Jurnal de calatorie. Cel mai lung post. Nu cititi pana la capat!

Din cand in cand (adica de 2-3 ori pe an..) plec prin tara cu diverse proiecte. O activitate la care tin mult, desi este foarte obositoare. Ma tine in legatura cu lumea reala, cu consumatorii din alte orase in afara Bucurestiului. Ca si calatoritul din cand in cand cu metroul sau cu trenul. Sau mersul prin piete. Una din concluziile profund personale (aproape „informatie relevanta”, dar in niciun caz „insight”), izvorata direct din interactiunea cu marketerii si advertiserii din industrie, este ca cel mai multi dintre ei traiesc intr-o sera care le tine de cald, dar ii tine si la distanta de consumatori. Mai ales de cei din restul tarii. Care nu merg in aceleasi cluburi sau la aceleasi petreceri, nu conduc aceleasi masini sau citesc aceleasi site-uri ca si ei. Iar acum vorbesc doar de „urbanul” mare, adica centrele universitare. Mai exista si urbanul mic (sub 50.000 de locuitori). Si ruralul..Oamenii acestia sunt mult mai rar cuprinsi de cercetari calitative iar vocea lor ajunge mai greu „la centru”. Este imbucurator pentru mine insa (doar din motive profesionale, nu si personale..) sa vad ca din ce in ce mai multi clienti vor sa faca focus grup-uri si in alte orase. Pana nu de mult, faceau doua grupuri in Bucuresti si extrapolau la toata tara. Acum parca au descoperit apa calda: mai exista si alte orase. In care oamenii chiar gandesc sau cumpara foarte diferit de bucuresteni. Ceaa ce ma face macar de doua ori pe an sa plec in „transhumanta profesionala”. De regula cu bunul meu prieten Turkish, langa care am parcurs multe mii de km. Si am vazut si trecut pe langa multe evenimente „demne” de mentionat. Asa ca m-am hotarat sa scriu si despre asta. As fi vrut sa povestesc si despre consumatori, dar este vorba de un proiect social/politic despre care nu am voie sa vorbesc.

De data aceasta am facut doar „circuitul mic”: Constanta, Iasi, Cluj si Brasov. Exista si „circuitul mare”: la cele mentionate anterior se mai adauga Craiova si Timisoara. In oricare varianta avem macar 10 zile de calatorie. Mi-am luat aparatul foto cu mine, dar bineinteles ca am uitat cablul acasa. Am facut poze cu telefonul, dar si in cazul lui am uitat cablul acasa. So, pozele abia acum..

Despre Constanta nu am mare lucru de spus. Foarte asemanator cu Bucurestiul, poate doar un altfel de agresivitate in trafic. Singurul lucru demn de mentionat este ca ghidurile de timp liber pentru Constanta sunt foarte prost facute. Am vrut si noi sa mancam in alt loc decat singurul pe care deja il cunosteam in acest oras: The Irish Pub. Nu am reusit sa ne dumirim din ghiduri daca cele listate acolo sunt mai bune sau mai proaste decat acesta. Am explorat intr-o seara dar alegerea dupa sonoritatea numelui nu a fost fericita, iar la a doua incercare niciun taximetrist nu cunostea adresa. Asa ca in cele trei zile am mancat numai acolo. Cel mai scurt drum este cel pe care il cunosti..asa cum cunoastem noi acum meniul de la Irish Pub. Pe dinafara.. In rest frumos si aproape estival. Am constatat cu aceasta ocazie cat de importante sunt aceste ghiduri (care in celelalte orase vizitate sunt foarte ok) pentru calatori. Si ca cel mai important driver pentru consumatori ca noi este recomandarea directa a unor oameni in care avem incredere. Un fel de Radu Antoni Romani (fie ca Doamne Doamne sa il tina mereu la masa lui, acolo sus) care sa compuna o poveste scurta dar onesta despre fiecare locatie pentru mancat. Inca exista loc pentru astfel de produse media pe net in care sa gasesti orice ai nevoie despre un oras. Cu recomandari oneste si sincere. Asa ca am tras la sorti si am hotarat ca Turkish trebuie sa devina editorialist si la o revista glossy cu mancare. Vedeti in foto de ce..(portia este de la Full House, Galati).

