return to the com(m)unity

A venit. Am terminat cu agitatia din hypermarketuri, cu blocajul perpetuu de pe strazile agitatului meu oras, cu intalnirile si proiectele. Am de gand sa zac in casa, sa ma uit la filmele acumulate pe hard si sa citesc cativa cm cubi din metrul de carti care ma asteapta triste si necitite. Asha ca in urmatoarele 3 saptamani, doar note de lectura si de film. Si din urma.

“Celor mari, celor mici/Tuturor le dorim/Vacanta copiilor!” Adica sa va bucurati de liniste si/sau dicstractie!

Am fost plecat putin din emisfera activa a blogosferei pentru ca am fost ingrozitor de racit. Iar eu cand sunt bolnav ma retrag din spatiul public. Am zacut acasa, cu proiecte ambitioase de a lucra pe laptop din mijlocul patului, a raspunde la mailuri de la distanta and stuff. Nu am reusit sa fac nimic din toate astea. Nici de vorbit la telefon nu aveam voie. Ba mai mult decat atat: nici sa citesc sau sa ma uit la televizor. Nu vreau sa imi aduc aminte, acum sunt in etapa de recuperare fizica si psihica.

Asa ca am avut o saptamana saraca in evenimente profesionale. Singurele care merita mentionate sunt sedinta de board IAA, balul bobocilor de la SNSPA si Porter. La sedinta  am hotarat sa mergem cu totii la Summit-ul IAA de anul viitor de la Washington ca delegatie oficiala (dar pe banii personali, ceea ce va aduce o anumita presiune asupra bugetului familiei mele formate dintr-o singura persoana..gata, renunt la unul din abonamentele de internet ), l-am “captusit” involuntar pe Razvan Matasel cu porecla “parinte fondator” al EFFIE-ului si am hotarat ca editura sa scoata un catalog cu lucrarile de anul trecut, plus recomandarile si sugestiile “parintilor fondatori” despre “How to win an EFFIE”. Am aflat cu aceasta ocazie despre brandul Furla. Seara am fost la balul SNSPA. Suspectez ca acolo m-au ajuns blestemele vreunei concurente, desi va spun cu mana pe inima ca voturile mele au fost din nou ingnorate, asa cum se intampla traditional de fiecare data. Presedintele juriului este de multi ani Andrei Gaitanaru, care stie bine regula votului rusesc: “nu conteaza ce se voteaza, conteaza cine numara voturile” (Andrei, sa nu dai la operatie!). De data asta a iesit bine, nu am avut comentarii majore. Fete frumoase, petrecere onesta, fara avioane comunicationale. Dans si interventii simple. Foarte optim.

La Porter nu am reusit sa ajung. In primul rand pentru ca am uitat sa ma gandesc sa imi iau bilet din vreme, iar pe de alta pentru ca toata ziua aceea am fost “incapacitat” (probabil ma primea Afrodita ca si coordonator de grup de voluntari daca o rugam frumos :), dar nu puteam nici sa ma tarasc pana la masina, daramite sa o mai si conduc..). Am inteles ca a iesit bine si ca a fost interesant. Ma bucur mult pentru ea.

Si uite asa am incheiat apoteotic una dintre cele mai grele luni din acest an. Traditional luna noiembrie este profesional si personal cea mai grea dintre toate. Si vine decembrie, cand am sa implinesc un an de la lansarea acestui blog. Cum se fac petrecerile digitale?

La acest ultim targ de carte, Mihaela Nicola si-a lansat cartea “Pe tocuri“. Nu am reusit sa ajung la etapa “lansare oficiala”, dar am primit un exemplar “preview” pe care l-am rasfoit imediat. Nu mica mi-a fost mirarea si incantarea cand m-am vazut mentionat la sectiunea oameni “intrun fel” (Mihaela i-a numit speciali ). Sunt onorat de mentiune (desi nu merit, iar in cazul meu “special” este mai degraba catre borderline) si de aceea ii multumesc pe aceasta cale si promit ca am sa citesc cartea, chiar daca nu sunt in targetul direct. Am mai scapat eu la revista Tango (ca sa vad cum gandeste adversarul) si mi-a placut cum scrie. Mai ales prin comparatie cu Alice Nastase, care scrie foarte, foarte emotional. Stiu cum este sa traiesti emotia aparitiei unei carti si de aceea o felicit si o invidiez colegial Iar coperta este deosebit de artistica. Ce inseamna sa ai o agentie de publicitate..

