return to the com(m)unity

Nu m-am retras din blogosfera, “decat” nu am avut timp sa imi pun gandurile in ordine si sa gasesc 40 de minute legate in care sa mi le articulez in posturile mele mult prea lungi pentru acest medium de comunicare

Nu m-am oprit insa din citit, desi am primit ca directiva principala de la oameni specializati intr-o disciplina pe care o respect (medicina) sa ma culc la ora 22:00 si sa plec in we-uri la munte..Asa ca va recomand cateva din cartile citite in ultimele saptamani.

Mai intai de toate calibrul greu: Himera Credintei in Dumnezeu. Richard Dawkins. Pentru mine unii dintre autorii de suflet in psihobiologie, alaturi de Robert Wright (The Moral Animal). Tema este foarte provocatoare: radacinile religiei si existenta lui Dumnezeu. Cu atat mai provocatoare, cu cat sunt o persoana cu convingeri religioase, sau macar foarte prin apropiere. Dificila pentru ca te sileste dupa ce o termini sa iti construiesti un nou esafodaj care cuprinda si sa explice in acelasi loc ambele paradigme. And believe me ca este greu. Este ca si cum ai incerca sa iti justifici ca se poate ca o femeie sa ramana doar “putin insarcinata” (no offence). Este genul de carte love or hate. Dincolo de stilul scriiturii extrem de placut, tonic si accesibil, chiar “popularizator” (vezi Gena Egoista), Dawkins mai face ceva deosebit: ofera foarte multe exemple si isi asuma curajul de a analiza din pozitia unui grup de stiinte pana nu de mult contestate si chiar condamnate public prin arderea lucrarilor, o tema ca o rana deschisa. Si reuseste sa te puna pe ganduri. I-am apreciat comentariile si mai ales exemplele si argumentele. Multe dintre ele elaborate la nivelul miturilor urbane, decodificandu-le si folosite ca punct de plecare catre concluzia finala: Dumnezeu nu exista. Dupa mine este o carte la care comentariile literare sau “datul cu parerea” sunt sacrilegii. Nu vreau sa rapesc niciunuia dintre voi bucuria sau tristetea de a descoperi singuri ce spune acest om. Spun doar ca este o carte care te sileste sa schimbi ceva, fie sa respingi, fie sa iti largesti constructul in care traiai pana sa o termini. Poate ca Dumnezeu ne incearca. Imi aduc aminte de bucuria pe care am avut-o cand am descoperit un sistem filosofic care explica universul, viata and everything (remember Douglas Adams, raspunsul este 42) ca fiind opera unui Dumnezeu care se plictisea in perfectiunea lui si s-a hotarat sa se joace. A fost momentul in care mi-am linistit constiinta cu privire la umorul cinic de care am suferit din frageda adolescenta. Asha ca o recomand, chiar daca unii dintre voi ma veti injura dupa.

Celelalte sunt, bineinteles, SF-uri. So, prima surpriza placuta: Antologiile Gardner Dozois 2007. De mult am renuntat la a mai citi antologii, la a mai absobi perspectiva cuiva asupra unui gen atat de personal si de creativ. Dar aceasta este onesta si echilibrata. Merita.

Cea de a doua este Spectrul lui Phlebas a lui Iain M. Banks. Supercarte. Era pe lista mea din februarie de la Amazon. Prima din seria Cultura a autorului britanic, multi premiat si foarte recunoscut de comunitate si de fani. Sper din tot sufletul ca Nemira sa nu ma mai dezamageasca ca in anii 90 cand a abandonat cateva serii de autor. Mai ales ca aceasta este una lunga (peste 8-9 titluri). Foarte faina, usor space opera, dar nu prea mult, actiune, tehnologie etc. Merita.

Cea de-a treia este una pe care nu am inteles-o. Asta ca sa fiu elegant si politicos si sa nu spun ca nu mi-a placut. Greg Egan: Scara lui Schild. Fizica cuantica, biologie dusa la extrem, constiinta pe suport IT etc. Nu m-a prins deloc, desi am citit-o pana la ultima pagina in speranta ca se salveaza la final. Dar asta este, nu poti sa iti placa toate.