Drumul intre Constanta si Galati este superb. Din 10 in 10 min unul din din noi exclama filosofic: „Ce tara frumoasa avem. Pacat ca o locuim..” Sate cu aspect saracacios, apasate de soare, oameni posomorati, foarte in contrast cu peisajele salbatice si spectaculoase. Senzatie accentuata de atemporal. Bacul ne-a furnizat primul dus rece, oferindu-ne un calduros bine ati venit in civilizatia urbana romaneasca. Masini care depaseau pe contrasens coloana de fraieri opriti regulamentar in asteptarea bacului, carute care intrau pe aratura in zona de imbarcare, bodyguarzi care priveau cu ochi placizi si intelepti situatia. Am deliberat scurt, ne-am resemnat si am ramas la locul nostru. Mai bine fraieri cu bun simt. Pe bac alta surpriza. Reprezentanti ai comunitatii romilor au recunoscut brandul Honda si ne-au felicitat pentru alegere. Stupoare. Nicio confuzie, precum a intalnit Turkish prin Bucuresti: Hyonda, Hyonday, Honda Accent etc. Oameni care facusera Jermania. Foarte deschisi si comunicativi. M-au lasat sa le fac fotografii si a ramas ca daca apar intr-o revista sa le trimit si lor un exemplar. Le-am jurat ca voi face acest lucru fara sa imi iau mana care se inclestase pe buzunarul cu portofelul. Cealalta tinea aparatul foto.

Surprizele placute au continuat in orasul de pe Dunare. Incep cu o recomandare calduroasa: restaurantul Full House (vezi foto cu Turkish inainte de). Pentru noi cel mai bun restaurant din tara. No kidding. Cel mai populat meniu, inclusiv cu teme exotice. Totul preparat pe loc, ingrediente prospete, timing anuntat daca prepararea depasea 40 min. Portii enorme. O oprire deja traditionala in drumurile noastre prin Moldova. A nu se confunda cu pizzeria Full House. Mai in gluma, mai in serios, spuneam ca vom propune mai degraba Galati in loc de Iasi ca sa ajungem si noi sa mancam acolo. Dincolo de gluma insa, este orasul din Moldova cu cea mai rapida dezvoltare din ultimii ani. The new kid on the block moldovenesc. In trecere am mai suprins restaurantul Hazard si fast food-ul HIV. Ne-am intrebat o ora intreaga dupa cine are curajul sa manance la un restaurant numit Hazard. Si cum arata meniul? Meniu „Surpriza”: ciorba de ce ai noroc, tocanita cu salmonella si papanasi cu faina biodegradabila. Sau inconstienta de a te opri in fata fastfood-ului HIV fara sa ai deja „montate” doua prezervative de acasa. „Protection..for zee germans”.

Iasi. Dulcele targ al Iesilor. Alta viata. Tributari reflexelor bucurestene prima vizita a fost in mall-ul lor. Mare greseala. Nu am apucat sa vedem si altceva. Mancare excelenta la Bellini (cred..oricum ceva cu nume italienesc si la parter, plin de plante si aproape de fantana de perete) si Carafa. Nu pot sa imi amintesc nimic altceva din Iasi deoarece am ramas socat de numarul femeilor absolut superbe care populeaza acest oras. La orice ora din zi. Mai ales mall-ul cu pricina. Fetele din Bucuresti ar trebui sa accepte aceasta provocare si sa mearga mai des si mai „inarmate” in mall-urile noastre. Iasiul este cu mult inainte. Respect. Care o fi motivul acestei stari de lucruri? O buna parte din drumul pana la Cluj a fost dedicat dezbaterii pe marginea cauzelor sociologice, psihologice si biologice. Ca in cazul oricarui subiect cu adevarat profund care priveste eternul feminin, nu am gasit un motiv explicativ consistent si coerent. Mister. Poate este mai bine asa. Vom fi motivati sa aprofundam subiectul la urmatoarea vizita.