Sunt sigur ca altii s-au gandit de mult la ceea ce voi spune in continuare, dar pe mine m-a lovit inspiratia zilele trecute. De data aceasta intr-un taxi fara aer conditionat. In ziua de cod rosu. Am supravietuit, desi functiile cognitive superioare au fost shut down pentru tot restul zilei. no big difference de cum sunt in alte zile, asa ca nimeni nu a sesizat
Ma gandeam la un posibil subiect pentru un post, ruland ideile mai interesante din ultimele zile. Inevitabil am ajuns din nou la motivatia de a scrie intr-un blog, in conditiile in care colegii mei ma descurajeaza cat pot de des si cat pot de mult (”numai de asta nu mai aveai timp..”, “s-a ajuns si asta, acum are blog..”, “lasa, raspunde-mi pe blog” etc.) si la rezistenta mea in a ceda unei tentatii a “lasarii pe panta”. A scrie intr-un astfel de produs editorial constant fata de abandonarea lui este ca urcatul pe munte vs. a skia. Pentru unul ai nevoie de vocatia urcarii contra curentului, pentru celalalt de cea a abandonului in voia lui. Este mult mai usor sa te lasi decat sa te impotrivesti.
Am mai gasit o motivatie frumoasa fata de cele initiale. Blogul este un ceva intre oracolul copilariei si jurnalul maturitatii. Jurnalul este un instrument al seriozitatii si maturitatii. Numai oamenii importanti tin un jurnal: oamenii de stat, capitanii de corabii, curtezanele, intemnitatii etc. Ei trebuie sa consemneze toate evenimentele prin care trec, fara a le judeca. Aceasta sarcina le revine altora, care trebuie sa hotarasca care au fost lucrurile importante si care cele lipsite de insemnatate.
Iar oracolul este copilaria, bucuria descoperirii in fata celorlalti la fel de imaturi ca si tine, care iti raspund la fel de pozitiv ca si tine lor, in procesul de formare a personalitatii. Atunci descoperi primele forme de flirt, sfaturi, recomandari si fragmente de “celalalt”.
Ne straduim fiecare dintre cei care scriem in spatiul virtual sa aratam celorlalti lucruri importante pentru noi intr-un fel sau in altul (ce vedem, ce traim, ce visam, ce ne defineste profesional). Dar in acelasi timp vrem ca ceilalti sa ne placa, sa ne admire si sa ne bage in seama. Adica sa accepte sa ne scrie in oracol, la fel ca atunci.
Am simtit in caldura tropicala a loganului ca blogul este o specie tandra si egoista, suspendata atemporal undeva intre copilaria tarzie si maturitatea responsabila.
Dar cine poate avea incredere in gandurile dilatate de caldura? Pana la urma Zuang Zi a visat ca era fluture, sau fluturele a visat ca era Zuang Zi?

