Mai exista locuri frumoase

Asa cum ati constatat deja, am fost plecat. Profitand de faptul ca in research este recomandat cu putere sa nu se discute cu consumatorii cu o saptamana inainte si una dupa marile evenimente (sociale, religioase, comerciale, sau mai nou religios-comerciale..) am plecat intr-o mica vacanta de o saptamana la munte. Locul este superb si se numeste Simon, imediat dupa ce iesi din Bran, faci stanga si mai mergi cativa km. Un compromis echitabil intre nevoia de a nu fi foarte departe de Bucuresti + drum de back-up pt acces si exit (via TGV) si locatie retrasa. Eu sunt adeptul turismului custom made, chiar daca uneori poate fi mai costisitor decat cel oficial. In cazul Romaniei insa solutia agroturismului pentru zona de munte este semnificativ mai ieftina si cu mai multe beneficii si satisfactii emotionale decat cea „oficiala”. Am reusit dupamulte cautari sa gasesc doua pensiuni cu conditii de 4 margarete, departe de drumul principal, la care sa zabovesc cand merg in zona. In zona lucrul cel mai frumos este de departe faptul ca ai acces la foarte multe trasee, de la unele foarte usoare (drum forestier peste dealuri), la unele foarte dificile, interzise iarna si primavara (ex. catre vf. Omu). O atmosfera bucolica, cu oi si cai si vite, cu fum seara si mancare gatita la fata locului. Perioada a fost deosebita. Rareori am reusit sa prind pana acum natura exact pe granita dintre iarna si primavara. Intr-o saptamana am simtit cum primavara inclina balanta si trece dincolo. Este o stare aparte, in care totul este mai plin de viata (no poetical bullshit). Am vazut doua caprioare la doar 50 de metri, un sarpe si aproape am intalnit un urs. Nu am stat sa ma edific, dar localnicii, dupa discutii indelungate si descrierea amanuntita a simptomatii m-au linistit. Nu putea fi decat urs sau mistret, dar mult mai probabil urs. Anyway, toti m-au felicitat pentru decizia inteleapta de a nu investiga. Contactul, fie el si scurt, cu natura a fost o ruptura binevenita de lumea de pixeli mentali in care am ajuns sa traiesc.. Dar, asa cum se incheie apoteotic cel mai frumos film de arte martiale pe care l-am vazut ever (Shogun Assasin, film cult, la care chiar si marele Tarantino face trimitere respectuasa in Kill Bill), „as fi dorit ca lucrurile sa fi fost altfel. dar o dorinta ramane o simpla dorinta..” (citat din memorie, filmul l-am vazut foarte de mult)