return to the com(m)unity

Nu m-am retras din blogosfera, “decat” nu am avut timp sa imi pun gandurile in ordine si sa gasesc 40 de minute legate in care sa mi le articulez in posturile mele mult prea lungi pentru acest medium de comunicare

Nu m-am oprit insa din citit, desi am primit ca directiva principala de la oameni specializati intr-o disciplina pe care o respect (medicina) sa ma culc la ora 22:00 si sa plec in we-uri la munte..Asa ca va recomand cateva din cartile citite in ultimele saptamani.

Mai intai de toate calibrul greu: Himera Credintei in Dumnezeu. Richard Dawkins. Pentru mine unii dintre autorii de suflet in psihobiologie, alaturi de Robert Wright (The Moral Animal). Tema este foarte provocatoare: radacinile religiei si existenta lui Dumnezeu. Cu atat mai provocatoare, cu cat sunt o persoana cu convingeri religioase, sau macar foarte prin apropiere. Dificila pentru ca te sileste dupa ce o termini sa iti construiesti un nou esafodaj care cuprinda si sa explice in acelasi loc ambele paradigme. And believe me ca este greu. Este ca si cum ai incerca sa iti justifici ca se poate ca o femeie sa ramana doar “putin insarcinata” (no offence). Este genul de carte love or hate. Dincolo de stilul scriiturii extrem de placut, tonic si accesibil, chiar “popularizator” (vezi Gena Egoista), Dawkins mai face ceva deosebit: ofera foarte multe exemple si isi asuma curajul de a analiza din pozitia unui grup de stiinte pana nu de mult contestate si chiar condamnate public prin arderea lucrarilor, o tema ca o rana deschisa. Si reuseste sa te puna pe ganduri. I-am apreciat comentariile si mai ales exemplele si argumentele. Multe dintre ele elaborate la nivelul miturilor urbane, decodificandu-le si folosite ca punct de plecare catre concluzia finala: Dumnezeu nu exista. Dupa mine este o carte la care comentariile literare sau “datul cu parerea” sunt sacrilegii. Nu vreau sa rapesc niciunuia dintre voi bucuria sau tristetea de a descoperi singuri ce spune acest om. Spun doar ca este o carte care te sileste sa schimbi ceva, fie sa respingi, fie sa iti largesti constructul in care traiai pana sa o termini. Poate ca Dumnezeu ne incearca. Imi aduc aminte de bucuria pe care am avut-o cand am descoperit un sistem filosofic care explica universul, viata and everything (remember Douglas Adams, raspunsul este 42) ca fiind opera unui Dumnezeu care se plictisea in perfectiunea lui si s-a hotarat sa se joace. A fost momentul in care mi-am linistit constiinta cu privire la umorul cinic de care am suferit din frageda adolescenta. Asha ca o recomand, chiar daca unii dintre voi ma veti injura dupa.

Celelalte sunt, bineinteles, SF-uri. So, prima surpriza placuta: Antologiile Gardner Dozois 2007. De mult am renuntat la a mai citi antologii, la a mai absobi perspectiva cuiva asupra unui gen atat de personal si de creativ. Dar aceasta este onesta si echilibrata. Merita.

Cea de a doua este Spectrul lui Phlebas a lui Iain M. Banks. Supercarte. Era pe lista mea din februarie de la Amazon. Prima din seria Cultura a autorului britanic, multi premiat si foarte recunoscut de comunitate si de fani. Sper din tot sufletul ca Nemira sa nu ma mai dezamageasca ca in anii 90 cand a abandonat cateva serii de autor. Mai ales ca aceasta este una lunga (peste 8-9 titluri). Foarte faina, usor space opera, dar nu prea mult, actiune, tehnologie etc. Merita.

Cea de-a treia este una pe care nu am inteles-o. Asta ca sa fiu elegant si politicos si sa nu spun ca nu mi-a placut. Greg Egan: Scara lui Schild. Fizica cuantica, biologie dusa la extrem, constiinta pe suport IT etc. Nu m-a prins deloc, desi am citit-o pana la ultima pagina in speranta ca se salveaza la final. Dar asta este, nu poti sa iti placa toate.

Desi a aparut prima oara la noi acum cativa ani si acum este doar reeditata, merita sa o semnalez si eu. Una din cartile fundamentale despre psihobiologie si sociobiologie. Am ramas surprins de felul competent in care a fost facuta recenzia in Capital, asa ca va dau link-ul. Consecvent principiului evolutionist de conservare a resurselor (sau confort cognitiv din psihologie). Sau lene, din sociologia simtului comun
Enjoy. Astept comentarii. Supercarte. In curand voi avea un invitat pe blog pe aceste teme. reprezentantul unei organizatii foarte preocupata de subiecte de acest tip.