Clujul este pentru mine a doua casa. Il stiu si il iubesc. Cand are sa vina vremea sa las pe altii mai tineri decat mine sa faca ce fac eu acum, aici vreau sa ma retrag pentru a medita la sensul vietii care tocmai a trecut. Cele mai recomandabile locatii de mancat: restaurantul Japonez (parca Tokyo something..) si Roland Garros. Primul are si altele in afara de sushi si orez fiert, cu care nu reusesc sa ma impac. Ex. Tempura (asezonat cu comentarii savuroase). Apropos, daca organizati petreceri de fitze, nu mai luati meniuri japoneze. Oamenii doar se prefac ca le plac. Peste crud care inveleste o galusca de orez?!? C’mon! Aici am gasit multe feluri de wok. Si bere japoneza. Ultimul pe malul raului. Foarte potrivit pentru berea de dupa si discutii metafizice. Apropos de japonezi: Banzai Weddings. De ce nunta cu strigatul de lupta traditional cu care kamikadze-ii se napusteau asupra inamicilor?! Oare stiu ceva ce proaspetii si fericitii insuratei inca nu stiu? Poate o fina ironie? Neveste importate din Japonia cu tot cu valorile si atitudinile cuvenite fata de samuraiul din dotare? Din nou mister.

Brasovul este tot acolo. Mai curat si mai plin de straini. Mai occidental si mai linistit decat il stiam. Foarte frumos. Mancare foarte buna la Bella Musica si pizzeria Roma. Surpriza emisiunii a fost insa intalnirea „la drum de seara” cu nimeni alta decat „Caravana Din Dragoste”. Care poposise la acelasi hotel la care am avut si noi rezervare. Profitand de ora inaintata la care am ajuns dupa un drum spectaculos si foarte riscant de la Cluj (Turkish a luptat din greu cu TIR-urile patriei) am facut cateva instantanee. Iar dimineata la micul dejun am avut onoarea de a ne bea cafeaua alaturi de celebrul Mircea Radu. Am fost la un fir de par de a-i cere un autograf si permisiunea de a face o fotografie cu el. Ca orice fan care se respecta. M-a oprit sprijinul suspect de entuziast al lui Turkish pentr aceasta initiativa. Probabil intentiona sa faca mishto de mine min. 12 luni de acum inainte. Cu un astfel de subiect sigur isi facea si el un blog (alta tema favorita cu care ma sicaneaza..).

Back in Bucharest. O saptamana in care a trebuit sa recuperez ce nu am putut rezolva de la distanta cat am fost plecat. Same Shit, Different Day..
bac-1.jpgbac-2.jpgbanzai.jpgdin-drg-1.jpgdin-drg-2.jpgfull-house.jpg

25 de gânduri despre “Jurnal de calatorie. Cel mai lung post. Nu cititi pana la capat!

  1. Corect! Full House din Galati e minunat. Si-s de-acord si cu opinia despre Bellini, sint buni, desi scumpi, iar decorul e fain. Pacat ca e genul ala de indoor, totusi…
    Sa-nteleg ca trecurati cu bacul chiar pe la Galati? Mai era un drum, cel mai practicat e pe la Giurgeni – Vadu Oii, unde treci Dunarea pe pod, apoi Braila… Dar, deh, nu poti rapi omului placerea de-a trece cu bacul. Care bac era destul de lejer, vad, nu ca ala de la Calarasi pe care s-au inghesuit 2 tiruri si-o mina de masini la distanta de-o palma una de cealalta.
    Te rog, nu mai incuraja frumusetile locale sa se duca la mall, le-ar sta mult mai bine in decoruri mai putin… consumeriste.

    Deci d-aia n-ai ajuns la Bookfest…

  2. Iti imaginezi ce grozav ar fi sa aduni toate aceste impresii din calatoriile prin tara intr-o carticica ? Pe langa descrierile grozave,si sfaturile practice pentru altii care ar trece prin aceleasi locuri ai putea sa aduni si ceva in cont in urma vanzarii. Sigur daca blogul tau ar fi fost scris in engleza iar locul in care traim ar fi fost Anglia sau America,de mult ai fi fost contactat pentru publicarea blogului sub forma de carte.Oricum cititorii tai multumesc pentru informatii ,si te roaga sa mai faci si recenzi la cartile pe care le citesti. Spor la munca !

