Ganduri despre responsabiliatea sociala

Zilele trecute am primit invitatia de a scrie cateva cuvinte despre responsabilitate sociala, pornind de la cateva topicuri care ii interesau pe oamenii aceia (de fapt unul singur, Marius Balaci). Ele vor fi sa apara pe site-ul www.responsabilitatesociala.ro. Conform principiului meu de a posta materialul respectiv si pe blog, il aveti in continuare. Este foarte lung pentru un post, dar „WTF, I feel lucky today..”. Am vrut initial sa ma iau tare de responsabilitistii nostri care sunt in „forma fara fond”, dar pana la urma intelepciunea corectitudinii politice (m-)a invins..

Intrebarile erau:

„in ce masura exista un trand in privinta asteptarilor pe care le are publicul in legatura cu responsabilitatea sociala a companiilor?
in ce masura exista instrumente sociologice prin care o companie sa afle care sunt ingrijorarile publicului legat de activitatea companiei / industriei din care face parte compania? ce trebuie sa urmaresti cand faci un astfel de demers?
in ce masura conteaza pentru romani ca un produs e “verde”?
e pregatit romanul sa schimbe un produs pe care il folosea cu un altul similar, dar care este verde?”

iar raspunsurile mele:

Fără îndoială în acest moment aşteptările românilor în ceea ce priveşte responsabilitatea socială a companiilor sunt în creştere. Aceasta se petrece pe de o parte datorită expunerii lor la realităţile din occident, şi implicit a nivelului lor de familiarizare cu aspecte ce ţin de cultura comunicaţională, iar pe de alta datorită intensificării activităţilor de tip CSR ale companiilor care activează în România. Cred însă că acestea sunt la nivelul întregii populaţii mai degrabă confuze şi nestructurate. Excepţie fac unele segmente/categorii de populaţie care prin valorie şi stilurile lor de viaţă sunt mai sensibile la aceste aspecte (educaţie şi venituri superioare, „alfabetizaţi” în cultura comunicaţională etc.). Dincolo de acestea, problema cea mai presantă o reprezintă însă profunda lipsă de încredere a românilor (în general sau ca şi consumatori) în sinceritatea şi onestitatea demersurilor făcute de companii pentru a le demonstra că sunt cetăţeni corporatişti responsabili. În condiţiile în care lipsa de familiarizare a populaţiei cu concepte fundamentale de comunicare şi marketing este larg răspândită (ex. pentru mulţi români Relaţiile Publice încă sunt „publicitate mascată”), acţiunile de CSR sunt de cele mai multe ori privite cu reticenţă. Cei mai mulţi se întreabă care sunt motivele reale pentru care companiile respective se implică în viaţa lor, într-un fel sau altul. Societatea românească are un grad mai redus de structurare şi coeziune decât cele în care a luat naştere conceptul de CSR, care se bazează pe sprijinul reciproc acordat companiei/brandurilor de către comunitate şi viceversa. Fără îndoială, acest sprijin este fundamentat pe atingerea unor interese distincte, dar care devin comune în anumite circumstanţe şi pentru anumite perioade de timp. De aceea este important ca atât companiile să desluşească şi să ţină seama în demersurile lor de CSR de nevoile şi preocupările reale ale comunităţilor/segmentelor de populaţie cărora li se adresează, cât şi ca aceste din urmă să le crediteze cu încredere şi sinceritate. Din păcate, încrederea se construieşte în timp şi se manifestă doar după ce brandurile companiilor au trecut prin toate etapele fireşti de dezvoltare. Iar în România suntem foarte departe de îndeplinirea acestor premise. În condiţiile în care companiile/brandurile sunt adesea puternic deficitare la dimensiunea „servicii” şi „satisfacţie”, este de înţeles reticenţa cu care consumatorii întâmpină aceste activităţi.

