa incerc sa fac rost de ppt-urile digital ninja-lailor care au facut demonstratii live, poate mai fur si eu o tehnica de picioare Cu mainile inca mai ma descurc in 4 limbi de circulatie internationala

Din cand in cand (adica de 2-3 ori pe an..) plec prin tara cu diverse proiecte. O activitate la care tin mult, desi este foarte obositoare. Ma tine in legatura cu lumea reala, cu consumatorii din alte orase in afara Bucurestiului. Ca si calatoritul din cand in cand cu metroul sau cu trenul. Sau mersul prin piete. Una din concluziile profund personale (aproape „informatie relevanta”, dar in niciun caz „insight”), izvorata direct din interactiunea cu marketerii si advertiserii din industrie, este ca cel mai multi dintre ei traiesc intr-o sera care le tine de cald, dar ii tine si la distanta de consumatori. Mai ales de cei din restul tarii. Care nu merg in aceleasi cluburi sau la aceleasi petreceri, nu conduc aceleasi masini sau citesc aceleasi site-uri ca si ei. Iar acum vorbesc doar de „urbanul” mare, adica centrele universitare. Mai exista si urbanul mic (sub 50.000 de locuitori). Si ruralul..Oamenii acestia sunt mult mai rar cuprinsi de cercetari calitative iar vocea lor ajunge mai greu „la centru”. Este imbucurator pentru mine insa (doar din motive profesionale, nu si personale..) sa vad ca din ce in ce mai multi clienti vor sa faca focus grup-uri si in alte orase. Pana nu de mult, faceau doua grupuri in Bucuresti si extrapolau la toata tara. Acum parca au descoperit apa calda: mai exista si alte orase. In care oamenii chiar gandesc sau cumpara foarte diferit de bucuresteni. Ceaa ce ma face macar de doua ori pe an sa plec in „transhumanta profesionala”. De regula cu bunul meu prieten Turkish, langa care am parcurs multe mii de km. Si am vazut si trecut pe langa multe evenimente „demne” de mentionat. Asa ca m-am hotarat sa scriu si despre asta. As fi vrut sa povestesc si despre consumatori, dar este vorba de un proiect social/politic despre care nu am voie sa vorbesc.

De data aceasta am facut doar „circuitul mic”: Constanta, Iasi, Cluj si Brasov. Exista si „circuitul mare”: la cele mentionate anterior se mai adauga Craiova si Timisoara. In oricare varianta avem macar 10 zile de calatorie. Mi-am luat aparatul foto cu mine, dar bineinteles ca am uitat cablul acasa. Am facut poze cu telefonul, dar si in cazul lui am uitat cablul acasa. So, pozele abia acum..

Despre Constanta nu am mare lucru de spus. Foarte asemanator cu Bucurestiul, poate doar un altfel de agresivitate in trafic. Singurul lucru demn de mentionat este ca ghidurile de timp liber pentru Constanta sunt foarte prost facute. Am vrut si noi sa mancam in alt loc decat singurul pe care deja il cunosteam in acest oras: The Irish Pub. Nu am reusit sa ne dumirim din ghiduri daca cele listate acolo sunt mai bune sau mai proaste decat acesta. Am explorat intr-o seara dar alegerea dupa sonoritatea numelui nu a fost fericita, iar la a doua incercare niciun taximetrist nu cunostea adresa. Asa ca in cele trei zile am mancat numai acolo. Cel mai scurt drum este cel pe care il cunosti..asa cum cunoastem noi acum meniul de la Irish Pub. Pe dinafara.. In rest frumos si aproape estival. Am constatat cu aceasta ocazie cat de importante sunt aceste ghiduri (care in celelalte orase vizitate sunt foarte ok) pentru calatori. Si ca cel mai important driver pentru consumatori ca noi este recomandarea directa a unor oameni in care avem incredere. Un fel de Radu Antoni Romani (fie ca Doamne Doamne sa il tina mereu la masa lui, acolo sus) care sa compuna o poveste scurta dar onesta despre fiecare locatie pentru mancat. Inca exista loc pentru astfel de produse media pe net in care sa gasesti orice ai nevoie despre un oras. Cu recomandari oneste si sincere. Asa ca am tras la sorti si am hotarat ca Turkish trebuie sa devina editorialist si la o revista glossy cu mancare. Vedeti in foto de ce..(portia este de la Full House, Galati).

