return to the com(m)unity

In prima zi a IAA World Education Conference care precede lucrarile Congresului IAA echipa care se ocupa de educatia din cadrul Chapter-ului nostru (adica eu, Cristina, Afrodita si Victor) a avut de sustinut o prezentare in fata unei audiente de 50 de profesori, decani sau responsabili de educatie din multe tari. Unele despre care doar am citit pe site-urile agentiilor de turism, sau in cartile de aventuri care mi-au incantat copilaria. Pana la ora 15 cand eram programati deja se spusesera toate lucrurile interesante de catre ceilalti, care reprezentau tari cu sisteme de invatamant solide si moderne. Asa ca am intrat in panica si am facut apel la axiome (in situatii de criza cel mai intelept este sa folosesti regulile de baza, lucrurile sofisticate sunt greu de accesat). Si cum una din acestea este sa te diferentiezi, indiferent daca in bine sau in rau (there is no bad advertising..) am facut apel la show. Si am prezentat toti patru, cu glumite si joc de scena. Si daca tot am zis sa ne facem de cap si sa ramanem memorabili in mintea acestor oameni atat de seriosi, le-am vorbit si despre tara noastra. Noroc cu Afrodita, care avea un material cu romani memorabili, pe care l-a facut rapid un filmuletz. Oricat de cinic si cosmopolit am ajuns, mai am totusi cateva lucruri sacre. Unul dintre ele este tara mea, care m-a suportat atata vreme..
Nu stiu cat au inteles sau au fost atenti la detaliile tehnice oamenii din sala, dar cu certitudine au ramas cu impresia ca „you Romanians are funny people..” (asa cum ne-au declarat dupa cam multi dintre ei..).
Iar cireasa de pe tort a venit la final, cand „the honorable” John Holmes, presedintele diviziei educationale in cadrul IAA a inmanat echipei IAA diploma care certifica cursurile Scolii IAA si astfel dreptul acesteia de a emite diplome IAA. O realizare mai mare decat pare, pentru ca acreditarile se fac foarte greu, si care are in spate sute de ore de munca in ultimii doi ani. Este fascinant cum muncim atat de mult timp pentru doar cateva clipe de glorie. Sau cum urcam o zi intreaga pe munte pentru a stat in varf doar o jumatate de ora. Dar merita, doar de aceste imagini si stari iti mai aduci aminte atunci cand pleci in ultima calatorie. Atunci “you travel light”.

La sfarsitul lui noiembrie Michael Porter vine in Romania pt. un seminar (“Strategy and Leadership”) organizat de Interact (ii stiti, cei cu training-ul de marketing operational) si Ziarul Financiar. Daca aveti cum exercita presiuni asupra managementului companiei la care lucrati, sau asupra parintilor din dotare (daca sunteti studenti), eu zic sa mergeti. Ceva (de fapt cineva) imi spune ca va fi mai interesant decat evenimentul Kotler. Mai ales ca tema are sa fie legata de strategie competitiva si strategii economice de tara. Adica un rezervor foarte util pentru branding-ul de tara. Poate cu ocazia asta mai vin ceva guvernanti (are sa fie la Palatul Parlamentului) si incep in sfarsit sa faca ceva pentru asta. So, inchei cu indemnul mobilizator: “nu dati banii pe prostii, luati bilete la copii!”.

P.S. Pornesc de la premisa implicita ca stiti deja cine este Porter si ce a facut. Un hint: marketing, strategie, branding. Harvard Business School. Respect. Si inca unul. Atat Aneta Bogdan cat si Afrodita Blasius (doi oameni de marketing pe care ii respect) l-au citit