http://www.capital.ro/index.php?section=articole&screen=index&id=102735

Celebra sintagma provine fara indoiala din biologie. Orice organism este construit din celule, nu-i asa, adevarate celule vii (bla, bla, bla). La fel si societatea, acest organism social viu, format la randul lui din “celule” (bla, bla, bla). Reflectam zilele trecute la un alt inteles al celebrei sintagme: celula ca un spatiu care limiteaza libertatea individului. Celula ca un spatiu care intareste influenta socialului asupra individualului, ca o solutie a speciei la problema continuarii ei prin niveluri cat mai reduse ale violentei intraspecie. Sa nu uitam ca specia noastra este caracterizata de cel mai ridicat nivel de violenta sistematica intre membrii ei. Pana nu de mult (anii 70) se credea ca este si singura. Atunci s-a descoperit insa ca si gorilele si urangutanii practica anumite forme de razboi intre grupuri sociale. Am gasit intr-o carte pe care o recomand tuturor prietenilor (”The Moral Animal”) cateva ipoteze si explicatii extrem de provocatoare despre originile si explicatiile “naturale” pentru cele mai profunde si “morale” emotii, sentimente si comportamente individuale si sociale ale oamenilor. Including dragostea materna, iubirea platonica, gelozie, casatorie samd. Celula de baza a societatii a fost inventata de specia noastra (in opinia autorului) ca solutie pentru reducerea violentei intraspecie. Iar dintre acestea celula monogamia este cea mai eficienta. Masculii arondati unei astfel de formule sociale nu isi mai orienteaza agresivitatea (strans legata de altfel de sexualitate si comportamentele de curtare) asupra altora, intr-o competitie dictata de biologie. Sunt comparate societatile monogame cu cele poligame. In acestea din urma, nivelul de violenta este semnificativ mai ridicat decat in cele monogame. O observatie mi-a atras atentia in mod deosebit: monogania nu este integrala. Este mai degraba o poligamie longitudinala si nu transversala, compusa din perioade de monogamie succesiva.

Ma opresc aici. Daca intreseaza subiectul pun link la carte. Hrana pentru minte. Oricum intr-o celula nu ai prea multe de facut..

http://www.amazon.com/Moral-Animal-Science-Evolutionary-Psychology/dp/0679763996/ref=pd_bbs_2/104-2705110-8084717?ie=UTF8&s=books&qid=1180598744&sr=1-2

În presă şi în advertising titlul este foarte important, şi de aceea am ales unul care să fie atractiv. Deşi la fel ca în advertising, de multe ori what you get isn’t what you see.. Daca am reusit sa atrag atentia pentru 4 secunde, cat sa treceti de primul paragraf, poate am să vă conving să zaboviţi asupra unor ganduri legate de cateva domenii fascinante.
M-am gandit mult cum sa fac sa depăşesc o problemă cu două constrângeri majore: să actualizezi frecvent materialele şi să faci astfel încât acestea să nu fie doar mărunţişuri. Soluţia pe care am găsit-o este să scriu despre cateva discipline care îmi sunt nespus de dragi: psihobiologia, etologia şi sociobiologia. Mai întâi mă înclin adânc în faţa imaginii mentale a bunului meu prieten pasionat şi el de acelaşi subiect, Branescu. Multe din gândurile care vor urma în aceasta serie sunt rezultatul aprinselor discuţii pe aceste teme (alături de sex, automobile şi SF&FF) şi mai ales despre cum publicitatea se supune şi ea acestor legi vechi de când specia, prin oamenii care o creează şi cei care o consumă. Am să caut să aleg subiecte care sunt mai apropiate de comunicare, domeniul meu social de maximă competenţă, dar nu am să mă pot abţine şi am să ating şi altele, la fel de fascinante: dragoste, gelozie, sex, sacrificiu, resurse materiale şi simbolice.. you name it!

Unul din motivele pentru care vreau să scriu despre aceste domenii este faptul că ele au fost supuse multă vreme unui adevărat embargou simbolic, atât implicit, cât şi explicit. Au fost chiar asociate de unii „academicieni” purişti cu teoriile rasiste ale perioadei interbelice, şi doar de puţină vreme (anii ’90) au început să fie recunoscute şi acceptate, intrând încet, încet, în lumea bună. Acestea sunt disciplinele care în anii ’70 făceau ca în campusurile celei mai vajnice şi mai puternice democraţii, să se ardă în public lucrările autorilor care îndrăzneau să spună că mai înainte de orice, suntem maimuţe. Polularizarea domeniului in Romania este in acest moment atat de departe, incat cateva ganduri pe tema, nu pot sa faca decat bine.

Psihologia evolutionista este o abordare a stiintelor psihologice şi biologice prin care principiile si rezultatele preluate de la biologia evolutionista, stiintele cognitive, antropologie, neurologie sunt integrate pentru explica stările mentale şi comportamentele oamenilor şi în general natura umana. Potrivit acestei perspective componentele ale arhitecturii neurale, cognitive, emoţionale şi comportamentale ale speciei noastre au fost proiectate prin selectie naturala pentru a rezolva cu succes problemele de adaptare la mediu şi supravieţuire cu care s-au confruntat strămoşii nostri vanatori-agricultori acum sute de mii sau chiar milioane de ani. Psihologia evolutionista nu este un subdomeniu specific al psihologiei, ci un mod de gandire despre psihologie care poate fi aplicat oricarei mari teme din cadrul acesteia. Analiza aspectelor cu care specia noastră s-a confruntat în procesul de adaptare la mediu şi evoluţie a condus psihologii evolutionisti la a studia aspecte la prima vedere exotice şi specifice mai multor discipline: cooperarea între indivizi, atractia sexuala, gelozia, agresiunea, dragostea parinteasca, prietenia, dragostea romantica, estetica preferintelor, evitarea incestului, bunatatea si relatiile familiale, recunoasterea fetei, cautarea mancarii, alegerea partenerului, reglarea ritmului inimii, asigurarea adapostului, vigilenta impotriva pradatorilor etc. Psihologia evoluţionistă consideră că fiecare din situaţiile menţionate mai sus au fost rezolvate prin dezvoltarea de către specie de adevărate „programe biologice automate” care permit reacţii „pre-formatate” ale indivizilor în situaţii similare. De aici interesul recent al marketingului şi advertisingului (în special prin neuromarketing şi in store marketing) pentru aceste programe care ar permite înţelegerea celor mai fierbinţi topicuri pentru ele: mecanismele de luare a deciziei şi comportamentul de cumpărare şi dezvoltarea de „reţete” eficiente de tipul „sex sells”, „emotion sells” etc.