Drumul intre Constanta si Galati este superb. Din 10 in 10 min unul din din noi exclama filosofic: „Ce tara frumoasa avem. Pacat ca o locuim..” Sate cu aspect saracacios, apasate de soare, oameni posomorati, foarte in contrast cu peisajele salbatice si spectaculoase. Senzatie accentuata de atemporal. Bacul ne-a furnizat primul dus rece, oferindu-ne un calduros bine ati venit in civilizatia urbana romaneasca. Masini care depaseau pe contrasens coloana de fraieri opriti regulamentar in asteptarea bacului, carute care intrau pe aratura in zona de imbarcare, bodyguarzi care priveau cu ochi placizi si intelepti situatia. Am deliberat scurt, ne-am resemnat si am ramas la locul nostru. Mai bine fraieri cu bun simt. Pe bac alta surpriza. Reprezentanti ai comunitatii romilor au recunoscut brandul Honda si ne-au felicitat pentru alegere. Stupoare. Nicio confuzie, precum a intalnit Turkish prin Bucuresti: Hyonda, Hyonday, Honda Accent etc. Oameni care facusera Jermania. Foarte deschisi si comunicativi. M-au lasat sa le fac fotografii si a ramas ca daca apar intr-o revista sa le trimit si lor un exemplar. Le-am jurat ca voi face acest lucru fara sa imi iau mana care se inclestase pe buzunarul cu portofelul. Cealalta tinea aparatul foto.

Surprizele placute au continuat in orasul de pe Dunare. Incep cu o recomandare calduroasa: restaurantul Full House (vezi foto cu Turkish inainte de). Pentru noi cel mai bun restaurant din tara. No kidding. Cel mai populat meniu, inclusiv cu teme exotice. Totul preparat pe loc, ingrediente prospete, timing anuntat daca prepararea depasea 40 min. Portii enorme. O oprire deja traditionala in drumurile noastre prin Moldova. A nu se confunda cu pizzeria Full House. Mai in gluma, mai in serios, spuneam ca vom propune mai degraba Galati in loc de Iasi ca sa ajungem si noi sa mancam acolo. Dincolo de gluma insa, este orasul din Moldova cu cea mai rapida dezvoltare din ultimii ani. The new kid on the block moldovenesc. In trecere am mai suprins restaurantul Hazard si fast food-ul HIV. Ne-am intrebat o ora intreaga dupa cine are curajul sa manance la un restaurant numit Hazard. Si cum arata meniul? Meniu „Surpriza”: ciorba de ce ai noroc, tocanita cu salmonella si papanasi cu faina biodegradabila. Sau inconstienta de a te opri in fata fastfood-ului HIV fara sa ai deja „montate” doua prezervative de acasa. „Protection..for zee germans”.

Iasi. Dulcele targ al Iesilor. Alta viata. Tributari reflexelor bucurestene prima vizita a fost in mall-ul lor. Mare greseala. Nu am apucat sa vedem si altceva. Mancare excelenta la Bellini (cred..oricum ceva cu nume italienesc si la parter, plin de plante si aproape de fantana de perete) si Carafa. Nu pot sa imi amintesc nimic altceva din Iasi deoarece am ramas socat de numarul femeilor absolut superbe care populeaza acest oras. La orice ora din zi. Mai ales mall-ul cu pricina. Fetele din Bucuresti ar trebui sa accepte aceasta provocare si sa mearga mai des si mai „inarmate” in mall-urile noastre. Iasiul este cu mult inainte. Respect. Care o fi motivul acestei stari de lucruri? O buna parte din drumul pana la Cluj a fost dedicat dezbaterii pe marginea cauzelor sociologice, psihologice si biologice. Ca in cazul oricarui subiect cu adevarat profund care priveste eternul feminin, nu am gasit un motiv explicativ consistent si coerent. Mister. Poate este mai bine asa. Vom fi motivati sa aprofundam subiectul la urmatoarea vizita.