Asa cum ati constatat deja, am fost plecat. Profitand de faptul ca in research este recomandat cu putere sa nu se discute cu consumatorii cu o saptamana inainte si una dupa marile evenimente (sociale, religioase, comerciale, sau mai nou religios-comerciale..) am plecat intr-o mica vacanta de o saptamana la munte. Locul este superb si se numeste Simon, imediat dupa ce iesi din Bran, faci stanga si mai mergi cativa km. Un compromis echitabil intre nevoia de a nu fi foarte departe de Bucuresti + drum de back-up pt acces si exit (via TGV) si locatie retrasa. Eu sunt adeptul turismului custom made, chiar daca uneori poate fi mai costisitor decat cel oficial. In cazul Romaniei insa solutia agroturismului pentru zona de munte este semnificativ mai ieftina si cu mai multe beneficii si satisfactii emotionale decat cea “oficiala”. Am reusit dupamulte cautari sa gasesc doua pensiuni cu conditii de 4 margarete, departe de drumul principal, la care sa zabovesc cand merg in zona. In zona lucrul cel mai frumos este de departe faptul ca ai acces la foarte multe trasee, de la unele foarte usoare (drum forestier peste dealuri), la unele foarte dificile, interzise iarna si primavara (ex. catre vf. Omu). O atmosfera bucolica, cu oi si cai si vite, cu fum seara si mancare gatita la fata locului. Perioada a fost deosebita. Rareori am reusit sa prind pana acum natura exact pe granita dintre iarna si primavara. Intr-o saptamana am simtit cum primavara inclina balanta si trece dincolo. Este o stare aparte, in care totul este mai plin de viata (no poetical bullshit). Am vazut doua caprioare la doar 50 de metri, un sarpe si aproape am intalnit un urs. Nu am stat sa ma edific, dar localnicii, dupa discutii indelungate si descrierea amanuntita a simptomatii m-au linistit. Nu putea fi decat urs sau mistret, dar mult mai probabil urs. Anyway, toti m-au felicitat pentru decizia inteleapta de a nu investiga. Contactul, fie el si scurt, cu natura a fost o ruptura binevenita de lumea de pixeli mentali in care am ajuns sa traiesc.. Dar, asa cum se incheie apoteotic cel mai frumos film de arte martiale pe care l-am vazut ever (Shogun Assasin, film cult, la care chiar si marele Tarantino face trimitere respectuasa in Kill Bill), “as fi dorit ca lucrurile sa fi fost altfel. dar o dorinta ramane o simpla dorinta..” (citat din memorie, filmul l-am vazut foarte de mult)

Zilele acestea am fost ingropat cu Effie-ul si nu am avut dispozitia sa scriu nimic. Am ramas atat de marcat de conditiile de confidentialitate (nu ai voie sa iesi din sala cu nimic scris, nici macar cu ciorne!) incat mi-a fost teama ca de oboseala si aglomerare a putinelor unitati cognitive pe care le mai am la dispozitie cu informatii de marketing sensibile spun mai mult decat ar fi intelept. Mai astept putin, sa se dea oficial rezultatele in seara asta, sa se mai sedimenteze impresiile atat de vii, sa se mai estompeze teoriile conspiratiei
Spuneam deunazi ca am cateva expresii din comunitate. Nu mai departe de ultima sedinta de board IAA am mai colectat vre-o sase (in editia urmatoare).
So:
inflatant - a expanda
vezuviant - exploziv
a submite (submisie) - a trimite o aplicatie sau un proiect
reluctant - neincrezator
proficient - foarte eficient
aplicatie - ceva ce este “submis”
un proiect specios - un proiect special, deosebit
un client filistin - un client zgarcit si ascuns
un lucru care este obvios - evident
significanţă - ceva semnificativ
scolar - ceva academic peste masura
pupil - elev, discipol
dolosiv - ascuns
ceva disruptiv - care distrage /atrage foarte tare atentia
a implica o idée - a lansa, enunta o idee
obstinat - care refuza cu obstinatie
a clama / claimui (a face un claim) - a afirma ceva
confrontativ - confrontativ
credential - cv, portofoliu
distractiv - care distrage atentia
simpatetic - isi exprima si manifesta emotiile
bazicly - evident, fundamental
spurios - fals
glamoros - stralucitor
frenzie - foarte agitat
din albastru - out of the blue, din senin
intricat - complicat

Razvan Matasel (il stiti, plannnerul ala negru de respira greu..) m-a tag-uit cu topicul 5 motive pentru care am blog. Ii raspund la brief rapid, in virtutea unei indelungi obisnuinte pavloviene dezvoltate in relatia client-supplier Dar nu stiu inca cum sa il anunt si sa link-uiesc..Vestea buna este ca Bogdan a zis ca ma ajuta, in schimbul unei mese pe care o platesc eu..So:

