De ce am devenit fan asigurare medicala. Si de ce sprijin idea unui sindicat al publicitarilor

Pana acum un stil de viata echilibrat (cu o singura exceptie, de inteles de catre oricare “persoana” sanatoasa biologic si psihologic) m-a tinut departe de medici si principalele afectiuni cu care ne confruntam de obicei. Recelile, gripele, nevrozele si accidentele nu se pun. Poate de aceea un incident la care medicii romani pe care i-am consultat nu au gasit o explicatie unica (au ramas doar la trei: raceala, nisip/piatra la rinichi sau o combinatie a celor doua, ceea ce este o performanta remarcabila), mi-a urcat brusc in ordinea prioritatilor de viata sanatatea. Pe care o luam de regula drept un asset de baza, pe care te bazezi neconditionat si care are datoria de a fi in ordine tot timpul pentru a te putea concentra asupra lucrurilor importante, care tin de cariera, de ceilalti, de cultura, de ale spiritului etc. Realitatea aspra si frusta pe care am experimentat-o aceste zile este ca purtam deasupra capului piramida lui Maslov, care se poate oricand rasturna. Si ca nevoile de la nivelurile de baza scurtcircuiteaza si inchid rapid canalele de energie interioara si exterioara, pentru a redirectiona toate resursele catre rezolvarea problemei. Ce “disponibilitate catre comunicare”, “deschidere catre ceilalti”, “empatie” sau alte concepte inventate de animalele sociale. In momentele de durere intensa animalul biologic nu vrea decat sa se retraga intr-un cotlon unde sa isi linga ranile si sa zaca pana cand natura isi urmeaza cursul si hotaraste in locul lui in ce lume il trimite in continuare. Experienta mea de pana acum cu durerea fizica a fost biasata (scurta si intensa, provenita de regula din incidente/accidente). In cea mai mare parte a situatiilor purtam direct o buna parte din responsabilitate si stiam ce trebuie sa fac. Acum nici nu stiam ce sa fac si nici nu puteam identifica o instanta asupra careia sa imi proiectez revolta sau pe care sa imi sprijin motivatia. Iar pentru un individ preocupat de control si cunoastere ca mine, incertitudinea si lipsa de control sunt la fel de apasatoare ca si senzatiile fizice.

Asa ca m-am hotarat brusc in urma acestui incident sa imi inchei o asigurare de sanatate. Am nevoie de respect, certitudine si reactie rapida. Iar daca competenta este inca la un nivel autohton, macar sa primesc confort psihologic si mangaieri pe crestet. In short list s-au calificat pana acum compania care are spitalul Euroclinic de pe Floreasca (foarte interesant, nu am retinut numele brandului, ci numai locatia cu care sunt asociate relatarile favorabile de tip word of mouth) si ING (la care am deja doua asigurari, pe care le platesc de multi ani, dar habar nu am pentru ce sunt..).


Incidentul mi-a urcat sanatatea si in topul temelor de gandire. Iar corelatiile cu relatarile personale despre probleme de sanatate provenite soptit de la prieteni si cunoscuti din industrie nu au intarziat sa apara. Nu mai vorbesc de plecarea grabita a unui creativ talentat ca Pilu intr-o lume mai frumos colorata decat aceasta. Cred ca industria noastra incepe sa constientizeze the hard way ca generatia peste 30 de ani (din care fac parte si eu) sau cea peste 40, incep sa plateasca pretul biologic al stilului de munca extrem de solicitant (chiar inuman de solicitant), care ocupa 90% din stilul de viata, la randul lui atipic si solicitant.

Poate ca este cazul ca entitatile care reprezinta interesele industrilor de comunicare (IAA, UAPR) sa inceapa in cativa ani sa faca studii despre impactul stilului de munca asupra sanatatii biologice si psihologice a resurselor umane care le fac sa existe. Sa nu uitam ca in aceste industrii academic numite „intensiv cognitive” produsul finit este conceptual si dependent hotarator de calitatea si performanta oamenilor care le dau viata. Uneori ad literam. Poate ca timpurile sociale sunt pregatite pentru infiintarea unui sindicat al oamenilor din acestea. Experienta internationala arata ca la scurta vreme ce o industrie devine structurata iar entitatile care reprezinta si agreaga interesele patronatului devin puternice si functionale, se cristalizeaza si imaginea lor in oglinga sociala, respectiv sindicatele. Intuitia mea este ca odata ce UAPR si IAA vor deveni astfel de entitati, in scurta vreme are sa apara si un sindicat. Cine stie, poate dupa ce nu am sa mai fac parte din Board-ul IAA, am sa candidez pentru Board-ul Sindicatului🙂

6 gânduri despre “De ce am devenit fan asigurare medicala. Si de ce sprijin idea unui sindicat al publicitarilor

  1. astazi am vazut in business standard un top al beneficiilor oferite angajatilor.
    topul arata asa:
    – tichete de masa 72%
    – abonament medical 42%
    – asigurare viata 38%
    – participare profit 6%
    – planuri de actiuni 5%
    – fonduri de pensii 3%

    cam asa stau lucrurile in romania, in timp ce in USA asigurare medicala este prima in topul beneficiilor oferite de catre angajatori.

  2. Problema e ca multe boli au simptome asemanatoare, si de acolo aiurelile medicilor consultati. Problema e alta: medicii aceia sunt destul de incompetenti incat sa faca confuziile. Printr-un examen obiectiv (adica consultul medicului) si in cel mai rau caz analize puteau face distinctia clara. Dar, dupa cum spuneam, sunt incompetenti. Cei privati, in schimb, sunt scumpi, dar merita. Cel putin din experienta mea.🙂

  3. Carmen, iti propun sa te uiti la Sicko (2007) in regia lui Michael Moore. Este obligatorie, darsi daca o ai, si daca n-o ai, tot in Cuba e mai bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s