Cu mintile curate

Ma simt mai liber, mai curat si mai uscat. De cand mi-am jurat in noiembrie cu definitiva hotarare ca nu voi mai pune vreodata un picogram de suflet sau implicare in viata noastra politica. Nu ma mai prezint la vot nici daca am de ales intre putin-izare si lukashenko-izare. Crezul Sergentului Hartman din Full Metal Jacket (unul din filmele mele cult, alaturi de Apocalipse Now) a devenit si pentru mine Axioma Politica: „they are all equally worthless”. Gata, i-am pupat pe buletin. De vot. Am constatat brusc ca daca mut televizorul de la TV Input la Component sau RGB am brusc mai mult timp pentru a vedea mai multe filme, citi mai multe pagini sau termina mai multe misiuni la jocurile preferate.

Asha deci. Fara legatura cu introducerea de mai sus, doua filme. RocknRolla si Gomorra. Ambele cu mafioti/interlopi. Scoli total diferite de regie si simtire artistica. RocknRolla poarta DNA-ul Guyritchian in toate cele. Un altfel de Snatch si Lock, Stock and Two Smoking Barrels. Poate si putin de Layer Cake. Asezonat din belsug cu interlopi care vorbesc ca la Harward si folosesc concepte abstracte de care multi liceeni inca nu au auzit (cum bine remarca si Turkish), cu umor britanic, nelipsitii rusi indestructibili (exshi Spetznaz sau FSB) si o actiune alerta. Consilieri locali, politisti si alti oficiali corupti, intorsaturi de situatii si fraze lungi, pline de miez, Gerard Butler.  Unul din filmele care infrumuseteaza si recupereaza artistic lumea subterana a interlopelii londoneze. O experienta reusita.

Gomorra este un film foarte derutant. Are o constructie orizontala, foarte realista si aproape alb-neagra. Nu sunt atat personaje puternice, mafioti cu personalitate si care au ceva profund sau macar amuzant de spus. Este mai mult un imens si burtos personaj mafiot colectiv, care trage in piept violenta sordida cu fiecare respiratie si iti scuipa in fata normalitate si banalitate. M-am simtit mai apasat si mai agresat de atmosfera aceasta decat de multe alte filme „realiste”. Si m-am hotarat ca nu am sa calc in Napoli de acum inainte decat cu un grup organizat. Finalul cu deosebire m-a lasat cu ochii in ecranul pe care genericul circula ca un flat line fara sunet. Merita vazute in paralel pentru comparatie. Intre ele, nu cu ce se intampla pe la noi😉

4 gânduri despre “Cu mintile curate

  1. hello, la gomorra intr-adevar e vorba de personaj colectiv „mafiosi”. filmul e facut dupa o carte cu acelasi nume scrisa de un ziarist pe la 30 de ani care acum e cautat pt o discutie „amicala” de catre baieti, si prin urmare el sta f bine ascuns. Cartea e si mai interesanta pt ca el a fost cumva sub acoprire printre ei, a lucrat la unii dintre ei si italieni si chinezi si apoi a descris foarte bine tot ce a vazut acolo. e interesanta. cat despre Napoli anecdota e urmatoarea: un var de-al meu a fost sa viziteze si la iesirea din hotel in prima zi receptionistul ii spune” pai ce faceti iesiti sa vizitati Napoli cu ceasul la mana? fara ceas, fara inele, fara bijuterii, fara rucsac in spate, imbracat cat mai modest ca altfel nu e bine”! asa ca grup organizat bine de tot!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s