Raport despre (in)cultura natiunii

„In the quiet words of the Virgin Mary” (Snatch, 2000): „I felt like going dark for a while” (24, 2004). Re-insertia sociala si profesionala dupa o vacanta petrecuta pe cea mai de jos treapta a piramidei lui Maslow este dificila. Pilda asupra careia am meditat in aceasta perioada a fost cea mai tare gluma  pe care am auzit-o in 2008, de la un coleg de industrie si generatie, aproape la fel de obosit si cinic ca si mine: „Pentru oameni ca noi, somnul este noul sex”. Dupa ce am ras cu lacrimi cateva clipe, am inceput sa procesez ceva mai departe de primul sens. si sa numar pe degete.. si sa imi pun intrebari despre mecansimele care stau la baza generarii umorului. dar indeajuns cu detaliile despre viata personala, acest blog este mai mult despre cea publica. Si ca sa inchei cu traditionalul „si am mai fost si operat cand am fost mic” mai adaug in apararea mea doar ca faptul ca anul profesional a inceput abrupt nu m-a incurajat absolut deloc catre interventii publice.

Am insa o veste buna: in curand incep examenele si se deschide sezonul de culegere a perlelor. Stay tuned catre posturile care aduna de altfel cea mai mare audienta in cursul unui an.

Incep anul comunicational 2009 printr-un post despre bucatile de cultura pop pe care le-am ingurgitat in spiritul Craciunului.

Mai intai SF-urile. P.K. Dick intr-o nuvela ultraclasica, in stilul amarui cu aroma de amfetamine si LSD cu care ne-a obisnuit: Clanurile de pe Alpha. Ideea centrala pot sa o dezvalui: o colonie care servea drept spital de boli mentale scapa de sub influenta normalilor de pe Terra. Iar pacientii reusesc sa construiasca o societate functionala, in care fiecare boala mare (paranoicii, maniacii, obsesiv compulsivii, depresivii etc.)  este o casta care isi are locul si rostul ei. Aceeasi proiectie a genialului cu lobii arsi PKD in marginalii societatii, opresati de normalitatea siropoasa a oamenilor obisnuiti, conspiratii si agentii guvernamentale opresive. Dar si increderea ca si acestia au totusi un rost. Si speranta, ascunsa bine printre vorbe.

Si un Quantico de la Greg Bear. Terorism in general si bioterorism in particular, ultra tehnologie plauzibila, agentii guvernamentale, ideologie si propaganda americana, incredere in baietii buni, destepti si bine antrenati de la FBI (numele vine de la celebra academie FBI) si o actiune destul de bine inchegata. Traducerea insa m-a dezamagit total. Gafe de genul „la sfarsitul zilei” sunt mici copile pe langa ce am gasit in aceasta carte. Nu vreau sa dau exemple si sa apas pe aceasta rana ca il cunosc pe directorul editurii la care a aparut si nu vreau sa interpreteze conspirational. „Toate in toate”, mai bine nu.

Tot de la Nemira vine Vanatorul de Jaguari de Lucius Shepard. O colectie de povestiri stil fantasy oniric. Locatii exotice, intrebari fundamentale, animale legendare, personaje framantate de intrebari, proza poetica si umanism. Poate pentru unii va parea mai plistisitoare decat altele, dar macar este bine scrisa. Eu zic ca merita.

Din seriale va recomand dinastia Tudorilor. Dupa ce am vazut anul trecut Rome am devenit fan ecranizari HBO. Desi nu se ridica la inaltimea si calitatea lui Rome, si Tudorii sunt interesant de urmarit. In cel mai rau scenariu, ramai macar cu informatie istorica cu care poti sustine o conversatie cvasi-culturala la un party. Mi-a placut mult faptul ca brandul HBO isi traieste pozitionarea de comunicare (vezi leii de la Cannes). Nu mi-a placut ca personajele prea erau toate fotomodele. Iar femeile pe care le inghesuia Henry al VIII-lea (the lucky bastard..) prin diverse cotloane ale palatului zici ca sunt actrite Private. Cam mult, chiar si pentru un om ca mine, obisnuit sa consume mai degraba partea infrumusetata a realitatii🙂 Si abordarea regizorala a fost mai telenovelistica decat la Rome, mai multa emotie explicit afisata, jocuri de conversatie in locatii indoors etc. So, daca aveti timp, merita.

Si in finalul acestui scurt post, cireasa de pe tortul vizual din ultima vreme: 24. Am avut ghinionul sa primesc toate cele 6 serii pe dvd-uri in vacanta. Acum sunt la finalul seriei 4. Ideea serialului este cool: fiecare serie are 24 de episoade care acopera fiecare o ora dintr-o zi de activitate a unei agentii care se ocupa de prevenirea activitatilor teroriste pe teritoriul SUA (CTU). Scenariul este foarte bine construit, iar actiunea te prinde din prima. 24 este un exemplu clasic de activitate culturala sustinuta de catre guvernul american (este facut cu bani de la armata, ca si Stargate SG1, Rambo, Independence Day etc.). Si ca orice film de acest tip a beneficiat de consultati militari, lucru care se vede in protocoalele de interventie, codurile lingvistice, cum tin actorii armele in maini, cum se acopera unii pe altii samd. Iar decorurile si locatiile sunt demne de filme de lung metraj (au scene filmate in Casa Alba si chiar Biroul Oval – decoruri probabil). Dar adevarata propaganda de calitate costa. Este insa o investitie care aduce de departe pe termen lung beneficii enorme. Sunt prezente toate marile teme care au framantat societatea americana in raport cu tema razboiului impotriva terorismului. Iar acest film este unul din raspunsurile interne si externe ale structurilor competente. Excelent realizat, cu raspunsurile „corecte” la toate intrebarile si dilemele omului obisnuit, presedinti care intruchipeaza the best of the best of american people, cu dileme morale si solutii umaniste etc. Una peste alta, merita.

