Long time no see..

A trecut ceva vreme de cand am postat ultimele ganduri. Mai precis „in jur de aproximativ” doua saptamani. Un prieten mi-a atras atentia jumatate in gluma si un sfert in repros ca mi-a scazut traficul, iar altul a ajuns la concluzia ca am de gand sa abandonez a mai scrie  pe blog. Explicatia este insa ca de cele mai multe ori in cazul meu, mai incalcita. In ultimii multi ani luna noiembrie a fost si este una dintre cele mai aglomerate si mai solicitante luni din tot anul. Probabil datorita influentelor astrale exacerbate in aceasta perioada de influenta unor planete trans-neptuniene asupra unei teme astrale dominanta de axa zodie-ascendent (scorpion cu scorpion). Atat profesional, cat si personal (daca putinul care mai ridica ochii goi deasupra nivelului unu’ al piramidei lui Maslow se poate numi viata personala..). Iar daca numarul evenimentelor despre care merita sa scriu depaseste un anumit numar (5±2) interfata de comunicare cu lumea se supra-aglomereaza cu informatii si iar degetele devin prea groase, lente si neindemantice pentru o tastatura intinsa ca „un pod prea indepartat” intre mine si lume. La asta se adauga faptul ca ma framant atat de mult in incercarea de a le stabili prioritatea sau alocarea de resurse de atentie, incat adesea in cele din urma abandonez filosofic procesul. Poate ca va mai aduceti aminte de replica finala dintr-un banc: „sa ai cu ce, sa ai cu cine, sa ai unde. dar de ce sa o faci?!?” De vreme ce toate fenomenele vietii au aceiasi valoare ultima de adevar, ce drept am eu sa le le aleg pe unele in fata altora? Sau sa le analizez pe unele mai mult decat pe altele? Acesta este unul din motivele pentru care Magarul lui Buridan este unul din personajele legendare ce apar frecvent in povestile mele si cu care ma identific adesea, dar mai ales cand imi aplic cu sete palma plina de insight pe frunte si imi zic cu voce tare, dar interioara: „bai *****, in timpul cat te-ai gandit ce sa faci, scriai ***** patru posturi!”. Alaturi, bineinteles, de porcul cu care noi barbatii impartasim atat de multe (si nu ma gandesc aici doar la sistemul circulator sau zona ceafa si/sau pulpa spate). Plus importanta decisiva a starii de spirit cand vine vorba de pune degetele peste taste.

Asa ca am sa fac un rezumat: examen scoala IAA modul I, lansare modul II avansati scoala IAA, calatorie prin tara cu avionul vs. Honda, mutare sediu D&D, angajare junior, idei de marketing, AdMarket 2008, terminat Startrek Enterprise, terminat Heroes, citit 2 carti, escaladat relatie FCRP, conferinta FCRP-SNSPA, pierdut avion Cluj datorita infoematiilor neactualizate de pe site-ul aeroportului + kafka (gasitorului nu i se ofera recompensa), povesti de calatorie, fotografii&prelucrat, stricat blitz, iesit la „suc” cu studentii de la masterul de publicitate, cateva idei noi de marketing si advertising (care vor fi in curand on air), o rostire plina de spirit printre dintii inclestati intr-un zambet politicos determinat de o interactiune sociala cu cineva cu un status superior („a real boss in the ass..”).

What can I do?? O mie de ganduri si o singura tastatura.. Dar am facut un prim pas: mi-am luat una wireless ca sa cresc largimea de banda 🙂

Astazi doar doua povesti: examen absolvire Scoala IAA si povesti halucinante de calatorie. Plus foto.

