Post Apocalypse Now

Doua filme care nu trebuie ratate: The Book of Eli si The Road. Pe cat posibil in aceasta ordine si pe cat posibil la o distanta cat mai mica in timp (sau continuumul spatio-temporal, ca sa fim mai acurati). Ambele te fac sa pretuiesti mai mult confortul in care traiesti acum. Da, chiar tu. Si chiar acum. Efectul este cu atat mai puternic daca vei reusi sa vezi unul dintre ele la un mall, dupa o sesiune stupida de cumparaturi (preferabil increngatura „il luam ca e la reduceri”). Sau chiar sa te puna pe ganduri despre cat de animale suntem inca sau cat de repede putem redeveni daca suntem pusi in situatii de supravietuire oarba. M-a frapat ca in ambele este prezenta ipoteza canibalismului. Ca si cea a feudalismului de cartier, care se pare a fi cea mai stabila forma de organizare sociala pe care am reusit sa o descoperim pana acum. Filme despre cautarea disperata a mancarii, adapostului, incaltarilor si munitiei. Si mai ales a umanitatii. Si a unui sens in viata. Dar asemanarile se opresc aici.

Book of Eli este mai Hollywood style, cu un fel de happy ending, transfer de speranta, cunoastere si eroism, yada yada. Si cu scene de lupta absolut fabuloase. O combinatie de Krav Maga cu Ninjutsu, manga style. Cadre superbe, filtre desertice si un Benzen Washington impecabil. Si in forma fizica exceptionala. Asistat de un Gary Oldman patat de „aroma”/”spinul”/”string-ul” celui de-al V-lea element. Si o concluzie atat de frumoasa si de curata in simplitatea ei: „de fapt avem nevoie de atat de putin pentru a ne bucura de viata..”.

The Road este superb in disperarea si umanitatea lui. No happy ending de data asta. No, sir. Nope. Un joc exceptional al marelui Aragorn. Maximum 20 de personaje in tot filmul. O intrebare care atarna in spatele fiecarui pixel si a fiecarei secunde ale filmului: „de ce sa mai continui, daca lumea s-a sfarsit deja?”. Raspunsul este frumos si trist in lipsa lui de sens: „pentru ca noi suntem baietii buni. si pentru ca noi ducem mai departe focul din inima”. Este primul film din ultima vreme pe care am simtit nevoia sa il opresc din cand in cand ca sa mai disipez din vidul existential. Si care mi-a adus aminte printr-o conexiune inexplicabila (si pe care inca nu am terminat-o de autoanalizat) de Apocalipse Now.  Care m-a facut ca in chiar aceeasi seara sa imi introduc direct in vena mintii un OD din acesta. Alt film cult care mi-a marcat adolescenta. Ma numar printre nefericitii care intre 17 si 19 ani i-au citit pe Eliade si Cioran si au vazut The Wall si Apocalipse Now. Dupa care au incercat sa inteleaga ce li se intampla intr-o tara ca Romania anilor 90. Singura mea consolare este ca de atunci ma simt tot timpul tanar. Nu s-a mai schimbat nimic. Doar Iliescu a mai imbatranit putin. Ceea ce l-a facut simpatic. Si mai inofensiv. Si parca mai in opozitie..

Urmatorul post va fi despre SF-uri. Nu reusesc sa imi explic de ce simt din ce in ce mai mult nevoia sa ma refugiez in fantezie si in munca. O fi din cauza ca din noiembrie nu ma mai uit la stiri?

Anunțuri

11 gânduri despre “Post Apocalypse Now

  1. la tot cocktailul asta eu zic ca merge sa te „dregi” cu un Full Metal Jacket

    parerea mea

    si daca dupa aia crezi ca te mai tin nervii go for Antichrist al lui Trier

  2. Nu prea are legatura cu topicul „lumea apocaliptica”, dar weekend-ul aceasta am vazut Wolfman, la ultima ora de difuzare si de atunci s-a cam dus somnul dulce.
    e un film cu mai multe clisee din genul horror dar are o poveste umana ceea ce provoaca mai multa adancime si per total, te sperie si mai tare.
    si pana la urma, ramane valabila replica celebra „era tasu’ maaa”
    Mi s-a parut destul de bun.

  3. turkish,
    da, buna idee cu full metal jacket. nu l-am mai re-vazut cam de multicel 🙂 la anticrist mai astept putin. sa vina primavara si sa am nivelul de serotonina la normal 🙂

  4. Merita, dar numai seara tarziu, altfel nu o sa poti „savura” scartaitul usilor si pocniturile din pachet in timpul noptii, dupa vizionare.
    Enjoy 🙂

  5. Nu reusesc sa imi explic de ce simt din ce in ce mai mult nevoia sa ma refugiez in fantezie si in munca. O fi din cauza ca din noiembrie nu ma mai uit la stiri?
    Te retragi intr-un univers in care ai anumite certitudini (munca) si ti-l creezi tu – fantezia; vrei ceva stabil, predictibil pentru a putea construi.
    Doar stii mai bine decit mine cum se „fac” stirile … dar ai sperat, si ai fost dezamagit. Tii minte ce le zic, seara, cind te bagi in pat, nu te poti minti pe tine – stii ce ai gresit si ce ai facut bine; asa ca cel mai mult pune baza doar pe tine. Esti un om prea bun si se pare ca esti in primul caz : The book of Eli. 🙂
    Poate gresesc … tu ce crezi?

  6. I used to be recommended this web site via my cousin. I am no longer sure whether or not this submit is written via him as nobody else recognise such targeted approximately my trouble. You’re wonderful! Thank you!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s