La masă cu Wally Olins

În această săptămână absolut îngrozitoare, am avut şi o rază de lumină. Marţi. Deşi aproape toată ziua mi-a fost ocupată cu evenimentul Wally Olins, nu regret nici-un moment. Atât în cursul zilei, când a susţinut o prezentare în cea mai frumoasă sală din SNSPA, cât şi seara la evenimentul de lansare şi noaptea târziu la masă, WO a fost „a living” lecţie de viaţă..chiar mai multe, actually..
Am ales acest titlu pentru în urma unei întâmplări foarte nostime din ziua respectivă, al cărei protagonist nu am fost, dar am participat simbolic prin absenţă. Bunul meu prieten Dragoş a răspuns la un moment dat la telefonul fix al firmei din biroul nostru. În condiţiile în care multe din telefoanele venite pe fix în ziua respectivă mă căutau pe mine, iar eu nu am fost întreaga zi, la un moment dat s-a enervat. De înţeles, de altfel. Şi pentru că are skills de client service şi o îndelungă experienţă de supravieţuire în climatul organizaţional de un umor extrem de coroziv al DDR, a zis să facă o glumă „standard” (gluma standard este în această cultură una care ar face o persoană obişnuită să se enerveze pe o scală de la 1 la 10 cam de 8, sau să facă asistenţa să se amuze de 7 în timp ce subiectul ei nu înţelege ce i se întâmplă). La telefonul respectiv era o voce tânără, provenită din industrie (comunicare, advertising, marketing and stuff) care cere bineinteles, cu mine, care nu eram. Pe un ton plin de solicitudine şi înţelegere colegul meu îi comunică că nu sunt şi nici nu voi fi întreaga zi. Dar unde este?, întreabă cu candoare vocea tânără. Replica lui Dragoş vine imediat (că doar o pregătise 5 minute..): „Cum, nu ştii? Este la masă. La masă cu Wally..”, „Care Wally?”, „Cum care, Wally Olins!!” (cu subtextul: eşti chiar atât de p..) „A, da..”, replică plină de respect vocea tânără. „Atunci am să-l caut eu mâine..”
Bineînţeles, a doua zi dis de dimneaţă, climatul de muncă şi cultura organizaţională de care pomeneam mai înainte îşi fac treaba şi am fost nevoit să explic tuturor celor care mă întrebau plin de „respect”: „Ei, şi cum a fost la masă cu Wally Olins?” cum a fost..
A fost foarte interesant şi mai ales instructiv. Spuneam cândva că dincolo de o anumită vârstă şi acumulare profesională te interesează mai mult cărţile cu studii de caz şi ce înveţi din cuvintele de dincolo de cuvinte ale oamenilor din business. Cam asta a fost şi acum. A mai fost prezent noul director de marketing de la Dacia, care a fost invitat şi la evenimentul de lansare, când a ţinut o prezentare de PR în limba franceză. Am fost atât de stupefiat, încât nici nu mi-am dat seama când s-a terminat  Dar a compensat cu prisosinţă la masa respectivă. Am înţeles din nou de ce nu îmi place şcoala franceză de marketing: este prea defensivă şi structuralistă. Parcă îl auzeam pe Levy Strauss vorbind despre marketingul în industria de automobile. În care eu sunt fan japonezi şi japoneze.. Am înţeles din nou de ce următoarea mea maşină va fi Honda şi nu Renault şi de ce bunul meu prieten Vlad se ia periodic de Renault şi de Logan în Top Gear.
Conducerea facultăţii de comunicare şi a editurii cu acelaşi nume ne-a lăsat în pace, între „noi, preşedinţii”, pentru a discuta în voie despre te miri ce. Apropos, the last but not the least, Stefan Liute. Sufletul conversaţiei, pasionat, dar mai ales foarte atent la protocol. Şi un mare plus, are deja Honda  Traducerea este excelentă, iar pasiunea pentru branding transpare din tot ceea ce face. Mă bucur ca i-a ieşit acest proiect, de care avem cu toţii nevoie, dar mai ales, „noi, preşedinţii”..
Dar să revin, pentru că până la urmă vă interesează mai mult Wally Olins şi nu celelalte personaje, printre care mă număr şi eu. Foarte prietenos, elegant şi fără absolut nici-o fitză de vedetă. And believe me, chiar este o vedetă.. (vă spun doar că predă la Oxford. Aţi înţeles bine, Oxford, bloody Oxford..) Preocupat sincer să afle cât mai multe despre ţărişoara noastră şi dispus să povestească câte în lună şi stele despre branding-ul de ţară. Iarăşi aţi ghicit, despre asta am vorbit cel mai mult. No wonder..
Din păcate mai mult despre Branding Poland şi nu despre Branding Romania, un proiect pe care îl văd tot mai utopic. Avem un talent morbid de a de-structura exact atunci când avem mai mare nevoie de un decident şi o voce unice (mă gândesc aici la ministrul Ungureanu..) Dar nu vreau să intru în acest subiect, să nu mă ia la ochi vestitul SPP.