1. experiment de comunicare. sunt o persoana foarte curioasa din fire si orientata catre a experimenta pe propria piele lucrurile care ma intereseaza. cred ca din onestitate un om trebuie sa walk the talk si ca nu pot vorbi despre bloguri ca instrumente de comunicare ce revolutioneaza spatial comunicarii fara a experimenta pe propria piele avantajele si dezavantajele acestora.
2. pentru a ma pastra racordat la noile forme de comunicare. unul din principiile mele de viata este ca trebuie sa ride the vave, chiar daca o faci cu principii stravechi
3. pentru a pastra legatura cu colegii din industria de comunicare si prietenii de te miri unde
4. pentru a descoperi oameni, idei si informatii noi si a-mi valida/infirma unele idei (pana acum, mai mult infirma..ceea ce este foarte folositor. pana la urma jumatate din a fi bun la ceva este sa stii la ce nu esti bun..) caut in special informatii culturale si profesionale
5. modalitate de psihoterapie (autoironia este una din tehnicile care ma pastreaza cu picioarele pe pamant). un alt principiu in care cred cu tarie este acela ca “orice sut in fund valoreaza cat o mie de cuvinte”. exercitarea umorului si exprimarea in eter sunt alte tehnici care te ajuta sa tii nevrozele/psihozele sub un anumit grad de control, sau macar de a afla din vreme ca esti aproape de granita
6. cred cu tarie in primul amendament si privesc internet-ul ca o expresie tipica a libertatii de opinie. cred ca acest experiment militar la origine a scapat de sub controlul celor care l-au initiat si influenteaza spatiul social in moduri foarte imprevizibile. vreau sa fiu parte din acest experiment, fie si ca subiect.

m-am tot gandit zilele acestea despre blog-uri. am intrat pe destul de multe, fie profesionale, fie personale, incercand sa imi limpezesc gandurile si m-am intors la mine. am constatat cu surprindere ca desi intentia initiala a fost de a scrie doar despre profesie si domeniile de interes legate de aceasta, cu intentia de a oferi o parte din experienta acumulata pana in acest moment sau macar informatii actualizate sau din interiorul unor situatii sau locuri la care am acces, pana la urma o cantitate importanta de mesaje au vizat tot dimensiunea personala. dupa cum sintetiza un prieten care scrie la randul lui, cele mai citite posturi au fost “perlele” si “accidentul”, unul pentru ca atingea o tema sensibila, care a fost abordata foarte personal, iar celalalt pentru ca avea mult spectaculos. iar cel mai putin comentat a fost cel despre insight-urile mele ca membru al juriului EFFIE in ultimele doua editii. am lucrat mult la materialul acela, pe care l-am scris aproape ca pe un articol. a avut cele mai putine comentarii. prins de furtuna de reactii la perle nu am mai avut timp sa scriu despre evenimente profesionale foarte importante: faptul ca am fost ales in board-ul IAA ca director de programe, ca am intalnit oameni aparte la intalnirile de board, sa vorbesc despre proiectele care se vor derula, lucruri care pot oferi informatii profesionale utile. prietenul meu ma felicita, spunandu-mi ca in sfarsit blog-ul meu incepe sa fie citit, aduna oameni si suscita discutii. m-am intrebat atunci ce se asteapta de la o astfel de forma de comunicare si m-am decis sa fac un experiment. la un moment neprecizat voi posta doua materiale polar opuse, unul foarte personal si altul foarte tehnic si profesional si voi vedea dupa o saptamana care au fost reactiile la adresa lor. poate daca voi fi capabil sa ma desprind de subiect si sa fiu observator, voi reusi sa analizez obiectiv. sunt foarte curios care va fi rezultatul..oricare ar fi, nu renunt la carti si la filme..

cred ca primul blog este in cazul celor mai multi oameni o incercare de a justifica de ce o fac. am sa rezist acestei tentatii