return to the com(m)unity

M-am apucat sa scriu de carti si nu ma mai pot opri. In vacanta de vara am recitit ciclul A Song of Ice and Fire al lui George R. R. Martin (A Game of Thrones, A Clash of Kings, A Storm of Swords si A feast for Crows). Superba serie. Una din putinele care au reusit sa ma tina legat de carti. Literalmente. Am avut zile in care dorinta de a le citi a fost mai mare decat cea mai puternica dorinta in orice individ sanatos fizic si psihic (Buddha spune undeva foarte frumos ca daca ar fi avut de depasit o dorinta/tentatie mai mare decat cea sexuala nu ar fi realizat Nirvana). Iar fiecare volum are in jur de 1000 de pag. (in versiunea paperback). Ceea ce mi-a creat unele probleme. In primul rand mi-a perturbat indelungata rutina de a citi 2-3 carti in acelasi timp. Sau de a desfasura cat mai multe activitati placute intr-o zi de vacanta. Dar nu a contat. A fost o experienta minunata. M-a proiectat din nou in universul adolescentei, in perioada in care poti sa te dedici unei singure activitati care te pasioneaza oricat timp vrei. Pentru ca ai timp si dorinta de a experimenta.

Pentru mine este una din seriile F&SF cele mai dragi din cele pe care le-am citit pana acum, alaturi de Robert Jordan si Zelazny. Foarte interesant scrisa. Nu atat de fiction precum te-ai astepta. Un stil denumit pompos “fanthystorical”, in care accentul este pus mai mult pe construirea unei lumi plauzibile, sustinuta si justificata de neschimbarea naturii umane. Un ev mediu realist, inspirat din istoria speciei noastre, intrigi de palat, personaje puternice, actiune alerta, descrieri colorate si mai ales no happy ending-uri. Si departe de imaginea edulcorata si infrumusetata a evului mediu din productiile holywoodiene. O perioada cu adevarat intunecata, extrem de violenta, in care speranta de viata era de 40 de ani. Este interesant faptul ca o multime de carti de aventura se petrec in feudalism. O leg de faptul ca exista voci care spun ca feudalismul este forma de organizare sociala cea mai stabila si mai specifica naturii umane. Eu sunt unul dintre cei care cred ca viitorul este mai degraba al unui feudalism corporatist supertehnologizat decat al democratiei. O veste buna este ca o editura romaneasca a cumparat drepturile de autor si ca in curand are sa apara si in limba noastra mioritica. Iar seriile lui Jordan (The Wheel of Time) si Zelazny (Amber) se publica in continuare la noi (una la RAO iar alta la Tritonic). Ma bucur ca in sfarsit Fantasy-ul incepe sa se dezvolte si la noi. Este un semn de dezvoltare economica, asa cum arata unele studii de specialitate din vest. Cand are sa apara, nu o ratati. Merita. Pana atunci, astept cu enervare sa apara urmatorul volum (A Dance with Dragons). Ca si vol. 13 din WOT. Singura solutie pana atunci este sa ma apuc de seria Dragon Lance. Are atat de multe volume incat asteptarea imi va fi mai usoara. Si ca sa inchei ca in serialele de duzina americanesti cu o pilda: nu uitati ca cel mai important lucru in viata unui om este sa aiba un tel/rost/scop in viata. Oricare ar fi acesta (preferabil totusi unul pozitiv). Asta ii poate prelungi considerabil viata. Ganditi-va la batranii in stadii terminale, pe patul de moarte, care refuzau sa treaca pragul pana nu vedeau ce s-a mai intamplat cu eroii preferati din Dallas sau Y&R. Ce motivatie mai frumoasa de a continua viata (guvernata de principiul fundamental “life is a bitch. and then you die.”) decat sa astepti o experienta placuta?

