Odiseea spatiala 2008 martie 19, 2008
Posted by danpetre in ma inclin.trackback
Sir Arthur C. Clarke si-a Sfarsit Copilaria si a fost chemat de Superminte la un Rendevous cu Rama. un adevarat Monolit al SF-ului si-a incheiat misiunea de Santinela si a plecat intr-o alta odisee, pe urmele lui Bowman, pentru a bea din Fantanile Paradisului. si noi si Hal te asteptam sa te intorci. pana la urma, wtf is time? o simpla alta forma de energie.. pana atunci, vom recita Cele 9 miliarde de nume ale lui Dumnezeu. respect.
Multi au plecat dintre noi in ultimul timp, Anthony Minghella, Oscar Peterson, Jeff Buckley, Robert Jordan.
Respect.
la fel Ralu Filip, Pilu Moldovan, Petrica… Eu zic sa nu-i uitam pe ai nostri chiar daca n-au avut asa un renume mondial. Sunt importanti pentru noi si pentru industria noastra.
Si inca ceva….am o mare problema, personala, legata de conceptul de validare. De ce oare, noi asteptam mereu validarea din alte parti. Din “afara” cel mai des. De ce nu avem cojones sa ne recunoastem propriile valori inainte ca ele sa dispara dintre noi (emigrand sau murind). Ne batem ulterior sa ni-i apropriem (vedeti cazul Costel sau al tipei din Germania pe care o vrem romanca desi nu e). Nu pricep si gata. De ce nu vrem sa avem propriile valori - fie ele si la scara modestei industrii - pe care sa le recunoastem si sa le cinstim pentru ceea ce fac? De ce trebuie, mereu, sa vina altcineva sa ne invete ce e bun si ce nu?
victor,
pentru ca nu avem incredere in noi..
azi noapte am revazut pentru a nu stiu cata oara The English Patient - cu aceeasi emotie. dimineata am aflat ca a murit Minghella si nu-mi iese din minte cantecul doicii.
bine ca nu i-ai cunoscut pe Pilu sau pe Petrica Pavel, gulbin, ca nu mai dormeai nici azi.
victor,
nu i-am cunoscut personal dar am auzit despre ei cand erau in viata.