Astazi, la intoarcerea la munca am avut o revelatie cand am vorbit cu cativa colegi de suferinta si petrecere din agitata noastra comunitate. Am aflat cu aceasta ocazie ca mi-am pus un timing de autoreply mult mai lung decat cel real (ziceam ca ma intorc pe 6 iunie si m-am intors pe 2) si ca deja stiau ca am fost intr-un teambuilding si ca a fost frumos. Ceea ce m-a facut sa imi aduc aminte de faptul ca destul de des cei cu care lucrez diverse proiecte (fie ca ne cunoastem deja, fie ca abia incepem sa ne cunoastem) imi spun la un moment dat „sa stii ca te citesc pe blog”. Aoleu, mi-am spus eu, brusc ingrijorat.
Oameni buni si cititori (ca nu stiu cum sa va mai zic..) am aflat cu ingrijorare ca multi dintre voi lucrati in industria de marcom. Si ca obisnuiti sa intrati destul de constant pe acest blog. Si ca ne cunoastem intr-un fel sau in altul. Ceea ce va spun acum este expresia unei profunde ingrijorari. Cred ca acest experiment de comunicare mi-a scapat de sub control si incepe sa influenteze mai multe dimensiuni ale vietii mele profesionale (zeitatea careia i-am sacrificat multe alte vieti ale vietii mele totale/actuale) decat ma asteptam cand l-am inceput. De-a lungul timpului am scris destul de multe prostii sau lucruri foarte personale. Incerc de regula sa pastrez un echilibru intre subiectele profesionale si cele personale, cu centrul de greutate pe primele, dar din cand in cand imi scapa haturile. Numai cand ma gandesc doar la cate cronici de carte am scris despre SF&FF..fata de cele profesionale..aproape ca imi este rusine. Mai citesc si altele, mai ales articole. Iar dupa ce obtinem sponsorizare la Scoala IAA pentru access free la WARC pentru studenti si profesori sa vedeti cate lucruri inteligente am sa spun 🙂
Pana atunci, pls. nu ma luati tot timpul in serios. Adica sunt mai mult serios decat neserios. Cred..In fine, nu trageti in pianist. Canta si el dupa cum il/ii paleste inspiratia 🙂
return to the com(m)unity 
blogger cu simtu` realismului! 😉 si eu sunt de acord, bloggerii nu ar trebui luati in serios, decat daca cer asta explicit!
iulian,
pot spune cel mult ca sunt ancorat in realitate 🙂 nu stiu insa cat are sa mai reziste legatura..
Postul tau merita o intrebare psihanalitica.
Am stat şi m-am gîndit ca un consumator de bloguri ce sînt, ce-mi place mie să citesc in blogul tau?…
Citesc bloguri sociale politice pentru că mi se par unele lucruri interesante sau interesant spuse, de obicei dimineaţa cînd nu ştiu încotro s-o apuc. Admir astfel de bloguri îmi dau o senzaţie foarte … intelectuală şi de fotoliu de piele…..
Cel mai des am cheef să citesc ceva scris pur şi simplu ca şi cum ar sta cineva de vorbă cu mine şi mi-ar zice dintr-odată băi ştiii ce-am mai făcut eu? mi-ar fi plăcut să-mi povestească cineva , şi eu să citesc şi să mi se pară chiar interesant….
Blogul tau este locul care tine de urît, este complet şi perfect nu plictiseste, tu scri des, idei scurte clare şi digerabile, cu generozitate cu umor cu nervi daca e nevoie cu emoţie .Blogul tau face parte din categoria blogurilor care te imping sîmbăta după-amiaza, la computer să vezi dacă in blogul lui Dan Petre nu a aparut ceva nou.
Aici ar trebui sa deschid o scurta paranteza. Cu cit continutul blogului e mai original, mai dens si pe o nisa cu cautare mai mare, cu atit poate suporta mai multi cititori fideli care te cunosc mai mult sau mai putin .
Asa ca nu te mai speria cand ti se spune te citesc, fi mandru ca ai ceva de spus de impartasit cu cei din jur.
o cititoare ,,fidela”
corina,
am incercat si cu psihanaliza..mi-au spus ca in cazul meu nu se mai poate face nimic constructiv 🙂
acum incerc cu Murphy si metoda Omul Zar
ella,
iti multumesc. deja meditez la ce mi-ai spus.
🙂 cum ar spune altcineva, tine sus munca buna!
don’t try so hard!
stilul franc, putin dulce, putin amar al scriiturii creeaza dependenta.
corina,
te referi la Turkish, nu? am sa ii propun inca o data sa scrie aici. deocamdata rezista 🙂
gulbin,
am ajuns deja dependent de stilul asta 🙂
draga dan, stilul este al tau, nativ, un dat.
dependenta, insa, este mai mult a cititorilor.
ce-i drept….”stilul e (cam) omul insusi”) ….n-am scos-o eu, desi mi-ar fi placut:)
Subscriu, gulbin2204 🙂
victor,
pls. nu da din casa. incerc sa imi apar o imagine aici, da? 🙂
De acord cu stilul franc, putin dulce, putin amar. Si mai cred ca e ceva si cred ca e meritul moderatorului de focus-groupuri care mai este Dan, printre altele.
Faptul ca isi ia timp si da feed-back (pozitiv, de cele mai multe ori), de la vladica la opinca. Which feels good 🙂
clara,
din fericire nu este nevoie sa fac apel la dirty tricks-urile de moderator de focus grup-uri 🙂 iar dinamica de grup este in parametri normali 🙂
Dan, departe de mine gandul de tips and tricks, ma gandeam la o abilitate dobandita si exercitata natural…Ca altfel, noi, ca si consumatori inteligenti de bloguri ce ne aflam, nu ne mai intorceam 🙂
E f posibil sa nu aiba legatura cu moderarea, dar mi-am dat si eu cu parerea , ca sa nu tac 🙂 Si acu ma duc sa-mi dau cu parerea si la spotul BCR
ups, I mean CEC, tocmai am avut niste treaba la BCR:)
clara,
m-am prins, dar am vrut sa glumez 🙂
nu sunt de la moderare, sunt de la cartile de NLP 🙂
victor, merci!
dan, you are an open book for me:-)