Cand am plecat in vacanta mi-am facut o provizie consistenta de carti. Fiind adept convins al relaxarii pasive prin zacere la soare cu o carte in mana ca principala metoda de recuperare dupa un an de munca, cartile mi-au fost inevitabil un ingredient activ pentru o vacanta reusita. Incep in ordine cronologica, cu una din categoria “mijloace de transport in comun” (metrou, avion, autocare etc.). Cartea Ignorantei, de la Nemira. O carte simpla, usor de citit si foarte interesanta. Un fel de hai sa iti arat ca nu esti atat de destept pe cat te crezi. Englezeasca, deci iti spune cu umor fin ca lucrurile sunt foarte altfel decat ai invatat la scoala. Excelenta pentru avion pentru ca te enervezi ca scoala generala si liceul sunt pline de lectii eronate si asta te face sa uiti de emotia decolarii sau aterizarii. Merita. Eu am ramas surprins de cate prostii am invatat in scoala si de cate lucruri de cultura generala imi lipsesc. Si inca ceva. Foarte utila pentru pick-up lines (ex. “Pissy, stii tu oare cate galaxii se vad cu ochiul liber? Sau cat de inalt este al noulea cer?” - in functie de moment) sau conversatii generale in care vrei sa transmiti cat de destept esti. Are si format redus, poti sa o tii in geanta si sa o consulti la baie. apoi sa te intorci casual la grupul in care un destept tocmai monopolizeaza conversatia si sa arunci in treacat: “Apropos, stiti cati ani din viata unui caine sunt echivalentul unui an din viata unui om?” sau “Ce efecte are alcoolul asupra neuronilor?”

Drumurile prin Tara Romaneasca aduc uneori la lumina forme de publicitate de un profesionalism si umor spontan “indubitabil”. Unele dintre ele le gasim periodic in spam-urile care ne prezinta VALS-urile autohtone si stau cateodata la baza unor campanii “oficiale” (de la Unirea la Cosmote si Servus). Identificarea unor astfel de mostre de talent popular ar trebui sa fie un obiectiv generos al fiecarui pasionat de publicitate. Poate chiar una din sectiunile unui festival neconventional precum Adfel. Ce spooff-uri? Ce neconventionale? Aici zace de fapt seva creativa a publicitatii autohtone..

Consecvent unuia din principiile mele de viata profesionala (identificarea si promovarea talentelor publicitare) va prezint doua astfel de produse. Fiecare dintre ele “cules” la prima mana. Unul din Oltenia (de antropologul publicitar Turkish) iar altul din Bucovina (de mine, pe fuga, cu telefonul dupa ce vanzatoarea a refuzat mediatizarea oficiala). Enjoy.

Oltenia

Bucovina

Iar ca bonus, dovada ca Aviara a intrat in Romania pe cale aerului. Surprinsa tot de mine, pe viu, intr-un aeroport. As putea sa o arat intregii tari la OTV, dar nu vreau sa ma prigoneasca securistii..

Scriu acest post in plin sindom depresiv post-concediu. Prima zi de lucru dupa doua saptamani de concediu. 311 mailuri in casuta. 5 proiecte care ma asteapta sa porneasca. Si intalniri profesionale de seara cu prieteni sau colegi. Sper sa trec cu nervii intregi peste saptamana asta. Cu atat mai grea cu cat am fost in doua locuri cu multa natura, despre care merita sa va povestesc.

Primul dintre ele Marmaris, Turcia. Adica mare, soare si specialitatea turistica turca „lazy day”. Combinatia perfecta pentru un stresat cronic ca mine. Am ales Turcia ca prima destinatie pentru ca sunt fan sporturi acvatice si apa in general (deh, zodie de apa..), in Creta si Barcelona am fost anul trecut, iar Italia ma calca pe nervi. Cu mici rezerve initiale, pentru ca multi dintre cei carora le povesteam ce am de gand ma intrebau nedumeriti de ce sa plec ca pensionarii in Turcia, si nu ca adevaratii la Ibitza. Vreau sa va spun ca a fost superb si perfect. Iata si hotelul. Divan Marmaris Mares.

