return to the com(m)unity

Am facut si noi un studiu despre optiuni si atitudini politice ale Bucurestenilor. Gratie, multumita, datorita deschiderii ONG-ului care ni l-a comandat datele sunt publice si le atasez si eu la acest post. Va fi o campanie interesanta si foarte incrancenata, cu o miza gigantica. Sper sa mai lucram astfel de studii dupa Paste si sa pot de asemenea sa vi le arat. raport-cercetare-optiuni-si-atitudini-politice_aprilie-2008-final

Pleaca omul, dar mai si vine acasa. Dupa o calatorie rodnica, care a adus industriei de comunicare din tara noastre trei realizari frumoase (Cel mai activ Chapter IAA, Best Practice Award pentru Scoala IAA si primul vicepresedinte IAA Worldwide roman - Felix Tataru) ne-am intors acasa. Nu stiu daca mai intelepti, dar mai incarcati de experiente, de cunoastere si de bagaje de tot felul, sigur. Iar eu si cu o raceala zdravana datorata unei defectiuni la sistemul de aer conditionat al avionului. Dar vorba lui Turkish, „zi mersi ca asta a fost singura defectiune..”.
Dupa plecarea intempestiva din Washington catre New York datorata unei vizite de ultima ultima ora la Capitoliu (un fel de Casa Poporului a lor, dar mai mica, mai veche si care arata mult mai bine decat a noastra) am plecat spre “marele mar care nu doarme niciodata” in ceea ce am hotarat dinainte sa fie un team building al boardului IAA. Si chiar un teambuilding a fost. Un exercitiu proiectiv al carui rost nu este, asa cum isi imagineaza cei mai multi oameni in urma celor la care au participat pana acum, un simplu prilej pentru a se imbata pe gratis si a incerca cateva mari cu degetul. Rostul lui este de a pune oamenii in situatii cat mai diverse pentru a le permite sa isi manifeste sau sa isi scoata la suprafata si alte fatete ale personalitatii, pe langa cele de interactiune sociala. Iar cand acestea sunt suficient de diverse sau de neasteptate, oamenii se folosesc si de alte eu-ri pentru a le gestiona. Iar daca sunt suficient de inteligenti sau de intuitivi, inteleg ca totul a fost un pretext prin care viata le-a aratat inca o data ca suntem foarte diferiti unii de ceilalti si ca pentru a duce la bun sfarsit o sarcina comuna trebuie ca macar pe durata acesteia sa ne intelegem diversitatea, sa ne acceptam distantele si sa ne modelam. Din aceasta perspectiva, pentru mine acest team building a fost plin de experiente si situatii din care am invatat despre ceilalti si despre mine. Dar aceasta cunoastere nu imi apartine doar mie, si nu am dreptul sa o impartasesc. Va spun doar ca am fost surprins de forta cu care am reactionat cand am vizitat-o pe Romanita la spital dupa operatia pe care a suferit-o. De apasarea enorma pe care un spital de top din NY a pus-o asupra mea, desi am vazut atatea episoade din House si am crezut ca am depasit fobia pe care o am fata de spitalele din Romania. Paradoxul a fost ca profesionalismul aseptic care mustea in toti peretii si medicii de acolo mi-a adus aminte de Foucault (A supraveghea si a pedepsi si Nasterea clinicii) si mi s-a parut mai apasator si mai impersonal decat mica tiganiada obositoare dar mustind de viata din spitalele noastre. Macar la noi ai la cine sa strigi, fata de cine sa te revolti, cu cine sa lupti. La ei stii ca cei mai buni lupta cu cele mai bune arme pentru tine. Si ca daca iti vor spune cu calm si detasare ca nu mai este nimic de facut, asa si este.
Dar sa revin. Am strans atat de multe ganduri si imagini in cela 10 zile de America incat in saptamana ce a urmat intoarcerii m-am framantat precum magarul lui Buridan intre imagini si vorbe, nestiind pe care sa le aleg pentru a le impartasi. Si ca intotdeauna solutia pentru a nu muri de foamea filosifica este sa alegi in cele din urma gramada de vorbe sau cea de imagini (aproape 2GB de foto). Am ales in cele din urma vorbele.
Am insa in incheiere cateva imagini si promisiunea ca voi mai povesti despre America. Inca nu m-am hotarat daca mi-a placut sau nu, dar cu certitudine m-a pus pe ganduri. Chiar este o alta lume.