Cele mai nostime si pasionale prezentari de la examenul de absolvire: Disney si Fosters. Ma bucur de fiecare data cand vad cum pasiunea da urechi oamenilor si ii face sa aduca un strop de magie in prezentarile care pot fi atat de seci cand vorbesc despre marketing plan, P&L, research, ROI si alte acronime abrazive sau generatoare de plictis. Si care nu pot fi inmuiate decat de Presentation Reasoning&Show. Toate temele au avut brand-uri interesante, dar unele au pus mai mult accent pe show. Si de aceea merita consemnate.

culorile copilariei

1-culorile-copilariei

o bere pentru dom’ profesor

1-o-bere-pentru-dom-profesor

Din Iasi, invataturile lui Nea Goe Bucuresteanu’ catre cititorii sai, mai inteligenti ca el: nu mergeti niciodata in restaurantele recomandate de taximetristi. Am facut-o eu. Si asa am ajuns joi seara la ora 21 in restaurantul cu specific italian pre numele lui Bruscheta. Care m-a intampinat la subsolul/parterul (nu am reusit sa imi dau seama) unui bloc, cu toate mesele goale. Pana sa procesez eu informatia si sa ma decid cum sa o sterg cat mai elegant, m-au asezat la masa. Unde am jucat in spiritul locului cateva solitaire pe telefonul mobil pana mi-a venit comanda. Nu mi-a iesit pasenta in niciuna dintre incercari. Asa ca mi-am infulecat cu imbucaturi mari cina si am plecat sa vad orasul noaptea. Acum m-am documentat si am primit o lista cu locatii si descrierea lor de la cineva care si-a incheiat de curand studentia in Iasi. Multumesc si pe aceasta cale. Am salvat documentul si il voi studia inainte de a mai iesi macar 5 metri din hotel.

Din Cluj, un servus calduros. Restaurantul japonez Tokyo a fost the main dish, iar ceaiurile le-am baut la ceva english pub unde se tin intalnirile clubului leilor. Am reusit sa smulg cateva ore intr-o dupa amiaza si sa facem o iesire catre Belis Fantanele, unde ne-am tras pe iarba catre Marisel (multumesc Alin pe aceasta cale). Pana „la o bucata” discutii inalt psihologizante (ultimele pasiuni ale bunului meu prieten Alin sunt cognitivism-comportamentala si psihologia evolutionista), nelepisme and experiente psihedelice. Dar de la o alta am luat o gura aspra dar plina de seva de Romania reala, care nu a parasit dealurile Mariselului cam de 70-75 de ani decat pentru razboi si voturi. Cu sacosa de la Cora plina de povesti halucinante despre „o oaie s’un cane” si „cum o fost cu ungurii p’aici”. oaia s-a incurcat in gard, ca ficiorul lui care nu s-a insurat si a ajuns „ca un tuleie p’un deal, fara radacine” (dar si fara dinti in gura) nu a avut grija si oaia a ramas fara un ochi („in veci de mai vede cu el”) si pana la urma „numa’ vie no mai fost” pe un deal unde a ramas cateva zile, da’ canele pe care il chema „Ham Ham Ham” nu a mancat din ea „numa’ s-a invartit de trei ori in jurul ei” si s-a asezat pana s-a dus lana alba de-o avea pe ea. Iar „cu ungurii a fost rau, mai ficiori” ca pe un deal langa Marisel au avut un post, da’ a venit o femeie din sat care era inteleasa cu oamenii si care s-a dat cu colonelu’ ca era frumoasa si scrie si pe monument cu poza si cand a vazut ca au ramas fara munitie „s-o urcat intr-un copac si a dat din tulnic” si a venit satenii cu topoare si i-a scos din post, de pe deal si in cele din urma si din viata.

Jumatate de ora de discutie si toate conceptele si referirile pe care le-a folosit au fost doar din lumea satului, a bisericii, a oilor, cainilor si a padurii. Iar noi ascultam fascinati si ne ne minunam cum de mai exista o lume de dealuri la numai 50 de km departare de betoane, boci, nokii, interneturi si imobiliare. Si ca ea merge la vot pe 30 noiembrie in timp ce a noastra isi face planuri unde sa mearga in mini vacanta de 1 decembrie. Iese pesedeul sigur, „una’n’truna”. M-a lasat sa ii fac o fotografie, pe care o atasez cu respect. Intotdeauna m-a fascinat usurinta si incantarea cu care oamenii simpli accepta sa fie fotografiati si naturaletea pe care o degaja. De parca nu au nicio miza, nimic de pierdut sau de castigat daca lasa un ficior nebun de la oras cu care nu se vor mai intalni niciodata sa arate inspre ei cu o cutie neagra din care are sa iasa ceva ce ei nu au sa vada in veci.