Dupa ce am fost in insulele grecesti si in Turcia (tarmul mediteranean) nu ma mai prinde litoralul romanesc decat in week end-uri. Nu exista termen de comparatie la absolut niciun indicator. Turismul nostru este din alt film. Din anii 70. La apogeul lui Nea Marin Miliardar. Mamaia? Statiune pentru copii de bani gata, clubberi si dinu paturici. Vama Veche? In afara de festival si nucleul de nudisti fundamentalisti (cu scuze pentru umorul involuntar) nimic curat. Manelistii au invadat si vama. Servicii? Mancare? Locatii de vizitat? Distractii altele decat prajitul la plaja? Cred din ce in ce mai mult ca singura salvare pentru turismul romanesc este „turismul sexual”. In afara de tentatia oportunitatilor oferite de contactul cu frumusetile resursei umane mioritice, nu avem nimic cu care sa ii atragem pe turistii straini. Nimic. Iar la servicii nu exista comparatie. Trist si depresiv. Dar sa ma deprim in continuare aducandu-mi aminte.
Marmaris. Apa superba. Translucida. Curata. Plina de pesti si stanci. Chiar si o simpla baie ca mormolocul la mal era o placere. Echipamentul de snorkeling sau macar ochelarii de inot sunt obligatorii. Apa este foarte sarata. Distractii legate de apa la fiecare 100 de metri: boat trip-uri peste tot, scuba diving, parasailing, aqua park, banane, sky jet, taxi marin, you name it. Nimic complicat, oamenii amabili (desi nu prea vorbesc bine engleza) totul merge ca o parama bine unsa.

Exista insa cateva trucuri pentru o vacanta frumoasa in Turcia.
T1: statiunea. Cat mai departe de locatiile frecventate de romani. Nu cea mai ieftina. De ex. Marmaris avea urmatoarea componenta etnica: 60% rusi cu bani si 40% englezi. Restul de 5% all sorts, dintre care si cativa romani rataciti.
T2: hotel de 5 stele. Foarte important, la turci stelele sunt mai putin stralucitoare decat in UE (ex. la nivelul unui hotel de 4 stele decente in Spania). La 4* este loterie, s-ar putea sa ai noroc, s-ar putea sa nu.
De aici T3: verificati hotelul pe Tripadviser (link). Multe sunt mai vopsite pe dinafara decat pe dinauntru.
T4: All inclusive. Eu am luat doar mic dejun si cina, in ideea ca oricum mananci seara „in oras”. Wrong. Nici pe departe ca in Grecia, Spania sau Italia. Nu prea ai unde sa mananci, iar selectia restaurantului este din nou loterie. Mancarea semnificativ mai scumpa decat in Grecia si Romania. Si plina de oi si miei. Chiar daca sunt pe malul marii, nu prea le au cu pestele. Miel. Si mancare englezeasca. Puah..Asta a fost o alta tema de meditatie pentru mine, pornind de la comparatia intre turismul de vara din Turcia, Grecia si Romania (Bulgaria nu am vizitat-o si nici nu intentionez sa o fac prea curand). Turismul din Turcia este concentrat pe locatii. Fiecare dintre acestea cauta sa iti ofere cat mai mult (de la mancare pana la shopping si distractie) astfel incat sa nu ai nevoie sa pleci in alta parte (ex. hotelul la care am stat avea 4 restaurante la care in fiecare seara se petrecea un eveniment de vreun fel, toate distractiile acvatice si galerie de shopping proprie). Grecia este fix invers: te scoate afara din hotel si te trimite sa vizitezi, sa mananci la taverne si sa dai banii pe zeci de prostii. E o strategie colectivista: oriunde te duci lasi niste bani si per total toata zona este multumita. In Turcia obiectivul este sa concentreze cheltuielile turistilor in centrele de profit. Iar in Romania nu exista strategie..
T5: Nu cumparati haine din bazar. Si in general nimic. Toate sunt contrafaceri. Bazarul o mare dezamagire. Haine de piele provinciale si aur in moduri foarte complicate pentru mine, care cred ca singura bijuterie pe care poate sa o poarte un barbat este ceasul. Ma asteptam la 1001 de nopti, inspirat si de povestile prietenilor care au fost in Istambul. Cred ca pana la urma trebuie sa merg chiar acolo sa vad cum este si cu asta.
T6: Luati tot ce puteti din distractiile de apa. Toate sunt superbe si mult mai ieftine decat in Romania. Merita din plin. Am bagat si eu o zi de scuba si am fost coplesit. Mi-am gasit o noua pasiune, dar intai trebuie sa imi rezolv problema cu o ureche care nu se deblocheaza la presiune. Pe la 6-7 metri adancime daca presiune nu se egalizeaza lucrurile devin extrem de neplacute. Ce migrena ante-sex? O joaca de copii.. Iar insulele si locatiile marine sunt o experienta in sine.
T7: aparat foto si card mare.
T8: nu pierdeti avionul de intoarcere. Cum a facut eu. Furat de frumusete si de atmosfera am uitat ca trebuie sa mai si plec. Si m-am trezit cu o ora inainte de plecarea avionului. Destul de neplacut. Costul unei nopti la un hotel de 5* la „free for all” in afara biletului este consistent (190 EUR) iar costul biletelor de avion de asemenea in aceleasi conditii de asemenea. O zi in plus a costat cam 80% din pretul unui bilet de 7. Plus aventuri cu ajunsul pe cont propriu la aeroportul aflat la 120 de km. Deci faceti ce spune popa, nu ce face popa.
Ma opresc aici. Restul doar upon request. Atasez si cateva fotografii din cele cateva sute pe care le-am facut. All in all, a meritat.

