Ca barbat imi place competitia. Si de aceea nu pot decat sa ma asez confortabil pe caneapea, sa iau o bere intr-o mana si telecomanda in alta, si sa dau drumul la televizor. Meciul berilor pentru teritoriul masculinitatii a inceput. Bergenbier sau Stejar? Fiecare cu avantaje si dezavantaje tactice, dar foarte motivate. Prima miscare a facut-o Stejarul, la ZB5M. Astept cu nerabdare mutarea Bergenbier. Traiasca competitia publicitara! Doar din ea se poate naste ceva mai bun.

Dupa o indelunga chibzuinta asupra subiectului „in cautarea linistii pierdute”, m-am decis ca in mini vacanta dintre Paste sa vad cum este si in Delta. Ca despre Valea Prahovei, Litoral si Bran m-am lamurit de mult. Asa ca am purces catre un loc unde se ajunge doar cu barca, fie ea mai mare sau mai mica, mai lenta sau mai rapida. Iar internet-ul si telecom-ul ajung mai greu, si de regula cu intarziere.

Natura este superba, iar liniste cat cuprinde. Drumurile auto sunt libere, iar canalele inca nu s-au aglomerat. Un mare punct in plus pentru mine, care a compensat excesul de peste din meniu. Pana si la micul dejun existau icre..Cred ca de la ei a pornit vorba de duh cu „cea mai buna leguma e ceafa de peste..” Daca cereai legume oameni iti aduceau senini plachie cu mamaliga.

Am constatat cu aceasta ocazie ca este foarte dificil sa faci fotografii din mersul barcii. Chiar daca mi-am luat un obiectiv Canon 70-300 cu stabilizator de imagine din State. Pana la urma, tot trebuie respectate regulile de baza ale fotografiei. Respectiv ca macar aparatul sa fie fix, daca subiectul este in miscare si foarte interesat sa se indeparteze rapid de tine. Mi-au iesit tehnic cam 60% din fotografii, dintre care cam 20% sunt faine. Un procent onorabil pentru un amator care paraseste pentru prima oara stabilitatea solului.

La intoarcere, ca subiect de legatura pentru posturile urmatoare, cateva „monstre” de comunicare electorala, surprinse in doua importante urbe (sau urbii, ca nici sa vorbeste bine romaneste nu mai stiu..): Galati si Braila.

Braila: „Multi vorbesc, el realizeaza!” si clasicul dar mereu tanarul „Omul care ne trebuie”.

Dar cel mai tare vine din Galati: „Tare pentru tine, Tare pentru Galati”. Tare, nu?

Inchei cu doua citate de duh despre politica, primite de la psihologii lui Dragos din America:

„We would all like to vote for the best man but he is never a candidate..” - Frank McKinney Hubbard

„The word ‘politics’ is derived from the word ‘poly’, meaning ‘many’, and the word ‘ticks’, meaning ‘blood sucking parasites’” - Larry Hardiman

Si acum, hanbal:

pasari

cai

furtuna

ape si plante

traditii

the blue bird

Oameni buni, nu stiu ce alte urari sincere si traite pot fi facute la un astfel de moment sacru din an. Asa ca va spun acum si in aceasta forma ca va doresc un Paste fericit si linistit.

Am sa renunt din acest an la obiceiul stresant si gol de orice continut al urarilor prin sms, eventual pentru tot adress book-ul Ne auzim pe telefon, sau folosim telepatia. Asa ca fiti pe faza.

Si pentru ca este unul din putinele momente din an in care putem macar pentru o vreme sa ne iertam unii pe altii, faceti acest lucru daca v-am suparat cu ceva. Am sa fac si eu acest lucru retragand un post in care atasam CV-urile unor studenti care s-au dovedit profund lipsiti de seriozitate si implicare in proiectul training-urilor Interact si nepublicarii CV-urilor celor care au fost la fel de neseriosi la ultima editie (cand eu  si Afrodita am fost plecati in State).