Principala lecţie de viaţă pe care am extras-o este despre modestie şi eleganţă. Atât în vestimentaţie, cât mai ales în ceea ce spune şi cum spune. A trecut cu eleganţă peste şarjele franţuzeşti la adresa englezilor care cumpără cu banii jos sfântul pământ francez din Normandia sau Bretonia, peste chemarea la sfânta luptă a creştinătăţii împotriva hoardelor galbene care ameninţă acum şi producţia de automobile, după ce au cucerit papetăria şi textilele şi peste tradiţionalele relaţii de „prietenie” dintre cele două ţări. La toate a avut un singur răspuns, multiplu faţetat: inovaţia şi inteligenţa, încrederea în capacitatea oamenilor de a găsi soluţii inteligente şi de a se reinventa. Schimbarea este dureroasă şi o ştim pe pielea noastră şi pe cea de celuloză a fiecărei cărţi de istorie, dar singura care ne poate ajuta. La menţionarea declinului industriei americane de automobile, Wally Olins a zâmbit şi a spus un singur lucru: „da, dar tot ei au şi Silicon Valey..” Aceasta a fost a doua mea lecţie de viaţă: păstrează-ţi deschiderea pentru a te schimba sau reinventa, oricât de dureros sau de solicitant ar fi acest lucru. Chiar şi la 73 de ani..

11 gânduri despre “La masă cu Wally Olins

  1. Apropo de protocol, am vazut ca la prezentare WO nu a avut parte de un traducator din limba romana. A facut discret o gluma pe tema asta🙂

    Acum, daca tot ai fost la masa cu Wally… Wally Olins, ai stinge curiozitatea multora care se intreaba ce a mai zis maestrul despre brandul „Romania” (asa, la un pahar de vin) dar si daca in prezenta lui Rafael Tregueur s-au baut vinuri frantuzesti sau romanesti🙂

    Sigur nu te ia SPP-ul la ochi (cel putin de data asta :)), asa ca asteptam detalii, picanterii colorate eventual cu umor britanic…

  2. Speaking of branding poland…am fost anul trecut in polonia si am incercat sa aflu mai multe stiind ca wally olins s-a ocupat de acest lucru. rezultat: none, zero, nada. am fost foarte dezamagita.
    poate mai scrii tu ceva despre asta, dan.