balcon

terasa

plaja

hotel de pe mare

o insula

scuba

Bucovina. Romania. Coafura rezista.
Am zis ca cea mai ok combinatie este cea intre extreme. Asa ca am purces la munte. Condimentat cu ceva spiritualitate autohtona (manastirile). Deci Bucovina.
Am avut norocul sa gasim cea mai frumoasa pensiune din zona, pe care cu mare greutate ma indur sa v-o prezint.

Inima Bucovinei

O fac doar in speranta ca cei care citesc sunt oameni de calitate si nu „manelisti”. Superb. La 10 km dincolo de Gura Humorului, in buza de jos a padurii. Aspect si locatie de agroturism, dar acces usor si imprejurimi superbe. Tone de liniste. Verdeata, cai si oameni foarte amabili. Restaurant propriu cu bucatar foarte ok. Mancare de hribi si pastravarie. MBS cu branza dulce. Dar ce mai conteaza ca la orice aveai smantana? Cateva calorii in plus la munte nu conteaza. La arzi dand din degetul cu care apesi declansatorul aparatului foto. Apropos de manelisti, pana si astia sunt atfel pe acolo. A poposit la un moment dat un capsunar din Spania care s-a intors sa isi serbeze ziua de nastere aici. Probabil era mai ieftin..Stilul identic, dar macar a adus un ansambu de muzica populara. Autentic. Cu dansuri, purcel fript and stuff. Pe la miezul noptii cand ajunsese sa il cheme si pe Stefan cel Mare la petrecere cu trompeta lautarului l-au trimis proprietarii la culcare sa nu ii deranjeze pe ceilalti. L-am iertat, macar era original. A, inca un mic detaliu. E facuta cu bani dintr-un proiect european. Era sa uit. Drumurile din Moldova. Am devenit fan. Detectorul sa traiasca, mai ales ca imi uitasem carnetul acasa. Dar ce mai conteaza? A fost vacanta mare..

prin preajma

prin preajma

prin preajma

curcubeu

Ma opresc aici, mai am mailuri de citit si proiecte de pornit. Asa ca am incalecat pe o sa, si v-am spus povestea asa. Pe indelete.