Una din cele mai recente initiative ale IAA a fost cea de a infiinta un grup de initiativa (presiune, lobby, disperare..) pentru deblocarea proiectului de constructie a brandului de tara pentru Romania. Joi seara a fost facuta publica initiativa in cadrul unei conferinte care a avut ca invitat principal pe foatul general adjunct al ONU: Shashi Tharoor. Dar si un pool consistent de speakeri romani. Lista e atat de mare incat mai bine va trimit la un alt site unde gasiti toata informatia. Nu a fost o conferinta centrata pe content tehnic, ci mai degraba una de asumare a unei intentii. Dar Tharoor a punctat intr-un discurs “the old school” punctele clasice care definesc un proces de branding de tara (cum am invatat eu si eu din carti). Are experienta brandingului UN si India. Iar daca cineva imi spune ca exista entitati mai diverse si mai paradoxale decat India si UN, nu il cred. Si daca acolo s-a putut, atunci mai avem si noi o sansa. Toti vorbitorii au fost de acord (ca noi toti, de altfel) cu faptul ca in cazul nostru blocajul este unul politic si institutional. Nu se poate face un proiect de branding de tara fara implicarea guvernului/statului. As vrea sa cred ca nu va fi un proiect utopic, ca cele cateva incercari entuziaste precedente facute de specialisti din comunitatea de branding si comunicare..Cat si ceea ce va depinde de IAA ca organizatie se va face. Toti membrii boardului au fost on imediat ce ideea s-a coagulat spontan si eteral in timpul vizitei din State. Cred ca una din suprizele care ne-au convins a fost faptul ca toti am fost bucurosi sa ne aratam cu mandrie pe scena steagul Romaniei (multumim Felix pentru ideea de a cumpara steaguri din aeroport). Chiar daca lucram in multinationale sau suntem carcotasi fata de orice (doar cazul meu..), simtim ca avem o datorie fata de tara noastra. Cred ca este cazul sa renuntam la rusinea data de presiunea sociala de dupa “revolutie” cand patriotismul era asimilat si confundat intentionat cu nationalismul comunist. In State exista steaguri peste tot, nu numai in locatii guvernamentale.

M-a bucurat entuziasmul cu care unii din oamenii care au fost in sala ne spuneau dupa eveniment ca ar face lucruri pentru acest proiect. Cel mai folositor ajutor in acest moment este sa adunam cat mai multe semnaturi pe Documentul de pozitie al Coalitiei Brandingului de Tara (imediat dupa Paste pe site-ul IAA). Care isi propune sa imboldeasca guvernoiu pentru a debloca buget si alege un branding guru cu experienta care sa construiasca echipa si sa gestioneze proiectul. Personal il prefer pe Wally Ollins. Prefer sa stiu ca se ocupa de asta un britanic incoruptibil, aflat la o varsta si experienta la care tentatiile lumesti s-au stins, iar dorinta de a face ceva memorabil inainte “de” este puternica. Dar pana la urma important este sa fie cineva competent.

Inchei cu mentionarea celor sase sfaturi ale lui Tharoor pentru un brandingul unei tari (dupa notitele mele):

1. Trebuie sa stii cu adevarat ce reprezinta acum brandul tau de tara

2. Conceptul campaniei trebuie sa fie ancorat in Realitate (greu de acceptat de politicienii si guvernantii nostri)

3. Trebuie sa accepti ideea ca mediul extern poate submina eforturile tale

4. Identifica elementele structurale care pot afecta eforul de branding

5. Gaseste un Brand Steward puteric si cu reputatie care sa gestioneze cele doua sectoare ale unei tari: cel guvernamental si cel privat (ca sa depaseasca avalansa certareata de opinii ale specialistilor autohtoni, care mai de care mai experimentati in constructia unui brand de tara)

6. Nu te zgarci la bani. Un brand de tara nu este ieftin (cat dai, atata face..)

Sa fie intr-un ceas bun si sa se intample in timpul vietilor noastre.

Am facut si noi un studiu despre optiuni si atitudini politice ale Bucurestenilor. Gratie, multumita, datorita deschiderii ONG-ului care ni l-a comandat datele sunt publice si le atasez si eu la acest post. Va fi o campanie interesanta si foarte incrancenata, cu o miza gigantica. Sper sa mai lucram astfel de studii dupa Paste si sa pot de asemenea sa vi le arat. raport-cercetare-optiuni-si-atitudini-politice_aprilie-2008-final

