Ploitist, artjectiv.

Acum ceva vreme am vizionat productia internationala Politist, adj. Gratie, multumita si datorita unei initiative culturale a managementului casei de avocatura Peli Filip. Adica onorabilului Francisc Peli. Avocat, adj. Fiind un avocat competent nu ne permitem sa vorbim cu si despre el decat cu cel mai profund respect si aleasa consideratiune. De frica, dar ce importanta mai are acest lucru? :)  De atunci ma framanta gandul de a spune lumii cu ce impresii am plecat de la acest film. Mi-a fost frica insa ca voi fi trecut la sectiunea incultism si troglodenie. In conditiile in care absolut toate comentariile si criticile de specialitate il ridica la nori de cand a aparut. Incercand sa inteleg fenomenul criticii exclusiv favorabile alaturi de prieteni mai literati ca mine in materie de cinematografie, am ajuns sa exploram inclusiv teoria conspiratiei („i-a platit tacsu’ pe toti sa zica de bine”). Am lasat timpul sa treaca peste aceasta experienta. Impresiile sa se decanteze. Emotiile sa se disipeze. Dar rezultatul a ramas acelasi.

Probabil v-ati dat seama unde vreau sa ajung. Mie nu mi-a placut acest film. Nu i-am simtit mesajul. Si nici incarcatura culturala. Si daca as fi mers la el pe banii mei as fi iesit din sala in minutul 7 (lucru care nu mi s-a mai intamplat niciodata). Iar fazele de sorbire lenta a ciorbei si analiza textuala pe Mirabela Dauer m-au scos din minti.

Principala concluzie a fost ca daca il facea doar de 20 min. (pornind invers de la ultimele 10) ar fi fost un excelent scurtmetraj. Iar a doua ca personaje ca politistii cu pricina exista doar in filmele facute pentru festivaluri europene. Un sef de sectie din Vaslui (!?!) care a auzit de maieutica?!? C’mon! Eu nu am vazut pana acum decat politisti burtosi care se uita de sus in jos la tine si a caror singura arma din dotare este o agenda fara pix. Probabil  sunt prea corodat de sucul gastric al postcomunismului si nu mai pot vedea „metafora” sau „parabola”. Asa cum nu am vazut nici umbra lui Antonioni explodata lent pe dex. M-am bucurat infinit mai mult la Snatch si Rocknrolla, chiar daca sunt comerciale pana la ultimii pixeli. Eu cred ca cinematografia noastra are sa iasa din more ass-m-ul profunzimii provinciale a unei culturi minore doar cand va produce un ceva cu adevarat comercial.

Iertare, dar nu m-am mai putut abtine. Asa cum inca ma mai abtin in zona de politica.

23 de gânduri despre “Ploitist, artjectiv.

  1. :))))))
    oh my god
    deci am fost ieri la filmul asta si chiar am iesit daca nu in minutul 7, cred ca era minutul 10 – la faza cu sorbitul ciorbei
    mi se pare nu un film prost si groaznic, distructiv, nociv pentru imaginea Romaniei – cum sa concuram cu el la Oscar?
    Spunea cineva ca numai in filmele porno actiunea filmata dureaza exact ca cea din realitate. Si in filmele romanesti as mai adauga. Politist, adjectiv ar fi fost un perfect film documentar despre partile cele mai urate ale Romaniei, unde nu se intampla nimic.
    Aratam blocurile comuniste, birourile cu calculatoare 286 si ne mai miram de ce suntem intrebati daca in Romania exista internet…

    Mai e un lucru la care ma gandeam: de unde obsesia asta de a prezenta realitatea din jur? eventual toata realitatea. cum de nu reusesc ei sa inventeze o realitate intr-un cadru modern… sa se intample ceva neobisnuit, sa existe un conflict, apoi o rezolvare. sa existe o poveste frumoasa, care sa promoveze in acelasi timp si sufletul romanesc. In Politist adjectiv si alte filme asemanatoare contemporane nu vezi decat mizerie, comunism…