  3. In Paris they simply stared when I spoke to them in French; I never did succeed in making those idiots understand their language.
    Mark Twain

  4. Asa este cu protocolul, au fost putin varza la momentul acela, dar nu pot sa comentez, sunt in relatii bune cu editura si nu vreau sa le deteriorez..Anyway, a fost foarte fun, mai ales la doua faze: (1) inceputul fulminant al evenimentului in limba romana fara ca vedeta, subiectul evenimentului sa stie ce se intampla si (2) discursul in franceza al domnului Tregueur pledoarie de PR primar pentru brandul Logan si valorile civilizatiei franceze.
    Am vb si despre branding Poland. Acolo lucrurile sunt in mare masura ca la noi, adica la nivelul cel mai inalt se interactioneaza difuz cu factorii de decizie, care se schimba foarte des (instabilitate politica ridicata). Sunt nevoit de bunul simt de business sa folosesc eufemisme cand vine vorba de informatii despre care nu stiu daca am acordul emitatorului spre a le transmite in eter. Procesul este acum intr-o etapa intermediara si de aceea rezultatele nu sunt foarte vizibile. Deci nu fi dezamagita Carmen (turkish rules si la quake..)
    Despre noi, maestrul este rezervat spre sceptic. Adica intelept🙂 Stie ca in Romania lucrurile sunt foarte asemanatoare si ca principalul obstacol este factorul decident de ordin politic. Dar isi pastreaza deschiderea si daca va fi solicitat, se implica. A fost foarte interesat de informatii lucide si sincere despre tara noastra si a fact paralele interesant cu Polonia, mai ales la sectiunea valori si asocieri din care sa izvorasca pozitionarea. Cred ca acesta a fost lucrul care mi-a placut cel mai mult la abordarea lui, simplitatea si luciditatea. Cum zicea Naumovici la o emisiune pe TVR (cred ca tot aceea la care a fost si WO, dar alta editie) totul pleaca de la pozitionare. Nu ce credem noi, ci cum suntem cu adevarat. Iar aici avem o mare problema, nu prea ne acceptam asa cum suntem..Ca doar suntem urmasii celor mai viteji si mai drepti dintre traci..Credeti ca vre-un politician decident poate sa renunte la Brancusi, Eminescu sau Iorga pentru Dracula, Nadia sau Steaua? No, dear ladies and gentleman, nu va renunta. Sau la harnicie si ospitalitate? Faptul ca avem toate formele de relief si o multime de bogatii ale solului si subsolului? Eu nu cred..
    In fine, eu sunt sceptic spre optimist tamp si atemporal. La celebra intrebare din Barometrele de Opinie Publica unde cei mai multi romani isi exprima optimismul confuz, cei solicitati sa explice optiunea spun simplu ca trebuie sa fim optimisti, lucrurile trebuie sa mearga intr-o directie mai buna.

  5. comunicatul MAE (parca) de aseara (apropo de brandul Romaniei):

    „intentionam ca pe viitor spirit sa ajunga pentru Romania ceea ce conservator este pentru Anglia sau inginer pentru Germania”
    🙂, lol si alte emoticoane

    a fost chiar draguta domnisoara purtatoare de cuvand la faza asta. Oare la care spirit se referea: „white spirit”, „mama Omida’s spirit”

    ca sa citez un vechi amic „a inebunit pasarile”

  6. Turkish, asta nu-i nimic…allow me…
    Sit back and enjoy…Aseara cand am trecut prin fata televizorului (era la Madalin Ionescu pe National tv) unde era invitat Becali, ce crezi ca mi-a fost dat sa aud?
    Sa vezi tu care spirit, imediat. Jiji a zis ca el le-a dat ideea, ca el a rostit prima oara fraza, citez aproximativ: Europa ne da materie, noi ii dam spirit….asa ca uite ca te-am luminat.
    Sa vezi si sa nu crezi….
    Pentru lamuriri suplimentare cred ca va trebui sa mergi la sursa…eu am ras vreo 2 minute.

  7. Sa vezi de unde sare brandingul…
    Incurcate sunt caile brandingului….AMINNNNN…..
    AAA, era sa uit, bineinteles ca a zis ca i-a transmis D-zeu…ideea!
    Cred ca nu sunt suficiente emoticoane inventate pentru comicul situatiei.

  8. Pingback: La poveşti « Grapefruit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s