Zilele trecute, ce credeti ca primesc in noianul de mesaje si spamuletze semiprofesionale?
un link catre site-ul unui baiat fie destept, fie departe de noi cu toate cele. semnalul era insotit de indemnul de a imi spune opinia despre publicitatea care invadeaza tot. chiar si cele care sunt doar pentru odihna. mi-am adus aminte cu ocazia aceasta de faptul ca am discutat despre acest subiect (desi atunci nu stiam exact despre ce este vorba) la “sedinta” de dupa alegerile boardului YP cu o parte din membrii acestuia. iar opiniile au fost foarte dinamice si impartite.

eu imi pastrez opinia de atunci. totul a fost deja inventat de chinezi sau de antici (vezi Discovery). de aceea cred ca cea mai mare greseala pe care a facut-o occidentul in toata existenta sa milenara, a fost sa ii “deschida” cu forta pe chinezi. dragonul dormea linistit cu coada in gura in spatele zidului ridicat cu multe secole inainte. iar asta dupa ce amiralii chinezi explorasera cu mult inaintea celor arabi si a aventurierilor spanioli si portughezi cea mai mare parte a lumii si hotarasera ca nu merita sa o cucereasca pentru ca era mult prea barbara prin comparatie cu imperiul celest. iar barbarii nu l-au iertat si s-au intors peste cateva sute de ani sa ii dea cu bombardeaua. tare imi este teama ca acesta s-a trezit cam enervat si ne coace un plan pe termen mediu (cam 500 de ani).

dar sa revin. fie este vorba de un tanar intreprinzator care merge pe modelul celor care vand “pamant pe luna”, fie este unul cu probleme importante, fie unul care copiaza modelul chinezesc. sa ne aducem aminte ca ei au inventat banii si rugaciunile de hartie, care nu inseamna nimic pe lumea asta si totul pe lumea cealalta. la un pret extrem de mic, poti sa cumperi banii de hartie cu care sa fii bogat pe lumea cealalta.
asa ca poate merita sa ne cumparam cateva mii de grp pe lumea cealalta. nu de alta, dar eternitatea poate fi extrem de lunga si sa nu ne plictisim. iar daca avem o reclama bine ticluita, mai stii ce apsaras, hurii sau sucubus-e vin sa ne ademeneasca? doamne ajuta..
pana atunci insa, nimic nou pe frontul de vest. tinerii din lumea de azi, nu mai are respect nici pentru lumea cealalta..

Lumea cealalta!

Saptamana trecuta a fost un alt eveniment la care am parcurs prima etapa, dar cea mai dificila. Mult mai dificila decat ne asteptam initial. Am reusit sa gasim 15 entuziasti din industrie care sa porneasca Young Profesionals. Conform regulilor statutare: alegeri democratice, dezbateri, campanii, framantari, legaturi neasteptate, conspiratii planetare, board, presedinte etc. dar si happy end. Gata, s-au pornit. Anuntul oficial a fost facut, organizatia se constituie si din toamna porneste in forta. Cine este tentat, sa dea un semn sa il pun in legatura cu “comitetul de organizare”. Nu trebuie “decat” sa aiba sub 25 de ani, sa lucreze in industriile de comunicare sau sa fie student in ani terminali (fara remisie spontana), sa beneficieze de min. 2 recomandari de la membri ai acestor onorabile industrii sau YP, sa poate plati 100 EUR/an si sa fie dispusi sa se implice in proiectele YP si IAA. Despre beneficiii, in episodul care urmeaza admiterii. J.F.K Kennedy & Zidul Berlinului style. Mai multe amanunte pe site-ul IAA. Sa fie intr-un ceas bun, am un feeling ca am ales bine. Honda fans know better..

