return to the com(m)unity

Asta noapte am fost la petrecerea GMP, dupa o prima parte de AdBreak. Ambele cu aceiasi tema, leii de la Cannes. De regula nu scriu despre petreceri de agentie, dar aceasta chiar a fost pentru mine reusita. Foarte putina ideologie organizationala, un discurs sincer si emotionat al lui Felix, capitanul corabiei GMP, prezenta lui “Preshe” (Base), discursul lui simplu, oameni din industrie facand poze si dand mana cu Preshe, free bar, racoare (Fratelli social club), colegi din industrie cu care am socializat la bara, muzica suficient de discreta ca sa poti vorbi si altceva in afara de yes, yes madam Condolizza, of course you are right, o discutie interesanta cu Iulian Toma despre acest blog siamede. Pana pe la 0:30 cand am plecat eu nu se lasase cu poale in brau si dansuri pe mese. Probabil respectul pentru unul din primii lei publicitari a triumfat. Intr-un cuvant, o petrecere simpla si onesta, care a transmis valorile organizatiei.
Ma bucur mult ca am castigat prin Starcom (si nu Starlink ca in versiunea precedenta..) (membru al grupului Leo Burnett) si GMP si imi pare rau ca porcii televizuali nu au luat nimic. Rivalitatea dintre aceste doua agentii a dat in cele din urma si roade dulci.

Consecvent principiului fundamental de a nu negocia cu teroristii, va prezint recolta de perle de la licenta din vara 2007 SNSPA, sectiunea disciplina de specialitate publicitate, in ciuda reactiilor extrem de virulente pe care le-au starnit posturile din februarie pe aceasta tema. Sunt ideile unor oameni de pretutindeni, din toate colturile tarii sau cartilor de specialitate (inclusiv DSM IV). Unii sunt de la zi, altii sunt de la ID.
Aceste materiale sunt sub protectia anonimatului si orice asemanare cu persoane reale este absolut intamplatoare. Postez aceste materiale fara intentia de a deranja pe cineva si cu dorinta sincera de a ne purifica prin zambet sau lacrimi. Orientalii spun ca nimic nu ne curata mai mult sufletul decat acestea.

Subiectul a fost “principalele tipuri de publicitate care se adreseaza consumatorilor finali”.

“Publicitatea poate fi definita urmarind modelul simfonic al comunicarii: un emitator trimite un mesaj prin intermediul unui canal”.

“Publicitatea este o variabila de natura calitativa de ordin psihologic prin care se urmareste producerea unor bunuri sau servicii”.

“Publicitatea adresata consumatorilor este adresata direct consumatorilor finali si are ca scop stimularea consumatorilor de publicitate”.

„Tehnicile de publicitate care se adreseaza consumatorilor finali sunt cele care sunt in legatura cu ciclul de viata al produsului si implicit cu spirala publicitatii”.

„Unul din tipurile de publicitate existente este acela adresat grupurilor tinta”.

„Principalul tip de publicitate adresat consumatorilor finali este cea de marca”.

„Principalele tipuri de publicitate intalnite la nivelul consumatorilor finali sunt intalnite in randul firmelor de publicitate ce vin sa satisfaca necesitatea consumatorilor”.

„Consumatorul final poate fi definit ca fiind individul care ia contact cu produsul promovat si in final care il achizitioneaza cumparandu-l”.

„Pozitionarea este primul tip de Publicitate. Aici se da viata Produsului si acesta isi ocupa un loc pe piata, pozitia sa pe care o merita”.

„In ultimul timp se pune un accent tot mai mare pe consumatori”.

„ATL – abowt the line”.

„Publicitatea adusa produsului care este contrafacut doar foloseste imaginea „de marca” a produsului original”.

”Crearea imaginii de marca (brandului) urmareste sa creeze un nume de marca”.

Si cei mai tari dintre toti, campionii absoluti. Marturisesc ca din cele 3 puncte pe care le puteau primi au luat fix 0. De regula daca cineva este varza total dar s-a straduit cat de cat, ia macar un 0,5 „pentru stil de redactare”. Citatele sunt genuine si geniale. Le-am citit de doua ori inainte de a le scrie si inca de cateva ori dupa ce le-am scris. Doamnelor si domnilor, the Oscar goes to..

Locul II: „Avem apoi publicitatea de mesaj care vine sa transmita incununarea ideii de produs prin mijloacele consacrate. Astfel, avem publicitate de tip BTL in care intalnim manifestari de mesaje publicitare sub forme de publicitate prin ziare, televizor, radio si afisaj stradal, cat si publicitate de tip USP care desi noua se manifesta prin diverse canale de comunicare de tipul internetului sau al comunicarii ideii de brand la nivel de afacere business to business”.