Clujul este pentru mine a doua casa. Il stiu si il iubesc. Cand are sa vina vremea sa las pe altii mai tineri decat mine sa faca ce fac eu acum, aici vreau sa ma retrag pentru a medita la sensul vietii care tocmai a trecut. Cele mai recomandabile locatii de mancat: restaurantul Japonez (parca Tokyo something..) si Roland Garros. Primul are si altele in afara de sushi si orez fiert, cu care nu reusesc sa ma impac. Ex. Tempura (asezonat cu comentarii savuroase). Apropos, daca organizati petreceri de fitze, nu mai luati meniuri japoneze. Oamenii doar se prefac ca le plac. Peste crud care inveleste o galusca de orez?!? C’mon! Aici am gasit multe feluri de wok. Si bere japoneza. Ultimul pe malul raului. Foarte potrivit pentru berea de dupa si discutii metafizice. Apropos de japonezi: Banzai Weddings. De ce nunta cu strigatul de lupta traditional cu care kamikadze-ii se napusteau asupra inamicilor?! Oare stiu ceva ce proaspetii si fericitii insuratei inca nu stiu? Poate o fina ironie? Neveste importate din Japonia cu tot cu valorile si atitudinile cuvenite fata de samuraiul din dotare? Din nou mister.

Brasovul este tot acolo. Mai curat si mai plin de straini. Mai occidental si mai linistit decat il stiam. Foarte frumos. Mancare foarte buna la Bella Musica si pizzeria Roma. Surpriza emisiunii a fost insa intalnirea „la drum de seara” cu nimeni alta decat „Caravana Din Dragoste”. Care poposise la acelasi hotel la care am avut si noi rezervare. Profitand de ora inaintata la care am ajuns dupa un drum spectaculos si foarte riscant de la Cluj (Turkish a luptat din greu cu TIR-urile patriei) am facut cateva instantanee. Iar dimineata la micul dejun am avut onoarea de a ne bea cafeaua alaturi de celebrul Mircea Radu. Am fost la un fir de par de a-i cere un autograf si permisiunea de a face o fotografie cu el. Ca orice fan care se respecta. M-a oprit sprijinul suspect de entuziast al lui Turkish pentr aceasta initiativa. Probabil intentiona sa faca mishto de mine min. 12 luni de acum inainte. Cu un astfel de subiect sigur isi facea si el un blog (alta tema favorita cu care ma sicaneaza..).

Back in Bucharest. O saptamana in care a trebuit sa recuperez ce nu am putut rezolva de la distanta cat am fost plecat. Same Shit, Different Day..

Apropos de insight-uri, iata unul de tip social. De cand am postat materialul cu insight-uri, m-am apucat sa le colectez pe cele pe care le descoperim in munca noastra de research, sau simpla observare empatica a “consumatorilor”. Din pacate 98% dintre ele sunt proprietatea clientilor, pentru ca noi derulam in cea mai mare parte cercetari ad hoc si special tailored pe problemele lor. Si nu am voie sa le fac publice deja am primit unele semnale elegante ca am spus putin cam mult in postul respectiv.
Dar pot sa vorbesc despre unul social. Sunt acum prin tara cu Turkish intr-un “turneu” cu proiect social/politic. Voi scrie si despre asta, dar dupa ce ma intorc. Mi-am uitat cablurile de transfer atat de la tel, cat si la aparatul foto. Si am cateva foto care merita impartasite. In lungile ore de drum de la un oras la altul (avem zile in care petrecem si 10 ore in masina) vorbim despre toate tampeniile imaginabile. El isi extrage idei pentru articolul din Top Gear, iar eu pentru blog. El este mai castigat, scrie intr-un glossy cu o mai mare audienta decat blogul meu Deci sanse mai mari sa fie haituit de admiratoare prin trafic

Dar sa revin. Insight-ul acesta este despre romani in general si atitudinea dominanta a unor segmente largi: “du-te peste el”. Modalitatea principala de rezolvare a problemelor cu care se confrunta, sau chiar de relationare este una directa, rapida, brutala si insistenta. “Daca te da afara pe usa, intra pe geam”. “Trebuie sa te descurci”. “Nu exista sa nu reusesti. Mai insista”. Pentru mine este extrem de relavanta ascensiunea conceptului de “tupeu” in cultura noastra populara din ultimii ani. De la comportamentul in trafic, la cel al capsunarilor din Barcelona sau din metroul londonez. Avem tupeu, insistam si ne descurcam noi cumva pana la urma. Romanul reuseste oriunde se duce. Respectul si naturaletea cu care se vorbeste in mass media despre acest tupeu social arata ca avem de-a face cu o realitate care a intrat in cotidian. Imi aduc aminte comentariile oficiale din timpul meciului Steaua-Real Madrid: “Trebuie sa avem mai mult tupeu”, “Banel nu trebuie sa se lase intimidat de Beckham. Trebuie sa atace cu tupeu”. Sau de povestile din traficul bucurestean: “depaseste-i cu tupeu pe fraieri”, “n-ai tupeu daca nu intri pe interzis”, “moshule, daca n-ai tupeu, nu te descurci in Bucuresti”. Sau de studentii care ma suna pe telefonul personal/de business sau chiar vin la sediul firmei pentru care lucrez din senin si fara sa ma anunte ca sa imi lase proiectele pe care nu le-au predat atunci cand trebuiau sa o faca (in incercarea mea zadarnica de a le explica teoretic si practic importanta conceptului de deadline in aceasta industrie). Cu explicatia dezarmanta: „ce era sa fac? Trebuia sa dau de dumneavostra. Nu aveam nota..”