Pleaca omul, dar mai si vine acasa. Dupa o calatorie rodnica, care a adus industriei de comunicare din tara noastre trei realizari frumoase (Cel mai activ Chapter IAA, Best Practice Award pentru Scoala IAA si primul vicepresedinte IAA Worldwide roman - Felix Tataru) ne-am intors acasa. Nu stiu daca mai intelepti, dar mai incarcati de experiente, de cunoastere si de bagaje de tot felul, sigur. Iar eu si cu o raceala zdravana datorata unei defectiuni la sistemul de aer conditionat al avionului. Dar vorba lui Turkish, „zi mersi ca asta a fost singura defectiune..”.
Dupa plecarea intempestiva din Washington catre New York datorata unei vizite de ultima ultima ora la Capitoliu (un fel de Casa Poporului a lor, dar mai mica, mai veche si care arata mult mai bine decat a noastra) am plecat spre “marele mar care nu doarme niciodata” in ceea ce am hotarat dinainte sa fie un team building al boardului IAA. Si chiar un teambuilding a fost. Un exercitiu proiectiv al carui rost nu este, asa cum isi imagineaza cei mai multi oameni in urma celor la care au participat pana acum, un simplu prilej pentru a se imbata pe gratis si a incerca cateva mari cu degetul. Rostul lui este de a pune oamenii in situatii cat mai diverse pentru a le permite sa isi manifeste sau sa isi scoata la suprafata si alte fatete ale personalitatii, pe langa cele de interactiune sociala. Iar cand acestea sunt suficient de diverse sau de neasteptate, oamenii se folosesc si de alte eu-ri pentru a le gestiona. Iar daca sunt suficient de inteligenti sau de intuitivi, inteleg ca totul a fost un pretext prin care viata le-a aratat inca o data ca suntem foarte diferiti unii de ceilalti si ca pentru a duce la bun sfarsit o sarcina comuna trebuie ca macar pe durata acesteia sa ne intelegem diversitatea, sa ne acceptam distantele si sa ne modelam. Din aceasta perspectiva, pentru mine acest team building a fost plin de experiente si situatii din care am invatat despre ceilalti si despre mine. Dar aceasta cunoastere nu imi apartine doar mie, si nu am dreptul sa o impartasesc. Va spun doar ca am fost surprins de forta cu care am reactionat cand am vizitat-o pe Romanita la spital dupa operatia pe care a suferit-o. De apasarea enorma pe care un spital de top din NY a pus-o asupra mea, desi am vazut atatea episoade din House si am crezut ca am depasit fobia pe care o am fata de spitalele din Romania. Paradoxul a fost ca profesionalismul aseptic care mustea in toti peretii si medicii de acolo mi-a adus aminte de Foucault (A supraveghea si a pedepsi si Nasterea clinicii) si mi s-a parut mai apasator si mai impersonal decat mica tiganiada obositoare dar mustind de viata din spitalele noastre. Macar la noi ai la cine sa strigi, fata de cine sa te revolti, cu cine sa lupti. La ei stii ca cei mai buni lupta cu cele mai bune arme pentru tine. Si ca daca iti vor spune cu calm si detasare ca nu mai este nimic de facut, asa si este.
Dar sa revin. Am strans atat de multe ganduri si imagini in cela 10 zile de America incat in saptamana ce a urmat intoarcerii m-am framantat precum magarul lui Buridan intre imagini si vorbe, nestiind pe care sa le aleg pentru a le impartasi. Si ca intotdeauna solutia pentru a nu muri de foamea filosifica este sa alegi in cele din urma gramada de vorbe sau cea de imagini (aproape 2GB de foto). Am ales in cele din urma vorbele.
Am insa in incheiere cateva imagini si promisiunea ca voi mai povesti despre America. Inca nu m-am hotarat daca mi-a placut sau nu, dar cu certitudine m-a pus pe ganduri. Chiar este o alta lume.

Pe scena, cu steagurile fluturand

Cu noul presedinte IAA Worldwide, la petrecerea de dupa

Cu ambasadorul Romaniei la Washington. Foarte amabil, prietenos si sincer interesat in branding-ul de tara. Discutii de lucru si foto oficiala in sala de receptie.

Birourile parlamentarilor “lor”. Unde chiar se tin audiente. Uimitor..

NY de la peluza

Times Square

Un semn pe care vreau sa il adopt si eu in Bucuresti..

Road Runner rules

Snatch live!