Locul I: „ATL este un tip de comunicare indirecta a reclamei si prin aceasta nu se adreseaza direct consumatorilor finali. Sunt folosite canalele de transmitere a reclamei in ATL, deci vom trece la BTL pe care o vom imparti in forme de publicitate exacte, ce se adreseaza consumatorilor finali: afisul public, banerul, publicitatea prin produs. Publicitatea prin produs este metoda prin care la cumpararrea produsului pe acesta exista o reclama la un alt produs. Publicitatea prin afis este un mod care in epoca noastra a ajuns la un stadiu foarte avansat de creativitate, aparand in moduri neasteptate sau in modalitati care generaza iluzii optice placute”.

O alta carte interesanta pe care am inceput sa o citesc zilele acestea este Marketingul adresat femeilor. deocamdata am rasfoit-o si la prima vedere pare interesanta. Stiu ca atunci cand am lucrat la cartea de comportamentul consumatorului am sapat mult dupa teme de acest tip si am gasit destul de greu materiale. iar acum multe intr-un singur loc. cool.
Si bineinteles, Chemarea Mall-ului. Am citit-o acum 2 ani in engleza si mi-a placut. Parca chiar Razvan (Matasel) mi-a imprumutat-o. Sunt foarte curios daca si cat din lucrurile din carte se vor intampla si in Romania. Urmaresc fenomenul foarte atent. Un factor de presiune catre fenomenul mall-izarii, dar care nu pare atat de evident la prima vedere, este transportul. respectiv dificultatea de a te deplasa in locatii indepartate. de ex. pt mine este o aventura sa merg in carrefour. mai bine merg in cora, desi nu sunt la fel de multumit. sau pentru a ajunge in IKEA trebuie sa imi planific cu o saptamana inainte, ca sa nu imi petrec tot we in trafic..
tot din acelasi motiv merg in mall vitan la film, desi ma enerveaza teribil locatia.

anyway, merita si aceasta. ma bucur ca au inceput sa apara si astfel de carti si la noi. De Aaker nu mai vorbesc, este un must de tip axioma.

Pls. spuneti-mi si mie cum fac un link activ in post. M-am chinuit 30 min si nu am reusit
http://www.capital.ro/

Desi a aparut prima oara la noi acum cativa ani si acum este doar reeditata, merita sa o semnalez si eu. Una din cartile fundamentale despre psihobiologie si sociobiologie. Am ramas surprins de felul competent in care a fost facuta recenzia in Capital, asa ca va dau link-ul. Consecvent principiului evolutionist de conservare a resurselor (sau confort cognitiv din psihologie). Sau lene, din sociologia simtului comun
Enjoy. Astept comentarii. Supercarte. In curand voi avea un invitat pe blog pe aceste teme. reprezentantul unei organizatii foarte preocupata de subiecte de acest tip.

http://www.capital.ro/index.php?section=articole&screen=index&id=102735

Sunt unul dintre nefericitii care isi cumpara carti de pe amazon si de aceea trebuie sa interactioneze cu Posta Romana. Nu am avut nici macar un singur pachet preluat fara incidente si peripetii, de la ratacire si pana la interactiunea cu functionarii. Sau cu pensionarii care populeaza sediile postei ca pe piete. Mereu m-am intrebat: ce beep cauta oamenii astia la posta tot timpul acolo (am incercat toate strategiile imaginabile, toate palierele orare, zile din saptamana etc. nimic.). Sunt atat de multe incat as umple 3 pagini de povesti. Este ingrozitor sa lucrezi cu posta romana. Imi doresc din tot sufletul sa dea faliment. sau sa se privetizeze. sau pur si simplu sa dispara. Nu mai suport. Ultima intamplare a fost cu abonamentul pentru Cotidianul. Pe care l-am facut pentru cartile cu care vine. Pe adresa de la firma, in speranta ca ziarul vine in cursul diminetii si la adresa respectiva. Stupoare insa, vine la adresa sociala (de inregistrare a firmei) si dupa pranz. Cand oricum nu iti mai foloseste la nimic. Si unde nu sunt. Never ever nu voi mai face un abonament , oricat de drag mi-ar fi ziarul in cauza sau de tentanta mita promotionala. Pacat de Cotidianul, care imi raspunde dand din umeri: “noi am facut tot ce se putea, am vorbit cu posta. poate de pe 1 luna viitoare”.
Pana atunci, din tot sufletul pentru posta romana, traditionalul “drop dead bitch”.