Instrumentele sociologice prin care o companie poate afla care sunt nevoile şi aşteptările reale ale unor comunităţi/segmente de populaţie nu sunt nici noi şi nici spectaculoase. Ele sunt folosite de multă vreme în marketingul politic sau în relaţiile publice. Cel mai cunoscut exemplu îl reprezintă combinaţia între sondajul de opinie (cercetare cantitativă) şi focus grupuri sau interviuri pentru a identifica „agenda populaţiei”. Aceasta reprezintă cel mai important element ale celebrei treimi de agende ale marketingului politic: agenda populaţiei, agenda mass media şi agenda clasei politice. Problema cercetării pentru activităţile de responsabilitate socială nu rezidă în complexitatea metodelor de cercetare sociologică, ci în „voinţa politică” de realizare a lor. Şi în această situaţie, „the usual suspects” sunt autosuficienţa şi atotcunoaşterea. Este greu de acceptat alocarea unor sume importante, care adesea sunt apropiate de cele necesare pentru derularea propriu zisă a proiectului de responsabilitate socială, în schimb este mult mai uşor de pornit de la ideea că aşteptările publicului sunt uşor de intuit (sau chiar evidente pentru toată lumea). Realitatea ne arată însă cu ocazia fiecărui moment politic important (ex. cele electorale) că între cele trei agende există fracturi colosale, iar aceasta în condiţiile în care pentru acestea se alocă sume spectaculoase pentru cercetare. Una din temele cele mai sensibile ale cercetărilor de acest tip o reprezintă trecerea de nivelul declarativ al primelor opinii ale respondenţilor şi identificarea nevoilor şi aşteptărilor lor reale. Accentul decisiv este pus pe „reale” şi nu pe „declarate”.

Faptul că un anumit produs este „verde” nu contează în acest moment decât pentru cateva segmente foarte rarefiate de consumatori autohtoni. Criteriile de achiziţie care ţin de responsabilitatea socială au o pondere foarte redusă în totalul acestora, prin comparaţie cu cele ce ţin de beneficiile funcţionale ale produsului. O dovadă paradoxală în această direcţie o reprezintă faptul că, deşi la nivel declarativ un procent important din consumatorii români de produse alimentare sunt deosebit de sensibili la tema aditivilor alimentari (celebrele şi infamele E-uri), în mod real comportamentele lor de consum nu sunt influenţate într-o manieră decisivă de acest aspect. De aceea cred că răspunsul la întrebarea dacă românii sunt pregătiţi să schimbe produsele pe care le folosesc în acest moment cu unele similare, dar „verzi”, este în acest moment unul negativ (la nivelul mediei, şi nu al unor segmente izolate şi slab populate). Germenii interesului faţă de aceste teme, care vor conduce în timp la schimbările spectaculoase, dar adesea de neînţeles în acest moment pentru cea mai mare parte a consumatorilor români, rezidă în opinia mea în acumularea de informaţii şi experienţe. Iar acesta este un proces care cere timp, şi în acre arderea etapelor nu poate fi realizată decât prin eforturi considerabile din partea companiilor/brandurilor pentru a recupera decalajele (încă) considerabile faţă de situaţia din ţări cu tradiţie. Există multe exemple de acest tip, dar corectitudinea politică mă împiedică să menţionez nume de branduri şi companii. Cred că pentru a câştiga încrederea consumatorilor români şi implicarea lor în activităţi de responsabilitate socială, companiile/brandurile trebuie să facă primul pas prin a le arăta acestora că îi Respectă prin tot ceea ce fac (contactul direct, shopping experience, servicii post achiziţie etc.).”

Anunțuri

15 gânduri despre “Ganduri despre responsabiliatea sociala

  1. Pentru ca postul tau este in categoria de comentarii profesionale, vreau sa spun ceva. Eu unul daca primeam intrebari care incep cu „in ce masura….” nu raspundeam in veci…

  2. semantic,
    am renuntat de mult sa mai tin cont de astfel de lucruri..altfel „in mare masura” nu mai scriam prea multe 🙂
    il cunosc pe Marius si este baiat bun, nu il „carcotesc”..

