Blogul romanesc care imi place cel mai mult

Uitandu-ma zilele astea pe datele de trafic ale acestui blog si pe o cronica prietenoasa a lui (cu una dintre cele mai putin frumoase poze ale mele, si pe deasupra facuta nu de mine..), am inteles ca principalul pull de audienta vine dinspre studentii interesati de ce se mai intampla pe la scoala unde am si eu ore. Si de vesti din industria noastra de comunicare. Adica interesul este mai putin catre content-ul spontan si mai mult catre cel captiv. Prilej cu care am facut o cadere pe ganduri (de regula dupa 01:00. ma ajuta sa adorm) si o analiza a blogurilor noastre care imi plac cel mai mult. Dintre cele pe care le-am citit eu pana acum, bineinteles. Concluzia: blog-ul lui Kit. Daca as avea competente artistice, asa mi-as dori sa il fac si eu pe al meu. Reuseste un echilibru precar intre cuvinte, ganduri, profesie, grafica si imagine, pe un fundal emotional pal amarui discret, aproape insesizabil. Cand intru pe blog-ul lui ma consoleaza doar dracusorul meschin care imi sopteste tandru in castile Sennheiser: „lasa bah, ca asta este meseria lui..”, „calareste cea mai rapida lentila din lume”, „este printre primii blogger-i din Romania, normal ca stie cum se scrie..”, „are pisica, normal ca are despre ce sa scrie..”

Iar pentru fotografii am ajuns sa il „urasc” 🙂 Uitati-va atent la ele si ma veti intelege..

Mi-o placea din cauza ca il stiu si ca om. Sau poate ca ii recunosc pe cei care primesc mai des in vizita Urata. O fi pentru ca imi plac imaginile cu mai putine culoari in obraji. O fi pentru ca reuseste periodic sa isi gaseasca surse de energie alternativa ca sa continue sa puna un picior inaintea celuilalt. Habar n-am. Ca la orice forma de arta, daca incerci sa intelegi ti se scurge printre ochi. Mai bine taci si vizitezi.

Si acum, daca tot v-am atras atentia: inscrierile au loc in perioada..mai sunt doar 3 locuri libere, grabiti-va! 🙂 Glumesc. Daca aveti timp intre doua injuraturi la adresa mea,  zaboviti si pe acolo. O sa va placa.

Anunțuri

6 gânduri despre “Blogul romanesc care imi place cel mai mult

  1. pardon, dar este o poza foarte frumoasa si sugestiva 🙂 ar fi fost mai greu sa gasesc una facuta de tine cu tine asa ca am ales-o pe asta, speram ca autorul ei sa nu se supere ci dimpotriva 🙂 ii laudam si-i spunem ca este bine incadrata, compozitia respecta regulile de aur, whitebalance-ul este tocmai bun, lumina.. diafragma si timpul de expunere, etc 🙂

  2. tin sa contrazic putin…am intrat pe acest blog ca o studenta la master interesata de „content-ul captiv”. Dar m-a fidelizat „content-ul spontan” :).

  3. am inteles ca principalul pull de audienta vine dinspre studentii interesati de ce se mai intampla pe la scoala unde am si eu ore

    Dar nu era deloc ceva greu de inteles si de anticipat, sau care ar fi trebuit sa fie concluzionat in urma unui contract de cercetare „calitativa” pe bani multi ca studentii se vor orienta spre blogul unui profesor in scopul de a-l folosi ca instrument de relatii cu publicul, sau (fetele in special) sa-l citesca pe unul dintre profesorii cu un anumit charm.

    Eu alt lucru ma intreb. Pe cand oare un blog, sau o componenta de blog macar, care sa incerce efectiv sa se orienteze spre sufletul si destinul studentilor, pe disciplinele si domeniul in care activeaza profesorul bineinteles. Mai vrea oare cineva in tara asta sa fie profesor cu adevarat? Ii lipseste si acestui blog asa ceva, componenta Dan Petre, profesor ….nu mi se pare deloc acoperita cum s-ar cadea. E drept ca blogul se numeste Return to community, dar comunitatea asta va depinde sau ar trebui sa depinda si de cei care astazi se formeaza in aceasta directie.

  4. In cazul in care intrebarea ta nu era retorica Manuela iti raspund eu: in ceea ce-l priveste pe Dan poate pe la pensie cand se retrage din viata profesionala si ramane exclusiv profesor si in consecinta are mult timp pentru asa ceva.

  5. Cheia comentariului era „Mai vrea cineva sa fie profesor cu adevarat in tara asta?” Adica e vorba de „a dori”, „a vrea” sa faci un anumit lucru, dincolo de problemele de timp si alte chestii. Ca pana la urma e o vocatie cu adevarat nobila, sa te faci calauza altora, cu mult mai multe satisfactii decat un studiu stupid pe mancatul de seminte de exemplu. Pana la urma inaintarea pe calea cunoasterii adevarate te face mai mult om decat o masina japoneza. Parerea mea (si nu numai).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s