Si a mai fost o intalnire de board al acestei minunate organizatii care pastoreste cu blanda si discreta luare aminte destinele unei confluente de industrii comunicationale. Din nou am avut parte de surprize, placute sau pe care nu pot sa le categorisesc. Am sa incep cu una din ultima categorie. S-a vorbit in mod oficial de acest blog. Believe it or not. Eram la subiectul site-ul iaa si cum sa crestem traficul pe acesta, respectiv definirea strategiei acestui produs media si segmentarea consumatorilor lui. Cu ocazia aceasta am vazut si eu unele din acele soft-uri de monitorizare a traficului si ce tipuri de rezultate dau. Inspaimantator. Una din propuneri (cu falsa modestie, de la elaboratorul acestor randuri) a fost sa incercam sa construim o platforma pentru bloggerii din industrie care sa fie gazduita de acest site. Beneficii reciproce, unul primeste trafic, celalalt endorsement si legitimitate. Ca si un segment de cititori elevati si educati in industria de marcom. Adica la creme de la creme. Si de aici a inceput dezbaterea. Care pro, care contra, care sa ne mai gandim. Cu ocazia aceasta am aflat si eu ca un astfel de proiect presupune niste costuri consistente in echipamente tehnice. Ca nu poti sa fac asa ceva pe un server de business obisnuit. In fine. In acest context, apare si mentiunea la posturile mele pe aceasta tema: „mi-au zis oameni de la mine din agentie ca au aflat din blog-ul lui Dan ca la intalnirile noastre este cool si ca se fac lucruri”. Eu am inghetat pe loc. Mintea a inceput sa ruleze mai rapid decat un Cray IV. „Ce beep am scris acolo? Daca am facut mishto de cineva? Am zis prea multe? Daca ma citesc de acum incolo?” Eu cerusem acordul la un moment dat sa postez si niste fotografii facute ca taranul cu telefonul mobil, dar nu s-a aprobat. Iar acordul de a scrie a fost dat cam printre dinti si sprancene incruntate. Cu recomandarea de a fi foarte atent. Asa ca va imaginati cum ma simteam. Cu musca pe caciula, ca scolarul urecheat (dupa) de parinti pentru ca a spus la ora de dirigentie ca parintii nu cotizeaza la fondul clasei pentru ca vor sa isi cumpere termopane si ca diriga este prea fraiera ca sa se prinda. Pana la urma a ramas cum am stabilit. Adica am trecut firesc la alt subiect, derivat spontan din acesta. Oricum ar fi insa, este de bine. Nimeni nu a fost suparat pe mine. Nici macar domnul presedinte, pentru faptul ca am vorbit prea mult. Asa ca recidivez. Asa cum a evoluat dreptul anglo-saxon: tot ce nu este interzis/reglementat explicit, este permis. Multumesc cu aceasta ocazie tuturor care fara sa va propuneti in mod anume ati militat pentru dreptul la libera exprimare. Poate in cateva luni imi dau voie sa pun si poze cu ei. Macar inainte de alegerea viitorului board, cand vor avea nevoie de voturi. Le-o vand ca „ii umanizeaza” si „da bine la electorat”. Felix ar trebui sa fie cel mai sensibil la aceste argumente..La un moment dat s-a ajuns cu dicutia la extrema cealalta, ca fiecare membru sa isi faca blog. Sau sa scrie fiecare macar un post pe saptamana pe un blog al boardului. Interesant, nu? Dar bunul simt a triumfat si de aceasta data. S-a infiintat un comitet care sa analizeze aceasta tema si sa vina cu propuneri. Adica „ramane cum am stabilit”.
Dincolo de asta, o multime de alte lucruri faine. In primul rand in continuare o prezenta coplesitoare. O singura persoana lipsa, si aceasta motivat, cu scuze si tot protocolul de rigoare. Cu atat mai impresionant pentru mine cu cat am putut face involuntar si inevitabil o comparatie cu boardul UAPR care a vut loc cu o zi inainte in aceiasi sala si la care am fost prezent in calitate de „furnizor”. Mult mai „subtire”. Dar acolo echipa este foarte la inceput de drum si cu certitudine a fost un incident izolat si pasager (cu mii de scuze, dar nu ma pot abtine, si stiti ca eu scriu direct on line). Oamenii foarte faini. Eroul intalnirii a fost dl. Vartosu, decanul spiritual si de varsta al intalnirii. Interventiile lui sunt memorabile si cam 90% smulg hohote de ras. Cezar sta linistit ca un Buddha tibetan prefirand printre degete finantele asociatiei. Si tace. Noi, da-i si lupta cu ideile si propunerile. Eu face cu ochii ca la ping pong dupa care cum vorbeste. Si iarasi tace. Cam suspect, oare o sti ceva? Se spune ca totul in final se rezuma la bani si ca orice idee vine la un moment dat sa se adape la singurul elesteu financiar al junglei. Poate ca este o strategie mai eficienta de vanatoare sa stai linistit si sa ii lasi pe ceilalti sa vina la tine..
Si foarte multe subiecte pe ordinea de zi: 12 cu others, toate atinse. 3 ore foarte intense. Deja este prea tarziu cand scriu aceste randuri (16 locuri din 25 deja ocupate), dar va recomand seminarul lui Griffiths. Si din nou Summitu-ul din toamna.
Era sa uit, de saptamana viitoare demaram Young Professionals. Va anunt la inceputul saptamanii cand si unde va avea loc prima intalnire, care va fi publica.
Si ultimul subiect, care mi-a consumat toate we din februarie si martie: prima carte lansata de editura IAA. Si care trebuia sa se numeasca „Cum sa faci publicitate” si a iesit „Efectele publicitatii” din motive care ma scot atat de tare din sarite, incat nu voi vorbi de ele. Procesul de adaptare din traducerea in engleza dupa originalul din germana al lucrarii m-a disperat. Dar in final a iesit un handbook util, simplu si decent. Saptamanile viitoare va fi lansat. Urmeaza alta, extrem de interesanta si de utila: studiile de caz EFFIE din 2006 + cateva EuroEFFIE. Pretty cool, hmm?
Si inca o veste si gata: in 15 zile de acum inante sediul va fi gata. Lansat la apa cu sampanie si strigaturi. Deja imi este dor de „garage days”. Imi aduce aminte de Metallica si de unul dintre cele mai triste filme pe care le-am vazut in aceasta viata: Some kind of monster. Legenda vie a generatie mele mergand la psiholog si plangand pe umarul nevestei. Rockeri familisti. Ce trist. Ma opresc aici. M-am enervat. Sper sa nu apuc zilele in care spiritul antreprenorial al acestor zile de inceput va fi inlocuit de unul corporatist mustind de corectitudine politica.

