italian summer job [2] august 22, 2011
Posted by danpetre in Uncategorized.add a comment
Florenta
Dom, Dom sa’naltam!
inchisoarea ingerilor
knocking on heaven’s door
capac la toate..
no man’s land
behind enemy lines
unii muncesc, altii se odihnesc..
un leu pentru Arteneu
rough sex
Gorgonazola
la palat
pescuim, maria ta!
Ponte Vecchio
da’ hartia doamna?! cat e hartiaaaa?!?
italian summer job [1] august 22, 2011
Posted by danpetre in Uncategorized.2 comments
am ezitat si evitat multa vreme sa merg in Italia. nu am simtit niciodata atractie fata de valorile si stilul de viata al italienilor. dar prezentul nu are nicio legatura cu trecutul. iar italienii cu romanii. Italia trecutului si a naturii este superba. trebuie sa recunosc public ca am fost hindus in eroare de prejudecati culturale. si pentru ca paranoia este atat de prezenta in viata mea, am zis sa incep usor. asa ca am vizitat deocamdata doar “decat” Roma, Florenta, Siena si regiunea Chianti. well..asteptarile mi-au fost cu mult depasite.
Roma are un ghid DK mai gros decat cel al unei tari normale. si atat de multe locuri de vazut, incat intri in panica si disperare in incercarea de a nu pierde nimic la prima iesire din hotel. asta cred ca mi-a fost senzatia dominanta cat am stat in Roma. m-am simtit un cultural junkie. si am avut 5 zile alocate.. cam in ziua 3 am avut momentul de iluminare: acest oras nu poate fi vazut si mai ales trait intr-o singura vizita. dincolo de tutistical crap-ul cu “citta eterna” (vezi cinematografia italiana din anii 50-60), chiar trebuie sa te resemnezi cu gandul ca vei veni si alta data. doar atunci m-am relaxat si am inceput sa ma bucur de oras. si doar dupa ce am alergat ca turistii americani pot spune ca incep sa stiu ce trebuie vizitat. si cum. si cand. cand-ul este foarte important, mai ales daca vrei sa faci fotografii. stiu ca suna ciudat, dar ar trebui sa stii dinainte din ce directie rasare si apune soarele in raport cu locurile pe care vrei sa le fotografiezi. pe care, bineinteles, le descoperi doar cand mergi prima oara la ele. si intelegi ca ar fi fost mai bine sa vii acolo dimineata. iar daca asta se intampla seara tarziu, cand deja ai programul facut pentru ziua urmatoare, iti vine sa iti tai venele in fantana 
de aceea cred ca pentru acest oras trebuie sa pornesti de la inceput relaxat si resemnat. sa fii flexibil si sa nu citesti cronici de calatorie inainte. ceea ce scriu acum poate sa vi se para chiar mai aberant decat cele pe care le spun de obicei. Roma mi s-a parut o Indie urbana in mijlocul Europei. “Incredible Roma” este atat de mare si de plina de locuri interesante, incat nu iti ajunge o singura vacanta sa o intelegi. la un moment dat imbuibarea cu senzatii si istorie a fost atat de mare, incat incepuseram sa selectam doar locurile mai vechi de 1000 de ani. 1000 de ani… mancarea este excelenta. transportul public impecabil. cersetorii si manelistii romani suportabili. totusi preventiv nu vorbiti in romana pe strada sau la terase. va vor cere bani in calitate de compatrioti. eu le-am spus ca sunt scotian. m-au injurat in romana. m-am facut ca nu inteleg.
eu am simtit trei Rome. prima si cea mai aproape de mine a fost Roma antica. profund romana si deloc italiana. cea de-a doua a fost Roma medievala si renascentista. iar ce-a de-a treia Roma postmoderna, profund italiana. plina de zgomot, cafenele, scutere, restaurante si taverne, magazine, colectii de moda, turisti americani si japoneji, cersetori si mici comercianti. si multe altele. m-a fascinat usurinta cu care aceste trei straturi se intrepatrund. intr-o dupa amiaza tarzie si plina de oboseala undeva deasupra Romei am avut revelatia master art-ului in fata unui Photoshop gigantic: trei layer-e care se suprapun aproape perfect. poti sa apuci oricand unul de colt si sa il tragi mai intr-o parte. sau sa il faci total transparent si sa il pierzi in celelalte. cred ca nu ar fi fair sa fac recomandari si sugestii de calatorie. mai bine il descoperiti singuri. fara turistic bus-uri.