the-business-event-of-2007.ppt

stire-porter-short.doc

am fost aseara la petrecerea McCann de sarbatorire a premiilor si agentiei anului la Portoroz. multumita faptului ca presedintele de la YP, Mihnea, este vajnic piarist la agentia mentionata. si s-a simtit dator sa ma invite, ca si pe colegii de organizatie. frumos gest. dupa ce ne-am intalnit cu absolventii primei promotii de la scoala IAA. unde am vorbit tot noi..pune-i impreuna pe victor, petre si afrodita si tot isi gasesc ceva de povestit (desi cu afrodita tocmai veneam de la un focus grup, iar cu victor statusem deja in ziua aia 2 ore pe skype). de regula sub pretextul “hai sa definitivam modulul II”. lucru pe care il facem din februarie anul acesta..in fine, sa ma intorc la petrecere. mi-a placut mult. am fost placut surprins de oameni si de atmosfera tonica (deformat de profesie, nu pot sa nu observ ca este un indicator al sanatatii organizatiei. am aflat de asemenea ca de un an de zile retentia de personal de la creatie a fost 100%. un procent fabulos pentru aceasta industrie). desi nu cunosteam multe persoane, m-am captusit cu o coordonare de licenta. asa ca m-am lipit de gasca de la iqads si am pupat & felicitat sincer pe cine imi parea oarecum cunoscut la fata am stat la povesti cu craitza (intr-o aparitie de concept in nuante aprinse, tratand pe toata lumea cu manusi). din nou, cu generozitate, mi-a vandut un pont despre acest blog si chiar pozitionarea persoanei care scrie aceste randuri. mi-am luat tema sa compun un brief. cel mai important aspect este targetul dar tot nu mi-a facut cunostinta cu account-ele, despre care creativii ne-au povestit toata seara ca sunt niste creaturi de poveste (sectiunea cu balauri). oare din acest motiv?

m-am bucurat ca am vazut oameni din alte agentii, care au venit sa sarbatoreasca o realizare a comunitatii/industriei. desi nu atat de multi precum ma asteptam. poate ar fi o idée ca toate realizarile de genul acesta sa fie facute de UAPR, ca sa vina toata lumea. sa speram oare ca putem depasi perioada “razboiului rece” dintre seniorii anilor 90?

Pls. spuneti-mi si mie cum fac un link activ in post. M-am chinuit 30 min si nu am reusit
http://www.capital.ro/

Saptamana viitoare este plina de conferinte la Olimpiadele Comunicarii. La una din ele am sa particip si eu (stategie, consumatori etc.). Se anunta interesanta pentru ca vin Razvan Matasel si Sorin Psatta. Eu oricum sunt plictisitor, cunoasterea consumatorilor este foarte putin spectaculoasa. Research-ul este fata de strategie cum este contraspionajul fata de spionaj. Doar Kim Philby-ii ajung personaje de film, cine se prinde ca este ceva altfel cu ei niciodata..Pentru juniorii sau aspirantii la industrie e mai folositoare decat cele 5-6 beri alternativa. Mai ales ca stategia e la moda. Vin fete frumoase de la comunicare si ASE. Mai pastrati-va un pic de farmec de la Ziua Barbatului si pentru conversatie.
Mai sunt si altele, se anunta interesante cele cu politicieni. Mergeti sa ii intrebati de ce drk l-au dat jos pe Base sa ne stricam noi un we sa il punem la loc
In fine, ne vedem acolo..

Am fost printre fericitii care au fost in sala la acest eveniment. Am foarte putine cuvinte, imi este greu si este pacat sa vorbesti despre oamenii acestia. Ma bucur ca nu am plecat din Bucuresti, oricum ma enervam pe drum la dus, la intors, la mici, a gratar, la bere. Mai bine la concert decat la mici si bere.
“Pa’ la gran; famiglia!”