Am absentat din info-sfera digitala o saptamana, dar am avut „scutire medicala”. Oricum insa, scuze de absenta. Dupa ce vineri saptamana trecuta am fost la sutinerea lucrarii de doctorat de care va vorbeam atunci (agentiile de publicitate ca organizatii intensiv cognitive) am plecat direct la mare intr-n we prelungit (cu luni). Si am prins bineinteles traditionalul blocaj de vineri seara. Ca e mare, ca e munte, plecarea din acest oras asediat din interior inseamna blocaj. De data aceasta imediat dupa ce iesi de pe „autostrada” soarelui. Iar socul este cu atat mai mare cu cat pe aceasta poti sa iti lasi piciorul greu peste pedala de acceleratie. Doua tiruri s-au ciocnit frontal. Priveliste spectaculoasa. Si pentru ca orice lucru bun pe lumea aceasta este interzis sau ingrasa (eu as aduce „completarea lui Petre: „sau se plateste mult mai scump decat estimai la inceput”), cand m-am intors marti a trebuit ca pe langa cele obisnuite intr-o zi de munca obisnuita (SSDD), a trebuit sa platesc scump pentru momentele de libertate. In cea mai scumpa resursa dintre toate: timp. Dar am depasit bariera celor 1000 de km si am putut testa putin mai „aplicat” performantele dinamice ale unei Honda Accord. Multumit deplin. Singurul lucru care m-a ingrijorat este faptul ca si la beep km/h pare ca mergi doar cu 130km/h. Masina te fura foarte tare si iti altereaza perceptia. Habitaclul iti confera un sentiment distinct de siguranta, iar faptul ca la beep km/h inca mai poate urca cu 20-30km/h ca sa depasesti un Passat care se taraie cu beep km/h pe autostrada nu ajuta deloc la adoptarea unui stil de condus preventiv. I have to do smth. about this..Turkish ma prevenise, dar pana nu esti tu la volan, nu crezi.

Abia acum am ajuns la nivelul de „event horizont”. Am fost asa de haituit incat am uitat ca miercuri seara a fost balul de absolvire al studentelor de la SNSPA, la care in mod traditional particip. Iar putinii profesori care merg de obicei la acest tip de eveniment nu mi-au reamintit. Bineinteles, „more for me..” Dar nu-i nimic, la cat eram de obosit, mai mult imi pierdeam din reputatia profesionala. Nici nu va imaginati cat damage pot sa faca asupra unui creier obosit 100 g de gin. Mai rau ca 500 ml. de SKOL..