Urasc acest tupeu, o forma degenerata si meschina de curaj mic, expresia unei nevoi disperate de a reusi, indiferent de costurile simbolice ale actiunii respective. Sau de principii. Dar nu pot sa nu il inteleg si sa ii accept unele din cauzele lui sociale. Cred ca este o forma de a „rezolva pe plan local”, la nivelul fiecarui individ frustarea izvorata din neputinta de a face ceva mare, de a se simti parte dintr-un proiect social care sa ii dea un sens in viata. Dezamagirea fata de situatia sociala si politica din tara (si mai ales de liderii politici din ultimii 17 ani) este atat de mare, incat oamenii s-au refugiat in rezolvarea pe cont propriu a problemelor cu care se confrunta.
Dincolo de expresia baietilor de cartier, conceptul „Respect” a devenit surprinzator de important pentru foarte multi romani. Iar brandurile si oamenii politici vor fi nevoiti in cele din urma sa le acorde consumatorilor romani respectul pe care si-l doresc atat de mult. Si pe care acum si-l iau singuri, grabiti si intr-o maniera primitiva. Dar cu eficienta trista si meschina a perseverentei presupusa de mica „descurcare”. Du-te peste ei.. Macar stii ca ai facut tot ce tinea de tine.
“Respectul” si “A face” sunt doua din secretele simple dar mortal de eficiente ale presedintelui Basescu. Care a inteles intuitiv sau la recomandarea foarte competenta a vreunui consilier nevoia romanilor de respect si sens.

De cateva saptamani conduc cu prudenta o noua masina. Honda Accord. Prudenta pentru ca pana in 1000 de km nu am voie sa intru in zona rosie, care oricum este de la 7000 de “ture” in sus. Mi-a luat ceva timp sa o citesc (aprox. 520 pag.), si mai am capitole de studiat. Altfel inca de la inceput. Prima fraza: va felicitam pentru ca ati facut o alegere inteleapta. Nu “exceptionala”, nu “spectaculoasa” sau “fericita”. “Inteleapta”. Asta spune multe despre spiritul japonez..
Nu am dormit ca Turkish prima noapte in masina jucandu-ma cu butonasele si confruntand harta cu teritoriul, dar am facut o tura pe autostrada soarelui (jur ca nu am depasit 130km/h) si am zabovit pana mi s-au inchis ochii in parcare pe la 1 noaptea.
Ma urmaresc cu mare atentie in relatia pe care o am cu brandul Honda si produsul Accord. Am pornit ca si utilizator sceptic de la cautarea unor atribute functionale pentru o masina si am ajuns la relatia emotionala cu un brand. Care mi-a livrat pana acum tot ce ma asteptam ca functionalitate. In conditiile in care prin educatie si structurare interioara sunt mai degraba “brando-sceptic” decat “filo-brandic”. Si inca nu am testat-o la drum lung decat pe scaunul din dreapta in turneul tarii in care sunt acum cu Turkish cu un proiect de cercetare. Ne-a scos din 2-3 situatii destul de stravezii..
Despre brand nu pot spune mai mult decat am facut-o spunandu-va de brandurile mele de suflet. The power of dreams.. Astept sa vad daca devin si Hondamentalist. Daca si promisiunea fiabilitatii (locul I in clasamentul JD Powers ca non-vizite in service in UK) va fi respectata, am sanse reale.
Si inca o premiera pentru mine: cutia automata. Deja sunt mare fan.

Pentru conformitate vezi link-ul. Sper sa am puterea de a nu posta foto clasice tip “fraier rezemand masina”, “smecher la volan” si “taran accelerand” M-am intrebat de multe ori cand voi vedea clasicul aranjament interior “rapirea din serai. cu mertul”
http://honda.com.ro/accord4d/exterior/galeria/