  3. Frumos articolul, mi-a placut si parca mi-a facut pofta de concediu, de vacanta, drumetii.

    Nicaieri nu se vede mai bine viteza cu care se misca lucrurile intr-un oras mare, asa cum este si Bucurestiul. Mereu cand mai ajung prin sate observ viata linistita din aceste locuri. Parca timpul se opreste. Nu vezi trafic, nu zgomot infernal de masini si motoare, nu tramvaie… nimic. Doar una, doua biciclete pe cate-o ulita prafuita, ceva sateni stau linistiti la umbra zarzarilor asteptand sa mai treaca un Nea Lica sau Nea Ion sa mai schimbe o vorba. La capitolul haine, nu are rost sa mai vorbesc. Si cand stai sa te gandesti ce nebunie, ce agitatie este in oras. Alergi de nebun dintr-o parte a orasului in cealalta cu fel si fel de trebi, stres, poluare, balamuc, coloane de masini interminabile, soferi plictisiti, sictiriti de atata asteptat la semafor, claxoane zornaind aparent fara rost, etc.

    Dan, sa stii ca in Iasi este frumos atata timp cat tine anul universitar. Eu am o verisoara care locuieste acolo de mica si in 2004 s-a maritat, era vara, in vacanta. Am ramas impresionat de numarul mic de locuitori, strazile aproape goale, la fel si in parcuri. Seara, pe la terase, cativa ieseni ies sa la aer sa se simta bine, sa mai schimbe o vorba. Un alt lucru care m-a impresionat a fost educatia acestor oameni. Ma uitam cu un ochi la mesele unde stateau in grupuri si sincer sa fiu nu am vazut un telefon mobil pe masa, spre deosebire de noi, care avem deja un tic cu scosul telefonului pe masa pentru a arata ca avem cu ce. Mai mult, cand vorbeau la mobil, am observat cu stupoare ca ei nu erau in trend la acest capitol. Aveau telefoane vechi, fara gadget-uri. Sa nu mai vorbesc de felul in care erau imbracate fetele/femeile. Nu am vazut nici macar un exemplar cu buricul gol, in general, erau imbracate modest, dar cu mult gust, spre deosebire de Buc, unde totul este pus pentru a sari in ochi, pentru a (il/o) scoate in evidenta.

    Despre trafic am si eu o mica constatare. Veneam cu tata de la Salaj prin 2002 si pana pe la Brasov nu am vazut o masina care sa ne faca cu „ochii”. Evident cu exceptia celor inscrise in Buc. Cum am trecut de BV, tot timpul flash-uri peste flash-uri. Ardealul ramane ardeal in continuare, este alta civilizatie acolo, pacat ca noi, bucurestenii ne credem buricul tarii, nu este chiar asa.

  4. foarte frumos post🙂 am avut cateva flashbackuri a unor perindari de-ale mele prin tara, si m-am regasit in 2FG-uri=toata tara si restul…
    daca ar fi votez pentru un oras, as alege Iasiul, mi se pare cel mai frumos oras, Iasul urmat de Timisoara

  5. E lunga descrierea ta, dar e pe baza de „noroc ca are poze!”🙂
    Mi-au placut partenerii de calatorie din bac si as fi vrut sa fiu acolo sa le aud si comentariile. Poza cu „domnu'” care doarme in caruta nu am inteles-o, e destul de comuna…poate stai tu prea mult timp prin Bucuresti. Eu care sunt 1/4 „taranca”…lol (mi-am petrecut copilaria si vacantele mai mult pe la mamaie) iti spun ca sunt 2 variante de dormit in caruta. Una intr-adevar este cea „deasupra” si cealalta este „sub” caruta, atunci cand te duci la sapa si e soarele sus pe cer.
    Ca sa fi fost de efect trebuia sa o prinzi pe a doua varianta.🙂🙂🙂
    Te-am prins ca nu ai avut bunici la tara…

  6. CARAVANA RULEZZZZZ…..love, love, love…ta-ta-ra-ra-ra…..
    Inca o intrebare, il stii pe Maricel? ( un fost „victim” de la Din Dragoste?).
    Eu numai pentru asta si ma ofticam ca nu am facut poza cu Mircea Radu.
    Eu atat iti zic.

