Amazing girls..

Intotdeauna m-a fascinat sa urmaresc inclestarile de opinii dintre generatii. De pe vremea cand eram in tabara puberilor, adolescentilor, studentilor samd. Si am incercat sa inteleg cum de noi, membrii speciei cele mai inteligente si mai dominante de pe aceasta planeta plina de romani (avem o planeta frumoasa, pacat ca o locuim..) nu reusim sa facem legatura intre diversele stadii prin care trecem odata cu varsta. Ca de pastrat continuitatea „personalitatii” nu are sens a mai vorbi. Si cum uitam la doar 40+ de ani cum eram la 14, la 18 sau la 25. Cum ne bagam singuri in cutiile momentelor biologice, psihologice sau sociale. Ranforsate generos cu bande groase din metalul „eu am intotdeauna dreptate”. Si din care nu vrem sa mai iesim. Pentru ca nici nu ne mai dam seama ca s-a stins de mult lumina.

Am incercat sa inteleg fenomenul si prin intermediul cartilor, si prin experienta directa. De fiecare data m-am simtit ca in bancul cu fabrica de masini de cusut de la Ciugir (de pe vremea Impuscatului): „oricum aranjez piesele de masina de spalat pe care tocmai le-am furat, tot mitraliera imi iese”. In cazul acesta mitraliera se numeste prostie, cu octava ei superioara denumita savant ignoranta.

Am ajuns de-a lungul timpului la convingerea ca nimic nu poate invinge biologia (cu micile exceptii ale misticilor, sfintilor si nebunilor – si nici in cazul lor nu sunt prea sigur ca nu este vorba de vreun dezechilibru neurochimic). De aceea tinerii au avut si vor avea intotdeauna dreptate, oricat de indepartate de ale noastre ni se pot parea valorile si opiniile lor.

Iata si monstra de inclestare ce a declansat aceasta cadere pe ganduri. In acest caz e vorba de sex. Nu uitati sa cititi ambele tabere (desi una este mai dificil de urmarit): „copilele sexoase” si „adultele responsabile”. Enjoy 😉

Anunțuri

3 gânduri despre “Amazing girls..

  1. Adica e o enigma faptul ca o persoana de 40 de ani (de exemplu) blameaza asemenea comportament la mandrele de 11, 12, 13 ani? Scuzati-ma, dar si mie la 21 mi se pare exagerat. Singura varianta in care poate fi plauzibila teoria cu „am uitat cum eram eu atunci” e in termeni de bravura, dorinta de a parea deosebit/a (ma rog… in orice fel 🙂 ); ca act in sine e pur si simplu hiperconsum – mai mult, mai repede, pentru oricine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s