Florenta mi-a placut mai mult decat Roma. mai cald, mai mic, mai prietenos. un oras de jucarie. de turta dulce. de zahar ars. platoul unui Truman Show. un muzeu renascentist in aer liber. sau in interior. Galeriile Uffizi sunt superbe si pline de boticeli, michelangi, rafaeli, caravagi, rembranzi, da vincisi si amdeuri. strazi medievale, poduri, statui, piatete, palate. Domul este o experienta arhitecturala de exceptie. am meditat cateva clipe la malul social intunecat, sangeros si plin de suferinta din care cresc superbii lotusi ai artei si arhitecturii (pentru mine sunt separate). istoria familiei Medici si a bancherilor florentini este un bun inceput. am jurat ca imi reinstalez Assasin’s Creed II ca sa ma catar din nou pe Dom, sa discut cu Leonardo si sa imi imbogatesc vila din Toscana.
Siena este un fel de Obidos (Portugalia). rivalul Florentei pana la un moment dat. cand florentinii l-au cucerit in urma depopularii via ciuma si i-au inghetat dezvoltarea ca sa nu fie mai frumos. un oras conservat in evul mediu. piata centrala este superba. poti sa zaci pe jos ore in sir cu inghetata in vena.
daca nu este timp de Toscana, o excursie de o zi in regiunea Chianti este o solutie echitabila. vin, branza si mult verde. superb pentru zacut si meditat.
nu stiu cum sa inchei. sunt atat de multe de spus. mai bine las imaginile sa va povesteasca in locul meu. sa vizitati bine!
Roma
Piata Traian
Once upon a time in the west..
trecut sau viitor?!
Spartacus was here
Treptele Spaniole
Curat circ, dom’le..
Fantana laudata
“decat” o coloana. de cartier..
As my gran’pa used to say..
Et in Dacia Ego
Inainte, eorlingi!
acvariu
La piata. Navone.
Came on baby, light my fire..
la inceputurile crestinismului
Peste rau
Acoperisuri
wow.. technology ruleaza iunie 15, 2011
Posted by danpetre in comentarii profesionale, opinii personale, Uncategorized.1 comment so far
dupa cativa ani in care m-am incapatanat sa fiu lotech cu o clapa n-am mai putut si m-am sucit catre hitech. mi-am luat cel mai smartdoi phone: Samsung Galaxy 2. mult mai destept decat mine. mi-e si frica sa il pun la munca. la ce IQ tehnologic are ma astept oricand sa cheme o gasca de HTC-uri sa ma bata daca voi comenta vreodata la ceva. sau sa ma dea in judecata.. de pe care scriu acum in direct de la gala EFFIE 2011. de la Atheneul Roman. o mare premiera pentru mine. adica doo: prezenta in acest stabiliment de cultura (oops..parca dupa stabiliment era alt cuvant decat cultura..) si live-ul. dupa o jurizare intensa din care mi-am improspatat wa-ul si cunoasterea pe multe categorii, a venit si momentul adevarurilor. bursa zvonurilor da ca si castigatori Rom tricolor si Timisoreana. Eu pariez pe Timisoreana. si pana la urma a iesit Dedeman lasa ca nu-i nimic. important este sa fie ai nostri. anul acesta mai multe cazuri, dar mult mai puţine date de vanzari. ma enerveaza din ceee in ceee mai tare ca nu poti sa verifici daca obiectivele initiale sunt pe bune. lucru foarte important de altfel, in conditiile in care graficele colorate cu cresterile abuzive trebuie sa porneasca si ele de la ceva, nu? am vazut tot felul de indicatori de brand fantezisti si ai naiba de potriviti pentru cazul respectiv. parca ar fi fost pusi cu mana printr-un retrofit mai ceva ca Mike dupa Nike. eu nu am intalnit niciodata in viata normala astfel de indicatori. am vazut din nou cazuri din aceeasi categorie cu cifre de research care se bateau putin cap in cap. in fine, important este ca mergem inainte. cred..hai ateneala!
the crippled god is us mai 19, 2011
Posted by danpetre in carti, Uncategorized.3 comments
The Crippled God este ultima din seria The Malazan Book of the Fallen. aburinda ca o chifla proapta scoasa din cuptor. o serie pe care am iubit-o de la prima carte. o serie cu un alt fel de imaginatie. pregatirea de antropolog a lui Steven Erikson se simte in fiecare dintre cele 10 carti ale acesteia. lungi. foarte lungi. toate au peste 800-1000 de pagini. actiunea este inconjurata si inlocuita mereu de filosofie, sociologie si meditatii asupra vietii. uneori uiti ca esti intr-un univers fantastic si crezi ca esti intr-unul istoric. foarte multe personaje. frumos conturate. cand iti este lumea mai draga iti tranteste cate unul o cimilitudine de uiti sa mai dai pagina si te crucesti de cata intelepciune zace in teasta unui simplu soldat. ok, nu chiar atat de simplu daca este parte din unitatea speciala Bridgeburners. un fel de trupe speciale de genisti, indisciplinati si cu gura mare, dar competenti in munitii si explozibili. multa poezie. si emotie. atmosfera apasatoare, intunecata si depresiva. my personal favorite. incheieri care te fac sa te gandesti. nu stiu inca de ce, dar imi aduce aminte de George R.R Martin si superba dar intunecata lui A Song of Ice and Fire. probabil fundalul old school de board gaming. serie dupa care HBO a inceput de curand un serial. cate 12 episoade pentru fiecare carte din serie. prima este Game of Thrones. pe care v-o recomand cu mare caldura. sunt zvonuri ca odata cu acest proiect tv George R.R Martin a semnat si pentru celelalte trei carti promise de multi ani si in care si-a bagat picioarele spre injuraturile generoase si pline de admiratie ale fanilor. asa ca astept cu degetul pe click A dance with Dragons. este promis pe 12 iulie.
