Raport despre (in)cultura natiunii 2

De cand nu am mai scris despre acest subiect s-au mai adunat cateva carti&filme. Asa cum ne-am obisnuit, incepem cu SF-ul. Cartile serioase data viitoare.

Prima dintre ele este Stapanul Cantecelor de Orson Scott Card. Superba. Plina de emotii. Ca in mai toate cartile lui, OSC scrie despre lucruri care nu se schimba. Despre natura umana si nevoia de arta ca modalitate de evadare din constrangerile vietii obisnuite. Si despre sacrificiile pe care le presupune destinul artistic. In acest caz este vorba de muzica, iar personajul principal are ceva din Farinelli. Actiunea se deruleaza intr-un univers organizat social dupa eternul leitmotiv al SF-ului – feudalismul supratehnologizat – din care care nici chiar supremul imparat nu poate scapa de nevoia de emotie. Genul de carte care te face la final sa zabovesti cateva minute si sa te intrebi „ce caut eu in viata mea?”. Merita.

O alta clasica este traducerea celebrei antologii cyberpunk realizata de Bruce Sterling: Mirrorshades. Ochelarii oglinda sunt semnul distinctiv al miscarii cyberpunk, care a anticipat din anii 70 lucruri care abia acum incep sa capete viata sociala sau tehnologica. Nu incetez sa aduc aminte ori de ori cate ori pot vorbele pline de intelepciune tehno ale lui William Gibson: „The future is here. It’s just not evenly distributed yet”. Deep shit man, deep shit..A must pentru orice pasionat de SF. Ca intotdeauna cand citesc cyberpunk de calitate am fost surprins sa remarc urletul subteran al unor oameni care deplang scurgerea sufletului bit cu bit. Sunt sigur ca au ales ochelarii mirrorshades doar ca sa nu li se vada lacrimile. Nu se potrivesc cu imaginea revolutionarului care isi ia suturi in toate fundurile pe care le mai are de la un Sistem incaltat cu bocanci de parasutist.  Deci da, acest manifest al miscarii cyberpunk chiar merita.

Si la finalul cronicii de carte, un SF canadian. Alegerea lui Hobson de William J. Sawyer. In ciuda starii de simpatie binevoitoare implicita cu care intampin apriori orice manifestare din partea unei culturi SF minore (wtf is canadian SF anyway?!?), sunt nevoit sa fiu sincer cu voi. Un SF militant, mustind sub talpi de marile teme ale canadialismului international: drepturile omului, feminism, umanism prin progres tehnologic, critica discreta a corporatismului si americanismului big fratelui din sud samd. Ideea este faina, desi mi-a adus aminte de Thanatonautii unui alt izolat succes al SF-ului non-anglosaxon (in acest caz francez. wtf is french SF anyway?!?). Despre descoperirea felului in care sufletul paraseste corpul si unde se duce el dupa ce moare corpul fizic. In fine, cartea a luat un Nebula si cred ca si alte cateva premii. Asa ca merita, nu luati in seama resentimentele unui individ care s-a lovit ani in sir la noi in tara de marketingul francez (wtf is french marketing anyway?!?), de sistemul juridic, financiar, militar, de invatamant etc. de aceeasi trista si profund birocratica filiatie..

But wait, there is more! Am vazut The curious case of Benjamin Button. Cu doi monstri sacri de celuloid: Brand Pit si Carte Blanche. Ideea este foarte faina si folosita pentru prima oara la acest nivel (un individ se naste batran dar copil si moare copil dar batran). Veti spune ca sunt carcotas si contaminat de SF, dar am intalnit aceasta idee acum cativa ani buni la Dan Simmons in saga Hyperion. Dar lung, lung, lung..Si uneori somniferant, somniferant, somniferant..Un fel de telenovela foarte bine filmata si jucata. Sigur are sa ia Oscar. Deci merita😉

Am mai vazut si Slumdog Millionaire. Un Bollywood facut ca sa ia premii in Europa. Frumos filmat, actori chipesi, actiune trepidanta, Incredible India in toata splendoarea ei apasatoare, lipsa dansuri, lipsa muzica. Dar in final mahalaua, dragostea si binele invinge („stie toate femeile ca binili invinge..”). Pur si simplu nu s-au putut abtine..In rest totul este perfect. A luat si el premii pline de BAFTA. Probabil pentru comunitatea indiano-pachistaneza.

Si Revolutionay Road. Cu alti doi monstri titanici: Leonado Capriciosa si Kate Winslet. Despre esecul visului american au zis unii critici. Despre esecul uneia dintre cele mai opresive institutii pe care le-a inventat specia noastra, spun alti critici (casatoria, bineinteles..). Sau despre esec in general, despre lipsa de sens a vietii, lipsa de pofta de viata, corporatiile care sug sangele din cojones-urile WASP-ilor etc. Este atat de mult esec in acest film, incat fiecare poate sa se adape din belsug cu tot ce vrea. Aveam beep atat de plin de lacrimi la final, incat nici nu mai tin minte cum l-au incheiat. Probabil ceva cu mesaj educativ. Si el a luat sau va lua premii. Deci trebuie vazut😉

Asa cum va urez si eu: la buna vedere!

P.S. inca lucrez la corectura lucrarilor. mai aveti putina rabdare cu perlele. ca orice lucru de valoare, ele trebuie cautate in adancuri.

4 gânduri despre “Raport despre (in)cultura natiunii 2

  1. as fi vrut sa pot scrie si despre stapanul cantecelor, dar e inca in stadiu de „pe lista”.

    revolutionary road e film test pentru cupluri cu experienta indelungata+copii. daca sotia nu spune la sfarsit ca trebuie sa aveti o discutie serioasa, poti rasufla usurat..cateva luni.
    kate winslet joaca exceptional in comparatie cu cate blanchett.all in all, e normal ca the curious case…, care e inadmisibil de lung si boring, sa fie mult mai nominalizat.
    mesajul de la final educativ? cu cate minute inainte de sfarsit ai plecat din camera?

  2. Iti recomand un film animat tare: Coraline dupa cartea lui Neil Gaiman. E foarte fain, mai ales in 3D (nu stiu daca in Ro se dau filmele in 3D).

    Acum sunt intr-o faza Dan Simmons, sunt prins de Hyperion et company (acum se face si film). A scos o carte horror recent Drood care-l are ca personaj Charles Dickens!

  3. cezara,
    recunosc faptul ca pentru a rezista la ruta revolutionara a trebuit sa imi anesteziez unele functii cerebrale importante cu cateva pahare cu vin🙂 este posibil ca la un moment dat sa fi „sarit” cateva replici. dar finalul sigur mi-l aduc aminte: „don’t try this at home”🙂

  4. dis,
    multam de recomandare. in we il caut. avem si noi din toamna un 3d intr-un mool din bucuresti, dar proiecteaza doar oboseli deocamdata. il caut si pe noul Simmons. citesc acum Song of Kali. brr…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s