    Ai scris un articol prea bland…🙂

    Solutii?🙂

  2. da, solutia este sa se faca filme comerciale, putem si imita din retetele hollywood-iene pentru inceput🙂 sau sa incerce putin supra-realism🙂

  3. Cred ca ai atins un punct destul de interesant si anume acela a lipsei comercialului in filmele romanesti.

    Putina lume vrea sa recunoasca faptul ca industria filmului trebuie tratata ca orice alta industrie (trebuie sa existe si profit !!!). Inteleg faptul ca trebui sa facem si arta dar unde sunt blockbuster-ele care sa finanteze ulterior intreaga industrie?

  4. dis,
    lucrez la ea intens. am vrut sa fac o surpriza – comentariu la integrala Iain M. Banks, dar are sa imi solicite ceva tmp. asa ca am sa o iau item cu item. stay tuned😉

  5. gia,
    m-am amuzat teribil la replica cu filmele pentru adulti🙂 daca nu ma inseala memoria e dintr-un eseu al lui Umberto Eco. mare dreptate are maestrul😉

  6. harry,
    cred din ce in ce mai mult in teoria conspiratiei in cazul acestui film. cred ca face parte din campania de PR pt trimiterea la oscar. adica la varful comercialului, sa ii faca de rusine😉

  7. dar nu crezi ca am devenit fooooarte comozi ca spectatori de film? adica de ce sunt atat de misto filmele comerciale : ca sunt simplute si dragute. si atat. nu e nimci dincolo de ele. filmul asta nu vroia sa arate realitatea. si tocmai, profitand de timpii morti ai gesturilor in timp real (vezi sorbitul ciorbitei) sa te faca sa te gandesti dincolo de gesturi, la semnificatii.. practic filmele comerciale mizeaza numai pe senzatii ceea ce te tine tot timpul captiv actiunii, dar la 2 zile dupa film, gata s-.a dus. nu ramane nimic consistent in el. sa fie oare spectatorul de film din ziua de azi doar un consumator de senzatii?? si de ce sa vrei sa tintesti doar atat de jos?
    iar in faza cu imaginea Romaniei si faptul ca un sef de sectie e obligatoriu Burtos si analfabet scuza-ma dar aici nu esti consecvent cu propria ta viziune. pai inainte erai populist (sa facem filme pentru popor) si acum esti brusc elitist ( pai cum sa vorbeasca un politist de maieutica)?? nu are absolut nici o legatura filmul asta cu Romania. mesajul sau e universal ca sa zic asa, e despre conditia omului actual in genere, care renunta la propriile repere morale pentru a se supune sistemului, nu e despre politisti sau nepolitisti.
    PS poti citi aici o interpretare a filmului asa cum l-am simtit si eu: http://www.octaviansoviany.wordpress.com

  8. Draga Dan,

    Ma bucur tare ca nu sunt chiar singura care a avut aceeasi impresie dupa acest film ultra-laudat. Ca sa fiu sincera, am mers oricum putin sceptica, intrucat mie nici precedentul de asemenea ridicat in slavi „A fost sau n-a fost” nu mi-a placut, mai mult la ala n-am rezistat pana la capat (de data asta cred ca a functionat platirea biletului🙂. Nu ma deranjeaza chestiunea de imagine negativa, cat lipsa de mesaj cultural si cinematografic deopotriva. Si de realism psihologic – total de acord la faza cu politistul filosof, sa fim seriosi, rar gasesti cate unul mai reflexiv la Bucuresti, daramite sa stea unul sa analizeze atata la Vaslui, un caz minor ?? Si in plus, chiar nu vad de ce-ar fi fost asa o sursa de crize existentiale arestarea unora care faceau trafic in conditiile in care se moare de supra-doze din ce in ce mai mult si in Romania. Oare chiar e un mesaj ok sa privim asta cu lejeritate ?