nu am cum sa descriu actiunea sau personajele din Malazan Book of the Fallen. pentru ca sunt Mahabharatice. nu are rost si nici nu imi place sa fac asta. experienta interioara a universului imaginar este mai savuroasa. pentru mine a fost una speciala. cand am inchis pixelii ultimei pagini am fost trist. dar mai bogat. seria se incheie aici, dar universul va trai in continuare. alimentat si de Ian Esslemont. i-am citit deja Return of the Crimson Guard si Night of the Knives. si pot spune sunt la fel de bune ca si oricare din cartile lui Erikson. de altfel intreg universul imperiului Malazan este unitar si frumos construit. are ceva din imperiul roman, dar cu magie adevarata. trebuie doar sa ai rabdare si sa treci de primele 200 de pagini. vi-l recomand impacat. cu o lauta toti suntem datori, for Hood’s sake..
Duios Russia trecea mai 12, 2010
Posted by danpetre in opinii personale, trivia, Uncategorized.4 comments
Iacata-ma ajuns si la Moscova. Cu bine. Si de unul singur. Am fost uimit si incantat de mine. Nu mi s-a mai intamplat de mult acest lucru. Ceea ce imi intareste inca o data convingerea ca psihologia evolutionista are dreptate: intr-o situatie de supravietuire animalul se adapteaza. Inca nu am depasit socul cultural. Foarte multe din stereotipurile despre rusi sunt adevarate. Aici totul este altfel. Aici totul exista in trei marimi: mare, foarte mare sau enorm. Incepand cu preturile si incheind cu numarul de branduri de lux. Barbatii se imbraca in costum si au fetze de trupe speciale dupa un mars de 40 clicks pe nisip in tinuta de lupta. In 240 min. si fara mic dejun. Iar femeile sunt multe, foarte multe sau enorm de multe. Frumoase, foarte frumoase sau “asa ceva nu exista”. Si imbracate intotdeauna de parca chiar atunci se duc sau vin de la Bolshoi Theatre. Louis Vuitton este uniforma obligatorie la pantofi cu toc de 10 cm si haine de branduri despre care doar am citit. Deocamdata atat. Inca incerc sa imi revin si sa imi structurez cateva ganduri mai articulate. Pana la urmatorul post “decat” doua dovezi ca sunt acolo, sanatos si in siguranta.
Oops..I did it again.. mai 9, 2010
Posted by danpetre in trivia, umoruri si tristeti (in)voluntare, Uncategorized.1 comment so far
Dupa cum va spuneam mai de mult, intre 12 si 14.05.10 are loc congresul IAA. La Moscova. La care particip si eu, alaturi de o mica dar vioaie delegatie romaneasca. Planificare serioasa, tot ce trebuie in astfel de situatii. Mai putin in cazul meu, care de data aceasta m-am “organizat” singur. Big mistake Intre data intrarii in Rusia si cea de pe viza mea exista o mica diferenta de o zi. Asa ca la Dusseldorf, aeroportul de legatura, nu m-au lasat sa ma urc in avionul de Moscova. Complicatii cu transferul de pe o zi pe alta, recuperare bagaj, hotel and stuff. Si iata-ma naufragiat in acest frumos si bine organizat oras(el) german, batand strazile in asteptarea plecarii in cele din urma catre Moscova. Sper sa ajung cu bine. Povestesc mai multe dupa ce ma vad ajuns intreg si sanatos la hotel. Mai ales despre congres, se anunta unul tare. Daca nu ma imbata gazdele conform obiceiului pamantului, mi-am propus a va tine la curent in fiecare zi cu ce se intampla acolo.Mi-am luat si aparatul foto, sper sa prind macar un cadru cu presedinto-premierul. Ma ingrijoreaza putin ca ajung in ziua paradei militare, dar sper sa nu se dea cu jet-urile pe langa bietii pasageri Abia astept sa vad Kremlinul luminat de noapte. Pe dinafara 
Suspectul de serviciu mai 5, 2010
Posted by danpetre in ma inclin, trivia, Uncategorized.1 comment so far
De mult il suspectez pe Stephen Hawking ca este intr-un think tank al guvernului american. Care ne pregateste niste “vesti” in viitorul apropiat. Deocamdata “decat” ca extraterestii exista si ca este posibila calatoria in viitor. God, cat de bine imi pare ca stiam de astea de atata vreme