Bergenbier are dupa mine una dintre cele mai clare platforme de pozitionare din categorie, structurata in jurul conceptului de complicitate masculina si valori care deriva din aceasta. Era de asteptat ca mai devreme sau mai tarziu comunicarea sa intre si pe un teritoriu mai putin corect politic, de vreme ce marea majoritate a barbatilor romani nu este sensibila la conceptul de corectitudine politica si are reflexe misogine. Ma intrebam de mult cand o vor face, mai precis cand clientul va avea cojones pentru aceasta. Poate campania Guerilla le-a dat un impuls in aceast directie..O face insa cu umor si de aceea cred ca executia/campania „ziua barbatului” trebuie privita mai degraba ca o gluma „intre baieti”. Este drept, una care nu paraseste de obicei spatiul dormitoarelor de camin studentesc, sau mesele teraselor unde acestia se intalnesc singuri „la o bere”. Eu apreciez curajul acestei abordari, care scoate in spatiul public anumite realitati specifice targetului brandului, oricat ar fi acestea de „primare” si asumandu-si astfel riscuri importante. Publicitatea se concentreaza de regula asupra „scenei” si nu „culiselor” (dupa cum ne invata Goffman) si de aceea curajul de a spune lucrurilor pe nume este dupa mine de respectat. Unul dintre riscuri este acela de a aliena anumite segmente din targetul feminin al brandului, in masura in care acestea chiar exista. Un altul consta in declansarea unei dezbateri publice pe tema incorectitudinii politice a demersului si de a construi anumite asocieri negative brandului. De aceea campania are o componenta virala si de continut si nu tv (cel putin deocamdata..). Cred insa ca aceste riscuri au fost dezbatute intens inainte si ca balanta s-a inclinat in favoarea eficientei. Sa nu uitam ca in ultima instanta si incorectitudinea politica vinde si ca orice brand trebuie sa inteleaga la un moment dat ca nu poate vorbi cu toti consumatorii potentiali in acelasi timp, sau cu acelasi ton. In concluzie, cred ca este o campanie indrazneata dar riscanta, pe care o urmaresc cu interes pentru a vedea cine va castiga in final pariul cu consumatorii barbati. De bere mainstream

Noptile acestea am mai avut o “prima oara”. Prima mea insomnie integrala. Am mai avut “partiale” (pana la jumatatea noptii sau chiar pana la prima lumina), dar nu am fost niciodata “integralist”.. cred ca trebuie sa sarbatoresc. cu un pumn de distonocalm dizolvat in whiskey
si daca tot am avut o noapte alb cenusie ca zgomotul de fond al unui pick-up, am incercat tot ce mi-a trecut prin minte pentru a adormi: m-am gandit la Becalli, am citit, am baut ceai, am incercat tehnici de autohipnoza in zece pasi si ma opresc aici. in cele din urma m-am intors tot la caietul meu cu insemnari, cel mai fidel tovaras de viata. Si am regasit o povestire care mi-a fost alaturi in multe nopti albe (atunci insa din proprie dorinta).
Asa cum fiecare dintre noi stie deja, cea mai cunoscuta legenda despre zen ne invata ca “la sfarsitul vietii sale, in timpul unei conferinte, Buddha lua o floare in mana. Aratand-o discipolilor sai, o rasuci delicat intre degete si surase, fara a rosti nici-un cuvant. Nimeni nu intelese, cu exceptia lui Mahakashyapa, care la randul lui surase.. “.
Am gasit in cautarile mele, unele scrise de mana in caietul cu pricina, o alta. La fel de aproape si de plauzibila. Mai lunga insa.
“Adus la disperare de incercarile nereusite de a intelege natura universului, inteleptul Devadasa anunta exasperat intr-un tarziu: toate afirmatiile care cuprind cuvandul Dumnezeu sunt false.
Numaidecat, discipolul sau cel mai putin preferat, Somasiri, replica: Propozitia pe care o rostesc acum contine cuvantul Dumnezeu. Nu reusesc sa vad, o Nobile Maestru, cum de este falsa aceasta simpla afirmatie.
Devadasa se cufunda din nou in meditatie si raspunse dupa cateva poyas, de data aceasta cu satisfactie vizibila: doar afirmatiile care nu contin cuvantul Dumnezeu pot fi adevarate. Dupa o pauza in care o mangusta flamanda abia daca ar fi avut timpul sa inghita o samanta de mei, Somasiri spuse iarasi: daca aceasta afirmatie este aplicata ei insasi, o Venerabile, nu poate fi adevarat, deoarece contine cuvantul Dumnezeu. Doar daca nu este adevarata..
Ajuns in acest punct, Devadasa isi sparse bolul de cersetor de capul discipolului sau, trebuind prin urmare a fi onorat ca adevaratul fondator al doctrinei zen”
nu este nevoie sa raspundeti. deja dorm

