return to the com(m)unity

am fost in we acesta la munte, intrun fel de team building cu colegii si prietenii. la o locatie frumoasa, din Bran. noua si retrasa, foarte ok la conditii si costuri. in mod normal nu vorbesc de locurile frumoase pe la care merg ca sa nu le cresc traficul si in felul acesta sa devina mai putin frumoase. si pentru ca inca am ramas mai degraba la VALS-urile studentiei, cand mergeam pe munte si nu la munte, si nu as vrea sa ma renege ca “insuficient de fitzos” colegii din industria de marcom.

dar despre pensiunea Cehov din Bran am sa vorbesc. Retrasa, confortabila si mai ales prietenoasa, prin cei doi tineri simpatici care erau proprietarii/administratorii.

ce m-a amuzat cel mai tare si mi i-a facut rapid simpatici sunt cateva din regulile stipulate in contractul scris:

“muzica se pune doar de catre administratorul pensiunii la cererea clientilor si sunt excluse manelele sau muzica populara de proasta calitate”

“comportamentul in afara limitelor decentei da dreptul administratorului pensiunii de a cere parasirea pensiunii mai repede decat perioada rezervata”

cum sunt ascultator si nu dansator, respectiv muzica pe care o ascult este de la rock progresiv in sus, regulile de mai sus au fost primite cu bratele deschise. iar dorinta de a zvarli dincolo de un munte nesimtitii din aceiasi locatie am simtit-o de prea multe ori pentru a nu o intelege. dincolo de stangacia formularii si dificultatea transpunerii lor in practica, se afla bunele intentii si mai ales bun simt. un criteriu pe care il caut din ce in ce mai mult la oamenii cu care interactionez.

a, si poate cel mai important benefit: meniu de pensiune. mult mai bun decat fitzele de la Wolf, singurul restaurant ok din Bran, un fel de Taverna Sarbului la care portiile sunt in inversa proportionalitate cu preturile lor.