  9. miruna,
    inainte sa scriu acest post am revazut mai toate cronicile. si m-am hotarat cu greu sa il scriu. de aceea imi pastrez opiniile🙂 si ca sa ma bag si mai adanc in c___t marturisesc ca pentru mine cinematografia romaneasca a produs dupa 89 un singur film: Filantropica. na, ca am zis-o si p’asta..
    m-am saturat de conflicte si trileme morale atat de mici incat devin universal umane. le-am vazut in cinematografia italiana din anii 60. sau la nordici. acum vleau altceva! am sperat ca Trenul vietii are sa ne duca mai departe, dar ne-am oprit tot intr-o gara de provincie. iertare. scriu cu inima grea. singurul mod in care pot sa ajut este sa merg la filmele noastre, oricum ar fi ele😦

  10. Am uitat sa scriu apropos de filme comerciale ca mie mi-a placut mai mult Boogie, care are umor si e cumva proaspat fara a se vrea o capodopera..

    • andra,
      daca mai sunt oameni care au si alta opinie alaturi de cea „oficiala” inseamna in cel mai rau caz ca vom intr-o sectie „la comun”🙂
      Boogie da, what you see is what you get😉 (apropos de criza de 30 ani)

  11. draga andra
    dar nu cazul in sine era miza filmului… de-aia a si ales unul cat se poate de banal si de fara complicatii.
    dan, e ok sa privesti negativ, votez si eu pt Filantropica, dar hai sa nu mai fim atat de doritori de senzationalism. bine ca am scapat de Nicolaescu si megalomaniile lui! eu am mare incredere in regizorii tineri.! ca si in scriitorii tineri :))) a propos, ai citit vreunul? sunt curioasa..

  12. miruna,
    m-ai citit🙂 nu prea ma misca scriitorii tineri de la noi. no offence, sunt eu deformat pe alte spatii culturale. mi-a placut ceva mai mult Cecilia Stefanescu

  13. andra,
    nici 4,3,2 nu mi-a placut. dar aici am doua scuze: nu sunt in target si nu imi este apropiat subiectul. iar dinspre comunism si istorie glorioasa nu mai vreau nimic. absolut nimic. vreau viitor si normalitate. vreau umor de calitate, ganduri adanci sau visare.

  14. Banks e fain mai ales daca nu ai primul contact cu el prin scenele de tortura din Algebraist. Oribile dar recunosc eficient si scrise. Daca vreau horror citesc Koontz sau King.

    Daca vreau o moarte lenta prin amortirea creierului privesc „capodopere” ca Moartea domnului … sau 432.

    Noi stim oricum Dan ca raspunsul corect e 42 nu 432.🙂

    Cinema-ul ar trebui sa fie mai ales divertisment. Viata reala e suficient de serioasa si „punatoare” pe ganduri.

  15. „Cinema-ul ar trebui sa fie mai ales divertisment. Viata reala e suficient de serioasa si “punatoare” pe ganduri.” suna tare cliseistic si american style … dar oare divertisentul sa fie singurul tel? si dupa el… cu ce ramanem..?

  16. multumesc pentru aprecieri miruna; daca iti suna a cliseu este probabil pentru ca e o opinie impartasita pe larg, chiar si in acest topic;

    american style? sa inteleg ca francezii nu fac filme de actiune? rusii nu fac SF-uri? britanicii nu fac seriale de comedie?

    da, pentru mine, cinematograful trebuie sa fie divertisment; asta astept eu de la el; sa ma imerseze intr-o alta lume prin care sa ma incante / incite / excite; „dupa” ma simt mai relaxat si mai senin, dorm mai bine si sunt mai pregatit pentru o noua zi de teme serioase;

    daca vreau intrebari filozofice sau trairi afective mai profunde apelez la literatura sau muzica; sau cand cele doua nu sunt la indemana la introspectie;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s