Washington-ul are un avantaj special: toate muzeele sunt free. Si are o multime. Iar organizatorii Congresului IAA au avut o idee frumoasa: sa organizeze toate receptiile de seara in locatii culturale. Prima receptie de lansare a avut loc intr-un muzeu care nu a fost inca inaugurat: Newseum (se deschide pe 11 aprilie). In care invitatii au avut la dispozitie doar doua etaje din cele sase, dar asta nu a impiedicat ca spiritul intreprinzator romanesc sa se manifeste din plin (va povestesc cand ma intorc, cu imagini). Mi-a placut mult faptul ca este construit interactiv si au gandit solutii pentru ca orice vizitator sa poata fi jurnalist pentru cateva ore. Ca are prima pagina a fiecarui ziar important din statele americane tiparita in format mare si expusa. Ca am putut admira in format mare toate fotografiile ce au luat premiul Pulitzer de cand acesta a fost infiintat. O experienta deosebita pentru un amator pasionat de fotografie. Sau pentru un student la jurnalism care poate sa ia decizii etice, sa fie fotoreporter pentru evenimente speciale, sa conduca redactia unui ziar, sau sa transmita live din fata Casei Albe. Cum am facut si eu, cu o multime de greseli, justificate de faptul ca atrebuit sa ajut sea food-ul japonez oferit de gazda petrecerii (Detsun, cea mai mare agentie de publicitate din lume) cu vin alb. Ma puteti vedea cum am reporterizat in hall of fame-ul lor, alaturi de cativa copii care se disteraza. Va rog sa nu faceti nicio asociere spontana :) 

In prima zi a IAA World Education Conference care precede lucrarile Congresului IAA echipa care se ocupa de educatia din cadrul Chapter-ului nostru (adica eu, Cristina, Afrodita si Victor) a avut de sustinut o prezentare in fata unei audiente de 50 de profesori, decani sau responsabili de educatie din multe tari. Unele despre care doar am citit pe site-urile agentiilor de turism, sau in cartile de aventuri care mi-au incantat copilaria. Pana la ora 15 cand eram programati deja se spusesera toate lucrurile interesante de catre ceilalti, care reprezentau tari cu sisteme de invatamant solide si moderne. Asa ca am intrat in panica si am facut apel la axiome (in situatii de criza cel mai intelept este sa folosesti regulile de baza, lucrurile sofisticate sunt greu de accesat). Si cum una din acestea este sa te diferentiezi, indiferent daca in bine sau in rau (there is no bad advertising..) am facut apel la show. Si am prezentat toti patru, cu glumite si joc de scena. Si daca tot am zis sa ne facem de cap si sa ramanem memorabili in mintea acestor oameni atat de seriosi, le-am vorbit si despre tara noastra. Noroc cu Afrodita, care avea un material cu romani memorabili, pe care l-a facut rapid un filmuletz. Oricat de cinic si cosmopolit am ajuns, mai am totusi cateva lucruri sacre. Unul dintre ele este tara mea, care m-a suportat atata vreme..
Nu stiu cat au inteles sau au fost atenti la detaliile tehnice oamenii din sala, dar cu certitudine au ramas cu impresia ca „you Romanians are funny people..” (asa cum ne-au declarat dupa cam multi dintre ei..).
Iar cireasa de pe tort a venit la final, cand „the honorable” John Holmes, presedintele diviziei educationale in cadrul IAA a inmanat echipei IAA diploma care certifica cursurile Scolii IAA si astfel dreptul acesteia de a emite diplome IAA. O realizare mai mare decat pare, pentru ca acreditarile se fac foarte greu, si care are in spate sute de ore de munca in ultimii doi ani. Este fascinant cum muncim atat de mult timp pentru doar cateva clipe de glorie. Sau cum urcam o zi intreaga pe munte pentru a stat in varf doar o jumatate de ora. Dar merita, doar de aceste imagini si stari iti mai aduci aminte atunci cand pleci in ultima calatorie. Atunci “you travel light”.

Un eveniment cu un efect atat de intens asupra traficului nu putea fi intampinat de catre un om suferind de “nevroza traficala” ca mine decat prin indepartarea grabnica de locul faptei. Asha ca am plecat la Cluj. La fel de ploios, dar macar se circula. Sa auzim si sa vedem de bine.