  3. Draga prietene, pseudonim,

    Pentru ca tu sa raspunzi ceva, e nevoie sa iti puna altcineva niste intrebari. Iar pentru asta, trebuie sa se intample cumulativ mai multe conditii. Ti le spun doar pe primele 3:

    1. sa ai un nume si un prenume,
    2. sa fi facut ceva semnificativ in viata,
    3. sa fii cunoscut ca o persoana care nu spune (foarte multe) tampenii.

    Daca nu e cazul, poti sa faci in continuare comentarii anonime. Nu e nevoie sa raspunzi la nimic.

  4. oameni buni,
    eu sunt cool cu toate comentariile, de orice fel ar fie ele (dar in acest caz oricum erau pozitive), nu are sens sa faceti schimb de touch-uri 🙂
    multumesc insa pentru sprijin, de oriunde ar veni el 🙂

  5. Domnule Petre,
    no problem, eu doar zambeam amar constatand cat de desuet este in anumite sfere ‘blogorifice” „iconoclasmul meu metodologic”.

    Draga Domnule Dehelean,
    un parlit de anonim ca mine stie un lucru simplu, nu tot ce zboara se mananca. Nu ma refer la notorietate, vorbeam asa, in general. Iar cand vine vorba de intrebari, Dan stie foarte bine, unele chiar nu „zboara”.

  6. Draga pseudonimule,

    Dat fiind ca noi avem o istorie de comentat/citit tampenii pe bloguri, te invit sa-ti exprimi „iconoclasmul metodologic” pe un ton mai putin academic, cel putin pana o sa-ti declini identitatea, background-ul, cartile citite si asa mai departe. Pana atunci, mai usor cu expertiza asta despre tot si despre toate.

  7. Draga Domnule Dehelean,

    in materie de identitate, background, cartile citite nu pot decat sa spun ca va admir sincer. As fi dorit sa ma exprim in acest mic exercitiu de admiratie, care va este adresat, fara cea mai mica urma de digresiune de natura academica.

    La o adica as fi putut folosi chiar un exemplu celebru, al unui biletezel trimis de un ilustru minstru din anii ’50 care mustea de semi-doctism, sigur il stiti, celebrul „matz fermecat” .

    Probabil ca dumnevoastra domnule Dehelean, ca principal aparator al puritatii sectiunii de comentarii de pe blogul domnului Dan Petre, aveti privilegiul exclusivist, jinduit de cei anonimi, multi si modesti in ale blogosferei, de a face caz oricand si oriunde de multele elemente de prestigiu profesional: o diploma, o carte, un grup de prieteni si multe altele.

    Corect, as spune ca atunci cand ma indemnati
    [quote]te invit sa-ti exprimi “iconoclasmul metodologic” pe un ton mai putin academic,[/quote]
    aplicati cu succes ceea spunea un mare om de stiinta.

    Never express yourself more clearly than you are able to think.” –
    Niels Bohr

    Al dumneavoastra, cu consideratiune
    Semantic

  8. Apreciez foarte mult spiritul de solidaritate, iar cand este cumulat cu argumente valabile, sunt de-a dreptul in extaz. Dar traim intr-o lume imperfecta.
    De exemplu, Dragos Dehelean (mi-e putin teama sa ma adresez simplu si informal – Dragos – presimt ca nu am citit suficient de multe/bune carti), ma bucur mult ca sari in apararea unui fellow citizen, pe care probabil il cunosti si personal, si eu as face la fel si m-as bucura la randul meu sa vad reactia asta la
    prieteni/cunoscuti/anonimi. Insa…am avut o mica dezamagire citind propunerea ta de indicatori ai valorii unui interlocutor. In replica, umila mea parere este ca :