Pe scena, cu steagurile fluturand

Cu noul presedinte IAA Worldwide, la petrecerea de dupa

Cu ambasadorul Romaniei la Washington. Foarte amabil, prietenos si sincer interesat in branding-ul de tara. Discutii de lucru si foto oficiala in sala de receptie.

Birourile parlamentarilor “lor”. Unde chiar se tin audiente. Uimitor..

NY de la peluza

Times Square

Un semn pe care vreau sa il adopt si eu in Bucuresti..

Road Runner rules

Snatch live!

Washington-ul are un avantaj special: toate muzeele sunt free. Si are o multime. Iar organizatorii Congresului IAA au avut o idee frumoasa: sa organizeze toate receptiile de seara in locatii culturale. Prima receptie de lansare a avut loc intr-un muzeu care nu a fost inca inaugurat: Newseum (se deschide pe 11 aprilie). In care invitatii au avut la dispozitie doar doua etaje din cele sase, dar asta nu a impiedicat ca spiritul intreprinzator romanesc sa se manifeste din plin (va povestesc cand ma intorc, cu imagini). Mi-a placut mult faptul ca este construit interactiv si au gandit solutii pentru ca orice vizitator sa poata fi jurnalist pentru cateva ore. Ca are prima pagina a fiecarui ziar important din statele americane tiparita in format mare si expusa. Ca am putut admira in format mare toate fotografiile ce au luat premiul Pulitzer de cand acesta a fost infiintat. O experienta deosebita pentru un amator pasionat de fotografie. Sau pentru un student la jurnalism care poate sa ia decizii etice, sa fie fotoreporter pentru evenimente speciale, sa conduca redactia unui ziar, sau sa transmita live din fata Casei Albe. Cum am facut si eu, cu o multime de greseli, justificate de faptul ca atrebuit sa ajut sea food-ul japonez oferit de gazda petrecerii (Detsun, cea mai mare agentie de publicitate din lume) cu vin alb. Ma puteti vedea cum am reporterizat in hall of fame-ul lor, alaturi de cativa copii care se disteraza. Va rog sa nu faceti nicio asociere spontana :) 

In prima zi a IAA World Education Conference care precede lucrarile Congresului IAA echipa care se ocupa de educatia din cadrul Chapter-ului nostru (adica eu, Cristina, Afrodita si Victor) a avut de sustinut o prezentare in fata unei audiente de 50 de profesori, decani sau responsabili de educatie din multe tari. Unele despre care doar am citit pe site-urile agentiilor de turism, sau in cartile de aventuri care mi-au incantat copilaria. Pana la ora 15 cand eram programati deja se spusesera toate lucrurile interesante de catre ceilalti, care reprezentau tari cu sisteme de invatamant solide si moderne. Asa ca am intrat in panica si am facut apel la axiome (in situatii de criza cel mai intelept este sa folosesti regulile de baza, lucrurile sofisticate sunt greu de accesat). Si cum una din acestea este sa te diferentiezi, indiferent daca in bine sau in rau (there is no bad advertising..) am facut apel la show. Si am prezentat toti patru, cu glumite si joc de scena. Si daca tot am zis sa ne facem de cap si sa ramanem memorabili in mintea acestor oameni atat de seriosi, le-am vorbit si despre tara noastra. Noroc cu Afrodita, care avea un material cu romani memorabili, pe care l-a facut rapid un filmuletz. Oricat de cinic si cosmopolit am ajuns, mai am totusi cateva lucruri sacre. Unul dintre ele este tara mea, care m-a suportat atata vreme..
Nu stiu cat au inteles sau au fost atenti la detaliile tehnice oamenii din sala, dar cu certitudine au ramas cu impresia ca „you Romanians are funny people..” (asa cum ne-au declarat dupa cam multi dintre ei..).
Iar cireasa de pe tort a venit la final, cand „the honorable” John Holmes, presedintele diviziei educationale in cadrul IAA a inmanat echipei IAA diploma care certifica cursurile Scolii IAA si astfel dreptul acesteia de a emite diplome IAA. O realizare mai mare decat pare, pentru ca acreditarile se fac foarte greu, si care are in spate sute de ore de munca in ultimii doi ani. Este fascinant cum muncim atat de mult timp pentru doar cateva clipe de glorie. Sau cum urcam o zi intreaga pe munte pentru a stat in varf doar o jumatate de ora. Dar merita, doar de aceste imagini si stari iti mai aduci aminte atunci cand pleci in ultima calatorie. Atunci “you travel light”.

