return to the com(m)unity

Atasez la postul despre consumatorul suparat dovada ca macheta aceea a aparut pe bune in Cotidianul din 04.03.08. Multumesc Costin!

_cotidianul.pdf

In sfarsit un first adevarat in peisajul nostru publicitar. Un consumator s-a hotarat sa isi ia nemultumirea fata de un brand de servicii in propriile maini si vorbe, si sa isi faca singur dreptate. Publicand un info ad (ca nu pot sa ii spun advertorial) in care isi spune pasul in Cotidianul (am uitat sa va spun ca in fiecare zi citesc doua ziare generaliste, aflate la extremele scalei cu care eu judec piata media de pe la noi: Cotidianul si Libertatea). Scotand din buzunar bani ca orice publicitor normal, la rate card, cu sau fara discount de volum.

De multa vreme asteptam acest lucru, pe care il salut respectuos, ca si pe cel care a avut initiativa. Eu am o teorie personala, pe care insa nu am curaj sa o fac publica (audienta acestui blog imi permite sa consider ca ceea ce spun acum nu reprezinta o opinie publica ). Anume ca pana cand nu depasim starea amorfa a mamaligii care ne curge prin vene, nu suntem de fapt structurati ca societate. Pana nu depasim stadiul “mamaligii care nu explodeaza” nu suntem in lumea buna. Nici macar teroristi decenti nu avem (dragi securisti, pls. nu ma intelegeti gresit. nu fac apologia acestui sport international de masa). Un amarat cu caca la cap care a aruncat o grenada de exercitiu intr-un parc sau un liceu din Bucuresti (nici asta nu mai tin minte exact) si un “islamist” “anagramat”, pictat si pus cu mana, care chipurile a vrut sa arunce in aer langa o statie de tramvai din centrul Timisoarei o dacie jegoasa. Iar explozibilul era o butelie de aragaz. Astia nu sunt teroristi. Mi-e jena..Ce draq, oameni rai, ca doar avem filme americane la liber inca din anii 90?!?

Dar sa revin. Am constatat de-a lungul timpului ca singurul instrument eficient de negociere pe care l-am avut cu branduri de produse si servicii care m-au inselat/dezamagit/batjocorit/ignorat a fost ADRESS BOOK-ul. La toate demersurile mele civilizate, izvorate din cartile de marketing, advertising, PR si branding pe care le-am citit, mi s-a raspuns cum va spuneam mai sus. Doar cand ma enervam si ii amenintam ca am sa scriu un mail in care sa descriu “brand experience” pe care mi l-au facilitat pe care sa il trimit la tot adress book-ul meu si ca am sa ii dau exemplu de bad practice pe unde apuc lucrurile se schimbau. Brusc. Ca printr-o minune romaneasca lucrurile se rezolvau, sau macar primeam o mangaiere piaristica pe crestet. Care de obicei ma potoleste, ca sunt un suflet degraba iertatoriu. Turkish mereu imi spune intelept si hatru la fiecare incident de acest fel (din pacate, atat de dese..): “Ba, Dane. Asculta-ma pe mine. Mai intai tipi la ei, si dup’aia le spui despre ce este vorba”. Din pacate are atat de multa dreptate..

In concluzie, catre brandul AIG Life, prin procura, drop dead. Pentru curajosul care a deschis acest drum, “long live the warriors!”. Respect. Poate ne strangem mai multi, facem rost de fonduri, si pornim un sfant Jihad publicitar.

cotidianul.pdf

Am inceput sa vizionez filmele care au luat Oscar anul acesta si din pacate am inceput cu Atonement. Cu riscul de a va clatina perceptia de persoana sensibila si emotionala pe care v-ati format-o despre mine de-a lungul timpului citind acest blog, trebuie sa marturisesc ca nu am inteles nimic din acest film. Si am fost intr-o sambata, mancasem inainte si eram intr-o forma fizica si emotionala stabila. Si nimic. O combinatie ciudata intre film de dragoste, film de actiune/razboi si film filosofic. Fara a merge nici macar pana la jumatate in vreuna din directiile respective. Iar jocul actorilor mi s-a parut normal, fara excese profesionale (si da, Kyra nu are sani..). In concluzie sunt confuzat de diferentele dintre impresia mea si criticile elogioase ale filmului. Dar raman la  opinia mea, mai ales ca de multisor nu am mai simtit nevoia sa ies din sala inainte de jumatatea filmului.

Asa ca m-am dus linistit acasa dupa si m-am uitat la un episod din House MD. Deja am ajuns la seria II, asa ca pot emite o opinie avizata. Altceva. Alta lume. Desi nu inteleg nici jumatate din termenii tehnici si ma cutremur de fiecare data cand se mai termina un episod de diferenta dintre sistemul medical maerican si cel autohtonel, ma uit in continuare. Cinismul si umorul coroziv al personajului principal (in care ma regasesc cateodata), dar si imaginile organelor pacientilor si ale aparatelor complicate pe care le folosesc americanii imi lumineaza de regula masa de seara si imi cresc motivatia de a ramane sanatos. Am invatat o multime de lucruri, dar mai ales faptul ca medicii folosesc mai multe acronime decat folosim noi in marcom. Totul incepe si se termina cu MRI, CTA, MBA, PSD, IV, TOX samd. Imi plac atat de tare, incat ma gandesc ca atunci cand am sa merg in America sa imi fac si eu 2-3 din fiecare, sa imi ajunga pentru cativa ani. Ca pana cand ajunge tehnologia asta luata de la Roswell si la noi, mai castiga tatuca Iliescu un mandat de prezident si doua de blogger..