In sfarsit prima promotie a scolii IAA, despre care am vorbit atat de mult, unul din proiectele noastre cele mai dragi. Am incheiat frumos si vesel, asa cum ne sade bine celor din industrie, intr-un club/cafenea. Imi scapa numele, nu am fost prea atent. Dar foarte ok.
Ne-am inmanat diplome unii altora (si absolventii au dat diplome profesorilor, o idée neasteptata si creativa, care ne-a facut sa radem cu pofta). Nici aici nu au scapat de feedbak, oferit cu generozitate si competenta germana de Afrodita. Diplomele pentru noi au fost inmanate cu intelepciune, la sfarsit. Seful de promotie a primit ca bonus un salt cu parasuta. Iar toti absolventii prietenia noastra si o mana intinsa oricand ar avea nevoie de ajutorul nostru. Adevarul este ca ne-am atasat mai mult decat le-am spus. Asa este intotdeauna cu prima promotie. Dincolo de toate acestea insa, cred ca cel mai mare beneficiu pentru ei a fost faptul ca au invatat sa lucreze in echipa. Ma uitam chiar in noaptea aceasta la The Apprentice (mai pe scurt: You’re fired!!!) si imi aduceam aminte de episoadele in care echipele au avut de facut task-uri de marketing si advertising. Si ca cel mai greu lucru le-a fost sa lucreze in echipa. Cred ca aici am reusit cel mai frumos: sa ajutam pe 16 oameni din companii si locuri foarte diferite sa se inteleaga, imprieteneasca si sa lucreze impreuna in echipa. Chiar daca acesta ar fi singurul lucru pe care aceasta scoala l-a realizat pana acum, eu as fi impacat. O alta caramida la baza unuia dintre obiectivele nedeclarate ale boardului actual: construirea unei comunitati. Daca sunteti pe frecventa, va multumim. Victor, ca intotdeauna, cel mai fericit
Sa fie intr-un ceas bun.

Asteptare

Impreuna

Feedback

Cu Victor

Inmanare

Diplome profesori

Intrucat, vrand nevrand, joc si rolul fotografului ambulant si semioficial pentru activitatile la care particip, va mai arat cateva instantanee. De data aceasta de la examenul final al Scolii IAA, Modulul I. Care a ajuns in sfarsit, la sfarsit. A fost greu. Nu numai pentru onorabila comisie (de la 15:00 la 01:00), ci si pentru echipe. Am zis cateva cuvinte pentru site-ul IAA care a marcat evenimentul, asa ca nu mai dezvolt prea tare. Am apreciat cel mai mult faptul ca tema finala a fost foarte pe bune. Comisia a jucat rolul reprezentantilor unui fond de investitii care investeste sau nu bani in proiectul respectiv. Fiecare echipa a tras la sorti o tema. Adica un brand pentru care trebuia sa pregateasca tot tot pentru intrarea pe piata romaneasca (scuterele Vespa, Virgin Music, Haagen Dasz si Skype). Adica de la analiza pietei si research-ul de consumator, pana la plan de marketing, plan si activitati de comunicare/advertising si analiza financiara (ROI etc.). Plus reasoning and presentation skills. Iar evaluarea a fost foarte pe bune, nu ca la facultate. Adica mai dura decat ne asteptam cu totii, atat comisia, cat si echipele. Cred ca am deliberat la final peste o ora pe notele care erau deja date in timpul prezentarilor. Lucrarile au fost deschise pentru toti studentii care doreau sa asiste si la ceilalti.
Am reusit sa prind momente disparate, mai ales spre sfarsit, cand am simtit nevoia sa mai ies din peisaj pentru o vreme. Sper sa fie destul de clare..

O echipa in plina actiune..

Comisia

Echipa si comisia

Chibitii

Dupa

Pregatire si relaxare. Sau invers..

La o “tigare”.
Remarcati va rog diferenta intre”afara” si “inauntru”. Cam asa arata initial si sediul. Respect Victor.

Anuntarea rezultatelor. Dupa miezul noptii..