Speakeri-m-as si n-am cui..Speakeri-m-as blog-ului.. noiembrie 9, 2009
Posted by danpetre in comentarii profesionale, Uncategorized.2 comments
Oameni buni de marketing,
Mai mult ca sigur ati auzit deja de evenimentul Marketing 360 organizat de Evensys&Cristi Manafu. Am fost invitat sa recidivez si eu la sectiunea devenita aproape un eveniment in sine si intitulata sugestiv “O floare si 10 gradinari”. Scuze, am vrut sa spun “Marketing Arena”. Care are un mecanism extrem de simplu: 10 oameni din comunitatea de marcom (fie ei creativi, planneri, marketeri, brand-eri sau doar “oameni de bine care voteaza cu Basiliescu”) prezinta fiecare un ppt cu 10 slide-uri in care incearca sa “vanda” audientei o idee in 10 min. Participantii la eveniment/publicul din sala o voteaza pe cea care le-a placut cel mai mult. In 2008 am participat alaturi de tovarasul inventator Marian Costache&blogul “we invent” si am obtinut un onorant loc II. Am obtinut acordul lui si echipa a inceput deja sa se incalzeasca pe marginea terenului. Daca ne calificam pe unul din primele trei locuri va tin la curent cu rezultatele. Glumesc, am sa va anunt indiferent de rezultat. Sau mai bine veniti si aflati direct la fata locului. E fun. Parerea mea..Ca tot veni vorba, am avut de raspuns la doua intrebari:
1. Ce ar trebui sa aduca un eveniment de marketing? Parerea mea: speaker-i, contenti, racordare la viteza vietii si “pe bune”-itate
2. Ce este important pentru un marketer astazi? Parerea mea: sa ride on the times wave. sa ramana calm in muntelui de informatie care vine catre el cu viteza unei locomotive maglev si sa proceseze rapid din acesta doar bytes-ii de care are nevoie ca sa isi faca job-ul bine cu adevarat.
Ar mai fi la 2 cateva lucruri despre care sunt convins ca nu vor muri prea curand (segmentare, target-are, pozitionare, business-plan etc.) dar sunt prea “traditionale” ca sa le mentionam in acest context futuristic (cu scuze catre puristi&puritani pentru alegerea plezirista de cuvant)
inca un top despre branduri mai 4, 2009
Posted by danpetre in Uncategorized.add a comment
de la digestia cititorului, un alt studiu despre branduri la noi. sunt prea obosit de imn ca sa mai trag concluzii 
CEC a little help.. iunie 11, 2008
Posted by danpetre in Uncategorized.32 comments
M-am codit mult pana sa scriu acest post. Sunt insa atat de curios, incat mi-am depasit rusinea. Mai bine prost 5 minute, decat toata viata..Nu inteleg acest spot. Iar toti cei pe care i-am intrebat pana acum au avut interpretari atat de diferite, incat nu am gasit doua la fel, din care sa imi aleg una pe care sa o adopt ca fiind si a mea. De obicei ma feresc sa comentez creatii autohtone, cu atat mai mult una despre un brand care a trecut (cu succes, zic eu) printr-un proces recent de re-branding. Context spotului este insa atat de apropiat de activitatea mea, incat inevitabil m-am pus in locul acelui biet profesor. Si mi-a dat cu virgula. A big one. Probabil este o metafora pe care nu o inteleg eu, sau studentii mei sunt foarte altfel decat cei din acest spot. Nu numai ca nu am reusit vreodata sa ii ridic in picioare, dar nici macar sa taca toti odata. Anyway, nu inteleg nimic din spot, nu numai metafora. Pls. dati-va cu parerea. Sunt dornic sa inteleg. Si primul spot din serie a fost greu pentru mine, dar am primit ajutor si dupa discutii intense am inteles in cele din urma ca CEC ii va bate pe toti, chiar daca si-a luat 20 de ani picioare in ficat/rinichi si calcaie in (Radio Guerilla, un radio cu oaie..baietii care au fost vreodata implicati in batai de strada stiu despre ce este vorba. regula nr. 1: sa nu cazi niciodata din picioare). Ca de fiecare data, mi-am spus ca “nu sunt eu in target..”. Dar la asta sunt, si tot nu inteleg
