O carte pe saptamana. 5.

In timp ce citeam Libelula de Martin Page (Humanitas, cartea de pe noptiera), am descoperit ceva familiar. Curios, m-am dus la prefata (sau ma rog, ce au ei pe pagina doi despre autor). De regula nu citesc prefata si post fata decat dupa ce termin o carte. Ma enerveaza cumplit aceste comentarii care incearca sa ma convinga sau sa ma atraga si de aceea la evit. Nu vad rostul lor decat in cazul lucrarilor stiintifice, ca sa te lamuresti daca are rost sa le citesti. In fine.
Spuneam ca am gasit ceva familiar in stil si mi-am dat seama ca acum doi-trei ani mai citisem de acelasi autor o alta carte, absolut superba: „M-am hotarat sa devin prost”. M-am dus la biblioteca si am recitit-o chiar atunci, inainte sa termin libelula. Nu vreau sa spun nimic despre ea, pentru ca ar fi impotriva spiritului ei. Mi-a adus aminte de momentele cand a fi ocupa mai mult spatiu si timp in viata mea decat a avea. Va mai spun un singur lucru. Autorul este descris in aceiasi infama prefata ca un „inadaptat soft”. Comparandu-l cu Palahniuk (Fight Club) este intr-adevar mai soft. Dar si mai adanc. Nu o ratati, mai ales daca deja lucrati in marketing, finante sau in advertising. S-ar putea sa va razganditi..

Si daca tot veni vorba, va spuneam deunazi de Eric Emmanuel Schmitt, cu trei povesti de suflet: Oscar si Tanti Roz, Domnul Ibrahim si florile din Coran, si Milarepa. Oscar si Tanti Roz este o bijuterie. Simpla, adanca si plina de copilarie. Trista. Este din categoria pe care o numesc carti de suflet, carti pe care atunci cand le lasi din mana, le mai citesti in gand o vreme, clipind des ca ceilalti sa nu vada ca ii ocolesti cu ochii. Daca va pica in cale, nu le ratati. S-ar putea sa nu mai aveti la dispozitie decat 12 zile..trei turnuri..si o calatorie. Va doresc din tot sufletul sa va gasiti o Tanti Roz.

4 gânduri despre “O carte pe saptamana. 5.

  1. Martin Page-M-am hotarat sa devin prost, o carte plina de umor.
    Pasajul meu preferat este cel in care Antoine se hotaraste sa devina betiv insa sfarseste in coma alcoolica dupa…doar o jumatate de pahar cu bere🙂
    Daca v-am trezit macar un pic interesul, cititi-o si cu siguranta o sa va binedispuna.

    Si pentru ca tot ai scris despre o carte din colectia Cartea de pe noptiera voi face si eu o recomandare din aceeasi colectie: Richard Bach-Pescarusul Jonathan Livingstone.

  2. Interesant🙂 Imi place ca vorbesti despre carti – in ultimul timp nu prea mi-am mai facut timp pentru beletristica si am inceput sa regret. Am sa tin cont insa de recomandarile de pe blog.

    Ah, am vazut de curand filmul „Perfume – The Story of a Murderer” si mi-a placut foarte mult – e bazat pe „Parfumul” lui Patrick Suskind pe care il citisem acum 3-4 ani. Imi placuse si atunci🙂

  3. multumesc pentru recomandarile de film, am sa le caut pe DC (nu mai spuneti la nimeni). mi-au placut ambele carti, abia astept sa vad si filmele. Parfumul este intr-adevar o carte adanca. Mult mai adanca decat pare la prima vedere. Am reflectat asupra ei multa vreme..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s