Concluzia cu care am plecat de pe deal a fost ca ne-am dori sa mai avem la varsta lui aceeasi pofta de viata si de povesti. Ca sa nu ma leg de o conditie preliminara esentiala: sa ajungem la varsta aia..situatie in care starea mentala nu mai are nicio relevanta.

Asa ca incalec pe-o oae s’un cane si inchei povestea asa: „I’ll be back”. Si daca ati ajuns pana la sfarsitul acestui post, ma inclin cu respect si admiratie pentru rabdarea „oamenilor care este pe acest pamant dat de la Dumnezeu”.

omul de dincolo de deal

2-lumea-de-dincolo-de-deal

un deal avantajos

2-a-pasare

pazitorul portii

3-pazitorul-portii

micul aliat

3-micul-aliat

la teava laudata

3-la-teava-laudata

Reclame

8 gânduri despre “Long time no see..

  1. pai daca e scorpion cu ascendent in scorpion… la multi ani si cat mai frumosi!.. cu scuzele de rigoare pentru ca e ori mai devreme, ori mai tarziu:)

  2. Wow, cel mai lung post pe care l-am citit vreodata 🙂
    Felicitari de mutare.

    Cum ti s-a parut Enterprise? E singurul Star Trek pe care nu l-am vazut si am auzit atatea pareri diferite. La Heroes am renuntat dupa sezonul 1 si cateva episoade din sezonul 2, mi se pare ca o tot prelungesc aiurea

    Daca ti-a placut X files, stai cu ochii pe Fringe, e pretty cool. Sunt doar cateva episoade vreo 6-7 dar merge bine. Ce zici de Galactica? Mai iese acum un spin-off Caprica, abia astept 🙂

    A, si noul film Star Trek, tocmai am vazut trailer-ul, arata misto de tot.

    Gata cu sefismele pt azi 🙂

  3. Iti multumesc pentru reimprospatarea memoriei – copilaria mea a fost pe dealurile surprinse de tine, si unchii mei de acolo erau ca si omul care v-a spus povesti. Si da, la Fantanele – Belis m-a accidentat o masina, si am avut piciorul rupt. Si tot acolo am trait toate vacantele copilariei mele. Pacat ca nu mai am accentul de care mi-e dor.
    Numa’ bine.

  4. dis,
    simteam nevoia sa compensez si am scris mai mult 🙂 promit sa nu se mai repete.
    Enterprise mi-a placut pentru abordarea „umana” si personajul T’Pol. M-as converti la vulcanism instant daca mi-ar cere-o 🙂 iar la Star Trek m-as uita din respect la toate.
    Heroes imi place mult pentru atmosfera si „tone of voice”. iar filme faine dupa BD-uri sunt atat de putine incat ma uit la toate. tot din principiu
    multam de hint pt Fringe, filmul Star Trek si Caprica. am sa le caut. din pacate voi avea un delay important. ca sa il citez pe al nostru prezident, „Romania nu-i ca SUA” 😉

  5. misonik,
    am avut si eu un accident acolo. la coborare pe noapte. eram sub rosu de 20 de km si ca sa fac economie de benzina am oprit motorul. m-am prins cu acea ocazie si „the hard way” ca odata cu motorul ti se opreste si servodirectia 😉 si cred ca si frana :))
    dar eram atat de full de endorfine incat nu a mai contat. este o zona superba. ferice de tine ca ai copilarit acolo.

Lasă un răspuns la Misonik Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s