In timp ce citeam Libelula de Martin Page (Humanitas, cartea de pe noptiera), am descoperit ceva familiar. Curios, m-am dus la prefata (sau ma rog, ce au ei pe pagina doi despre autor). De regula nu citesc prefata si post fata decat dupa ce termin o carte. Ma enerveaza cumplit aceste comentarii care incearca sa ma convinga sau sa ma atraga si de aceea la evit. Nu vad rostul lor decat in cazul lucrarilor stiintifice, ca sa te lamuresti daca are rost sa le citesti. In fine.
Spuneam ca am gasit ceva familiar in stil si mi-am dat seama ca acum doi-trei ani mai citisem de acelasi autor o alta carte, absolut superba: “M-am hotarat sa devin prost”. M-am dus la biblioteca si am recitit-o chiar atunci, inainte sa termin libelula. Nu vreau sa spun nimic despre ea, pentru ca ar fi impotriva spiritului ei. Mi-a adus aminte de momentele cand a fi ocupa mai mult spatiu si timp in viata mea decat a avea. Va mai spun un singur lucru. Autorul este descris in aceiasi infama prefata ca un “inadaptat soft”. Comparandu-l cu Palahniuk (Fight Club) este intr-adevar mai soft. Dar si mai adanc. Nu o ratati, mai ales daca deja lucrati in marketing, finante sau in advertising. S-ar putea sa va razganditi..

Si daca tot veni vorba, va spuneam deunazi de Eric Emmanuel Schmitt, cu trei povesti de suflet: Oscar si Tanti Roz, Domnul Ibrahim si florile din Coran, si Milarepa. Oscar si Tanti Roz este o bijuterie. Simpla, adanca si plina de copilarie. Trista. Este din categoria pe care o numesc carti de suflet, carti pe care atunci cand le lasi din mana, le mai citesti in gand o vreme, clipind des ca ceilalti sa nu vada ca ii ocolesti cu ochii. Daca va pica in cale, nu le ratati. S-ar putea sa nu mai aveti la dispozitie decat 12 zile..trei turnuri..si o calatorie. Va doresc din tot sufletul sa va gasiti o Tanti Roz.

In urma interesului deosebit suscitat de postul anterior si a cererilor mai putin sau mai mult elegante de a continua prezentarea gandurilor viitorilor specialisti in comunicare, va prezentam ultima recolta. Din pacate este si ultima pentru acest sezon. Promit insa ca la vara mai gasim

“Inca din campania precedenta, s-a vrut ca Zaraza sa fie perceputa ca o bautura rafinata si tare, ce se adreseaza sexului masculin puternic, care are capacitatea de a aprecia un gust rafinat” (asta este de la o fata..)

“Publicitatea se adreseaza unui grup tinta din punct de vedere demografic sau psihografic, pe cand propaganda se adreseaza poporului, proletariatului, celor care pot adopta o orientare”.

“Scopul propagandei este ca oamenii carora li se adreseaza sa adopte o credinta, un crez, o idee, pentru a putea obtine puterea celor multi”.

“Propaganda este tot o forma de comunicare de tip persuasiv, contra-cost, avand in vedere viziunea unui produs, insa in cazul ei, nu se solicita comunicatorului ascunderea responsabilitatii adevarului”.

“Mentalitatile in Romania se afla la granita intre nou=bun si traditional=bun. Fiind o mentalitate in schimbare se trece de la traditie la nou cu o viteza ametitoare, dar si contradictorie”.