  7. midori,
    am ajuns pana la urma la bookfest, dar duminica si cam pe fuga. esti din cta si ramasese sa ne vedem acolo cumva? daca da, scuze, am uitat complet, am fost extrem de obosit. m-am intors din expeditie la miezul noptii si a doua zi am „deliverat” un trainig de o zi. am fost zombi pana marti. tot am umplut „porcbagajul” cu carti insa🙂 am sa scriu in curand despre ele.
    ma bucur ca mai este cineva care a auzit de acel loc din galati. tuturor carora le-am povestit (din cunoscutii mei) s-au uitat lung si circumspect la mine: hai, ma, ne lasi..dar avem restaurante si aici, in bucuresti..

  8. ionut,
    ma intristeaza ce imi spui despre Iasiul universitar. dar si interesant. nu m-am gandit la asta, desi am avut un hint anul trecut cand am vazut diferenta brusca de volum de trafic de dupa 1 octombrie, de cand au venit studentii in bucuresti.
    ardealul este si dupa mine cu multi ani in fata bucurestilor..cand ajung acolo imi este rusine sa spun ca sunt din bucuresti. toti se uita la mine cu compasiune si imi spun uneori explicit: „pacat. nu pari..”😉

  9. ella,
    am citit si eu povesti despre cum se scot banii din bloguri si modalitati neconventionale de comunicare. aceasta era una dintre cele frumoase. dar nu am de gand sa o iau pe calea asta. traiesc atat de imersat in marketing si comunicare eficiente, incat simt nevoia unei oaze libere de consumerism. am primit cateva „tatonari” deja, dar ma tin tare🙂

  10. 🙂 Nu sint din Constanta, si nu trebuia sa ne vedem la tirg. Pur si simplu ma obisnuisem sa te vad p-acolo.
    E posibil sa stiu despre loc pentru ca sint din GL. Trec rar pe-acolo, dar… in calitate de localnic, mai pot sa-ti recomand si „Corso”.
    Astept cu nerabdare sa citesc despre carti😉

  11. lung si frumos articolul asta. iar pozele il intregesc. cea cu banzai weddings ar putea aparea in academia catavencu. dar si cele cu caravana sunt buuune.

  12. midori,
    scuze de confuzie. mi s-au lipit niste fire.
    de unde stii ca merg in fiecare an? m-ai facut curios..
    acum sunt in plin de proces de citire. dar am ajuns ca magarul lui Buridan. in stanga am un tenc comandat de pe Amazon, in dreapta am teancul de la targ. Despre care sa scriu mai intai? Poate ca cea care urmeaza este mai interesanta..

  13. dan, intr-adevar, de la caldura asta (ti) s-au lipit firele😉
    ma refeream la faptul ca turkish nu a scris inca nimic legat de turneul vostru.
    sau a primit dezlegare sa-si faca si el blog?🙂
    tocmai mi-am amintit de un articol mai vechi scris de turkish – „crash, boom, bang”. promitea!

  14. Vroiam sa va intreb cum vi se pare Judetul Buzau al lui Vasile Voiculescu, Alexandru Marghiloman, Ion Baiesu … si al meu?🙂
    Are aspecte terapeutice poza cu mancarea lui Turkish, mi se face foame.:)

  15. In legatura cu Banzai Weddings… cuvantul banzai are 2 intelesuri… europenii nu stiu doar numai una… care este adesea amintita in diverse opere sau bibliografii… banzai este o urare de bine catre Dumnezeu. Se spune in japonia banzai cand vine imparatul la o adunare, sau cand se roaga la fiinta Suprema. Cu stima, Levente Kiraly, director Banzai Weddings.

  16. catalina,
    tu ai fost la pizzeria Full House, care este altceva decat restaurantul Full House. acolo lucrurile stau cum ai spus. noi am fost la restaurant🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s