15 gânduri despre “Raport despre (in)cultura natiunii

  1. da, este revelatoare „“Pentru oameni ca noi, somnul este noul sex”.

    foarte bine si trist spus… si multumirea sefului este noul te iubesc din partea iubitei…

  2. 24 e pe lista mea de mult. Ai vazut Lost? E f bun, plin de suspans, isi bat joc scenaristii de noi🙂 Da’ e misto🙂

    Iti recomand 3 serii f bune: Dexter (3 sezoane iesite) si John Adams (mini-serie). Daca ti-a placut Seinfeld, nu rata „Curb your enthusiasm” (6 sezoane), e bestial🙂

    Acum ma uit la Star Trek Enterprise, imi place. Pacat nu mai e nici un alt serial Star Trek. Eu as vrea daca se poate cate 6-7 sezoane odata :))

  3. parca era ceva cu „quite” dar este bine si „quiet” ca oricum se mimeaza „come again”🙂

    ….vreau si eu seria 6 va rooooog

  4. zmock,
    citatul exact este „quiet”. stiu replicile din filmul asta aproape la fel de bine ca cele din Pulp Fiction🙂 si oricum am verificat inainte pe imdb😉

  5. dis,
    cred ca 24 are sa te prinda. mai ales ca tu esti mai motivat traind acolo🙂
    am vazut Dexter 1 si 2 si astept sa se mai stranga ceva din 3. nu am avut inca destul curaj sa spun ca l-am vazut. si asa exista suspiciuni la adresa mea ca am tendinte sociopate😉 mi-a placut ideea si faptul ca se duc mai adanc in psihologia de zi cu zi a unui serial.
    John Adams nu am vazut, multam de recomandare, am sa il caut pe (beep). Curb your entusiasm este cu acelasi umor etnic tip Seinfeld?
    Star Treck Enterprise merita. l-au incheiat abrupt, dar ceva imi spune ca vor continua, pana ajung borgii in sistemul nostru

  6. pei fiindca muncim asa de mult si nu mai avem timp de relatii, somnul este noul sex, abia il asteptam si este la fel de placut..

    iar fiindca nu avem timp de relatii, inlocuim afectiunea din partea iubitei/ iubitului cu multumirea profesionala (ca am terminat un proiect cu succes, ca ne-a multumit zambind seful – dupa caz – )

    of🙂

    • gia,
      multumesc de precizari. din fericire, eram off target la situatia descrisa de tine. nu am sef🙂
      ai mai folosit implict un concept pe care nu il inteleg in acest context: „afectiune”🙂

  7. Asa este Dane ai dreptate – am vazut Snatch doar de 2 ori si traiam cu impresia ca spune „quite” ma retrag in quiet:)

  8. da, mi-am dat seama abia apoi ca nu ai sef, de aceea am schimbat cu multumire profesionala…🙂

    oooof, nu e bine daca nu mai intelegem ce inseamna „afectiune”🙂

  9. abia azi, 16.01.2009, mi-a aparut si mie pe calculatoriu ca ai mai postat cite ceva. ecco, „talpa” [ in italiana inseamna spion, hacker] isi face job-ul!!! „convivendo” fiecare cu „coada” lui! de zeci de ani….pe telefoane, pe viu si acum pe pc
    esti adorabil ca intotdeauna, dane.
    cretinii cauta particola lui D-zeu… the W is the best – dice Doors
    sanatate si virtute!

  10. Nu mai continua star trek, din pacate. CYE e super, e facut de Larry David e mai mult centrat pe un personaj care reuseste sa intre tot timpul in belele, cam ca George. E tareee de tot, si e pe HBO aici asa ca e mai dur ca limbaj🙂

  11. cu titlul „cit de terminat sint ca profesor”
    deceptia celor ce vineaza perlele se manifesta ca atare in momentul cind ele nu mai apar.
    din ciclul ceea ce fac ma defineste ca om apare si la pseudo profesorasul de clipuri la bere care daca si ar fi relevat talentul de profesor in loc de cel de mistocar nu ar mai fi avut parte de erorile nefortate ale unor studenti,pina la urma sint inocenti in ale vietii si care se asteapta de la monstrul trist la o cu totul alta atitudine sau macar la una decenta.te conjur,nu mi raspunde.
    desfid ionescu,na!

  12. poponautescu,
    comentariul tau este mult prea trist ca sa nu iti raspund: cheer up mate! viata este prea plina de momente urate ca sa ne permitem sa le ratam pe cele pline de umor, fie el si involuntar. sa inteleg ca una din acele perle a fost a ta?😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s