O carte pe saptamana. 3.

The Cronicles of Thomas Covenant

M-am apucat de această serie pentru că am găsit-o pe short list-urile de recomandări ale mai multor pasionaţi de SF&FF. Ştiţi şi voi cum este când vrei să îţi cumperi o carte de pe Amazon. La sfârşitul paginii îţi arată ce alte cărţi au mai cumpărat cei care au achiziţionat cartea pe care o vrei şi tu, dacă rămâi pe topic mai mult de două pagini îţi apar câteva liste de recomandări, după ce citeşti 5-6 astfel de liste vezi că anumite titluri sau autori se repetă.. Şi uite aşa te trezeşti cu short list-ul tău de cărţi pe care (îţi spui că) trebuie să le citeşti..
Cam aşa am ajuns să aflu de seria Cronicile lui Thomas Covenant. M-am dat pe alte site-uri de pasionaţi, am văzut ce note a luat, că a „suferit” şi o continuare după ceva vreme, am pus-o pe aşteptare şi mi-am văzut de ale mele. Dar când am găsit-o întâmplător în biblioteca unui bun prieten (printată şi legată artizanal) mi-am spus că Dumnezeul cărţilor îmi trimite un semn şi m-am apucat gospodăreşte de treabă.
Nu mi-a plăcut, dar nici nu mi-a displăcut puternic. O carte călduţă. Primul semn de întrebare l-am avut când am citit că autorul a scris cea de-a doua serie la ceva vreme după ce a cunoscut succesul cu prima. Mi-am adus instantaneu aminte de Ursula K. LeGuin şi seria Earthsea Saga. Primele trei volume excepţionale, în timp ce vol.4, scris la mulţi ani după şi o masivă infuzie de feminism şi corectitudine politică canadiene (sau canadiane, tot aia..) a fost o cruntă dezamăgire. Rar am văzut un personaj mai despuiat de atributele şi puterile sale câştigate prin eforturi supraomeneşti în primele volume şi mai „coborât în jos” într-o umanitate „militant banală”.
Dar să revin.
Construcţia este interesantă, trecerea dintre cele două planuri (real şi oniric, bineînţeles) frumoasă, personaje clare, acţiune suficient de alertă pentru un fantasy. Ce nu ţi-a plăcut atunci? (poate vă întrebaţi..  ) Ei bine (ca să citez toţi prezentatorii emisiunilor informative din Romanica), nu mi-a plăcut fibra morală a personajului principal. Frământările lui interioare mi s-au părut îndepărtate şi fără legătură cu acţiunea. Nu mi-a plăcut nici pentru că am avut aşteptări mai mari de la deznodământ. Mă aşteptam la o rezolvare magică, cu infuzie substanţială de mistică indiană (autorul a copilărit în India şi a fost în contact direct cu cultura ei). Construcţia raportului dintre lumea reală şi cea onirică părea construită după liniile de forţă ale misticii indiene: lumea ca o iluzie (voalul Maya-ei care acoperă Realitatea şi ochii muritorilor), lumea ca un vis pe care îl visăm cu ochii deschişi (superba parabolă a lui Zuang Zi: într-o frumoasă după amiază de primăvară am adormit la poalele unui piersic alb în floare şi am visat că sunt un fluture care zboară. Când m-am trezit nu mai ştiam dacă Zuang Zi a visat că era un fluture, sau dacă fluturele a visat că era Zuang Zi..). In fine. Eram însă dispus să trec peste toate acestea, sunt un fan până la urmă..pot ierta aceste mici detalii. Dar când am văzut cu stupoare cum trei personaje malefice, locotenenţii bad guy-ului Tărâmului poartă trei denumiri sfinte pentru indieni (Moksa – Eliberare, echivalentul lui Nirvana în buddhism; Samadhy – transa mistică supremă şi Turya – cea de-a patra stare, după cele de veghe, vis şi somn profund fără vise, un alt tip de stare mistică profundă) m-am apucat cu mâinile de neuroni. Am aşteptat însă. Poate că este vorba de o lovitură de maestru, duşmanii visului sunt stările superioare lui, renunţarea la vis este Realizarea Supremă etc. Dar nu, erau doar simple nume..
Bref, este o serie suficient de frumoasă pentru cei care nu au aşteptări culturale sau ideatice ridicate, sau au curiozităţi despre universul interior al celor care suferă de lepră. Eu unul rămân la Tolkien, Zelazny, Weiss, George R.R. Martin şi Robert Jordan. Dar sunt deschis în continuare..am deja o listă proaspătă, iar de când am intrat in UE avem acces mai uşor la Amazon. Apropos, dacă ştie cineva o cale prin care să fentez SNSPA-ul ca să trec pe lista de achiziţii de carte de specialitate şi FF, just let me know..

Am uitat. Intre timp am mai citit o serie. De data asta SF. Nancy Kress, Luna Probabilistică, Soarele Probabilistic şi Spaţiul Probabilistic. Editura Lukmann. Le-am citi în patru nopţi, mai mult de nervi. Până la următoarea cronică de carte, pls. nu vă apucaţi de ele. Vă spun cât de curând de ce.

Anunțuri

4 gânduri despre “O carte pe saptamana. 3.

  1. citesc acum seria de trei povestiri a lui Eric Emanuell Schmitt, la recomandarea Ioanei Iordache. Absolut superbe. Laura, daca iti plac „japonejii”, iti vor placea si acestea. Dupa ce le termin scriu. Ma gandesc chiar sa inaugurez o serie cu numele raftul de suflet la care sa vb despre cartile pe care le pun pe raftul cu acest nume din biblioteca mea..poate fac un sandvich, una de specialitate, una pentru suflet..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s