Un eveniment cu un efect atat de intens asupra traficului nu putea fi intampinat de catre un om suferind de “nevroza traficala” ca mine decat prin indepartarea grabnica de locul faptei. Asha ca am plecat la Cluj. La fel de ploios, dar macar se circula. Sa auzim si sa vedem de bine.

Era prea mult de spus despre acest subiect, cu multe lucruri care intra sub incidenta legilor nescrise ale discretiei. Asa ca va trimit la site-ul IAA pentru detalii oficiale (premii, castigatori, fotografii frumoase si profesionale). Eu am sa ma limitez la a va arata cateva fotografii profane din timpul repetitiilor si evenimentului. Care a iesit surprinzator de ok pentru “prima oara”. Ma asteptam sa fie mai animat dupa, de vreme ce canta o trupa for free si berea era din belsug si “gratisa”. Pana la urma tot veteranii au ramas pe baricade.

Cristina si microfoanele

Cristinei i-a iesit cum trebuie

bai tata, chiar nu intelegi?

singur pe faza

indicatii

4 intr-o barca

Felix si sfanta Cola

si totusi victorie lipana

unde plang “chitarile”

multi

de la peluza

neclintit si cool

emotionata si diafana

ba, SUA e sor’mea!

stefan si paznicoolul

Boddhisatva berii

UNL si PNG

ati vandut 5% din cat vindem noi?!?

veteranii razboaielor bericide

astazi am primit un mail de la un om de research pe care il respect mult (mi-a fost si profesor la un moment dat). Mircea Kivu. care a forward-at la tot adress book-ul un mail primit de la cineva din industrie, victima unei “scheme” de tip asigurare. de data aceasta este vorba de o companie neaosa: Omniasig.

constat din nou ca acest instrument de comunicare, folosit de regula pentru “mass damage”, este unul dintre cele mai eficiente cand vine vorba de sanctiuni. toata lumea intelege, pentru a fost macar odata pana acum victima unei nesimtiri a vreunui brand. iar unii dau si ei mai departe. altii pun mana pe bloguri.

pana cand reusim sa avem o asociatie pentru protectia consumatorului care sa ne apere cu adevarat drepturile, facem si noi ce putem. vigilantism. tot pana atunci, din suflet, traditionalul “drop dead”.

iata povestea:

“Dragi prieteni,

am citit zilele trecute un post foarte fain la stefan. pornit de la un articol al lui A. Shore si “intitulat”: how not to name. foarte suculent si in acelasi timp adevarat. unul din subiectele atinse vorbeste despre testarea numelor pe consumatori. si cu aceasta ocazie mi-am adus aminte de multitudinea de focus grupuri cu aceasta tema facute de-a lungul timpului. desi recomandasem insistent in prealabil clientului sa nu faca acest lucru, pentru ca oricum nu iese nimic. asa s-a intamplat de fiecare data. nu a iesit nimic util si constructiv. am ajuns chiar sa facem pariuri pe numele testate. nu ne-am inselat niciodata. consumatorii aleg de fiecare data cea mai safe si mai asociativa pentru ei solutie. mare dreptate au oamenii de branding cand vine vorba de naming: nu le testati pe consumatori.

In sfarsit una din ideile mele de pranz nu a mai fost zdrobita de catre Turkish! Este una din marile realizari ale acestei saptamani

Iata despre ce este vorba: o extensie de brand and produs a brandurilor de moda (ma rog, “dha fashion”, spus din gat..). In categoria fashion auto. Ma gandesc in special la brandurile de genti de dama, sustinut si de omonimia implicita.

Nu ar fi frumos sa vedem in Dorobanti BMW-uri si Porsche-uri cu jante Luis Vuitton, Chanel, Leiber, Hermes sau Prada?

Nu ar fi frumos sa le auzim pe divele show biz-ului nostru aruncandu-si invidia una alteia: “Ai auzit draga, parvenita aia si-a luat genti Luis Vuitton la amaratul ala de Audi..pic de clasa n-are..”

Sau sa citim in Libertatea cum Oana Zavorata i-a dat cu geanta in cap propriei mame la intrarea in cimitirul personal?

Nu ar fi frumos sa vedem pe drumul de mare, sau parcate de-a latul aleilor sau spatiilor verzi din Mamaia masini cu jante Prada cu model de leopard? sau cristale Svarowsky?