    1.Semantic are totusi un nume si un prenume. Chiar si aurolacii au…(Ceva de genul ‘orice om are o mama’)
    2.Ce este ‘semnificativ in viata’ este relativ si este o eticheta pentru o mare varietate de cazuri, de multe ori total diferite
    3.Ca si la punctul 2, invoc din nou relativitatea – depinde de ce fel de oameni te inconjori

    By the way, am vorbit cu aurolaci care aveau multe de spus (mie, bineinteles, totul e relativ…) si majoritatea cred ca nici nu stiau sa citeasca. Dar totusi cred ca multi se incadrau in cele 3 reguli de mai sus. Despre background, ce sa zic, in comparatie cu cel al ‘numelor’ care de multe ori ma inconjoara, al lor este un basm.

    Ce e gresit aici? Se prea poate ca eu, la fel ca Semantic, sa nu fiu demna de bagat in seama. Doar ca intrevad o oarecare incompatibilitate intre sablonul tau si ideea de ‘responsabilitatea sociala’.
    Sau ai omis tu vreo conditie…

    Ar mai fi ceva…Esti bun sa definesti ‘noi’ din ‘Dat fiind ca noi avem o istorie de comentat/citit tampenii pe bloguri’ ?

  9. Buna, Clara.

    Cand spuneam „noi avem o istorie…” ma refeream la mine, la pseudonimul „Semantic” si la afirmatii de-ti sta mintea in loc, spuse insa pe tonul cel mai academic din lume.

    Ca si cea de acum, cu „nu raspundeam in veci…”

    Sa nu ma intelegi gresit, Clara. Cred ca si aurolacii si Semantic au dreptul la o viata libera, demna si prospera.

    Criteriile respective nu erau despre masurarea „calitatii” unui interlocutor. Ci despre masurarea probabilitatii ca cineva sa iti puna niste intrebari (la care tu sa refuzi sa raspunzi, in cel mai regal mod, pe temei de „incorectitudine metodologica”).

    In rest, m-a induiosat comentariul tau. Mi-am dat seama ca poate am fost un „bad man” 😦

    Si da, poti sa-mi spui Dragos 🙂

  10. Buna Dragos,

    Iti multumesc pentru clarificari, s-a mai facut putina lumina, recunosc ca m-am inflamat mai mult decat era necesar.
    Doar ca ar fi minunat sa existe ceva mai multa nuantare in generalizarile tale. De asemenea, eu m-as abtine sa fac recomandari altora despre modul si conditiile in care sa se exprime (in afara de cazul in care ar fi reale injurii). Daca totusi as face-o, as fi atenta la cum procedez, stii tu, tonul face muzica…

    Exempul cu aurolacii era un caz extrem, intentionat sa dea greutate spuselor mele. Daca nu am reusit asta, ma bucur ca am reusit totusi sa te induiosez. Inseamna ca s-a mai risipit testosteronul acumulat la acest topic . Nu ca nu mi-ar placea muschii, dimpotriva 🙂 , doar ca sunt de o mie de ori mai incantata sa-i ghicesc eu (din subtilitatea verbala, supletea miscarilor etc) , decat sa-i privesc defiland luciosi la un concurs de mister.

    Presimt ca te-am induiosat din nou, asa ca mai bine inchei aici 🙂

    p.s . ca sa incheiem disputa si saptamana intr-un mod optimist, dedic melodia de mai jos celor 3 protagonisti (Semantic, Dragos si Clara)

    🙂

  11. Draga Clara,
    esti foarte dragutza, multumesc foarte mult pentru dedicatie, caci despre dedicatie este vorba, atat la propriu cat si la figurat.
    Vikend placut
    Semantic

  12. Semantic, Dragos, Clara, Dan,
    Foarte putine lucruri ma bucura mai mult decat momentul in care putem ajunge la un punct de vedere comun si uman. Mai ales ca vorbim de responsabilitate sociala. Urmarind schimbul de replici am avut intuitia ca vom ajunge in cele din urma la pace. Apropos de intuitie, Clara, mesajul catre Dragos a cazut pe un teren liberal si umanist fertil 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s