Cu o poveste toti suntem datori

M-am intors cu bine din imbratisarea stransa a bunicutei moscovite. Dar am avut nevoie de aproape o saptamana sa imi pun in ordine gandurile si ecourile.

Lucrul care mi-a atras cel mai mult atentia la rushi a fost organizarea sociala aproape hindusa. Cat am haladuit prin Moscova am vazut doar trei caste: elita, mujicii muncitori si razboinicii. Elita poate fi usor recunoscuta dupa indicatori de status precum vuitoane, masini foarte mari si foarte negre, branduri cu logouri mai mari si mai colorate decat in tarile lor de origine, larghetea cu care isi arata bogatia, magazinele din care fac shopping (ex. GUM si TSUM) si locurile in care isi petrec clipele frumoase.

Razboinicii se impart in doua mari categorii: privati (mai ales in magazine) sau in slujba statului. Sunt usor de recunoscut dupa costumele negre sau gri cu cravate de aceleasi culori, matzul transparent de pe gat&scoica din ureche si privirea defocalizata ce pare ca are in spatele ei inteligenta kilometrului 4578. Al stepei. Si dimensiuni impresionante. Cei de la stat au in plus pistol si o doza suplimentara de siguranta de sine. Probabil de la know how-ul in Systema. Si ocazional cashcheta.  Nu am mai vazut niciodata in viata mea un asemenea aparat de protectie. Nici macar la Washington. Erau OMON-ii cata frunza, cata vodca. Probabil motivul principal a fost sarbatorirea zilei victoriei in cel de-al doilea razboi mondial. Pe care si-au insusit-o cu convingere, de parca doar ei au luptat si au invins in razboiul cu pricina.

Mujicii care muncesc, fie albi sau albastri la guler, sunt foarte usor de identificat. Prin excludere. Cine nu are branduri, costume sau cashcheta este muncitor. Ar mai fi o casta ce se insinueaza precum apa vie in toate spatiile societatii: aspirantele la stilurile de viata ale elitei. Frumoase si stralucitoare ca prima pagina a Vanity Fair si mai dotate cu branduri ca Famous Brands. Le-am vazut prin oras la cele mai comune ore ale unei zile obisnuite de munca imbracate mai elegant si mai cu gust decat o fac starletele noastre de budoar glossy cand se pregatesc sa iasa sambata seara in Bamboo sau in Fratelli.

Si am mai fi strainii. Care sunt adesea tolerati si uneori tratati chiar cu intelegere. Uneori. Dar numai daca invata repede regulile jocului. Cea mai importanta fiind sa cheltuiasca si sa bea ca bastinasii.

Celalalt  lucru care mi-a lovit puternic creierul este efortul masiv de recuperare a trecutului maret. Inclusiv al celui comunist. In multe locuri am avut senzatia apasatoare ca rusii sunt intr-un proces explicit si grabit de recuperare a orice, indiferent de perioada sau sistem politic. Portretele lui Lenin si Stalin mai pot fi vazute in multe locuri publice, iar realizarile sovietice sunt mentionate cu mandrie. Important este doar ca o persoana sa fi facut o “bravura” sau “isprava” remarcabila pentru care maica Rusie sau marele popor rus sa poata atrage acum capital simbolic. Domestic sau overseas.

Moscova este cu adevarat o experienta impresionanta. Mare si scump. Mai ales scump. Am avut senzatia ca unitatea cea mai mica de masura a orice este 10 dolari-ul. O bere? 10 dolari. O prajitura? Inca 10. Si tot asa. Mare si pe orizontala si pe verticala. Cu o multime de locuri de vizitat. Cele mai impresionante sunt bineinteles Kremlinul si Piata Rosie. Kremlinul este fabulos iar Piata Rosie cam cat 25 de Times Squares-uri una langa alta. Mult mai curata. Sistemul de protectie uman este gigantic. Ai senzatia ca un sfert din Armata Rosie este de garda in fiecare moment si loc. Cu toata ortodoxia lui, Kremlinul musteste de departe a Orient si a grandoare. De exemplu am vizitat expozitia Diamond Fund. Cea mai mare colectie expusa din lume si cea de-a doua ca marime. Tot din lume. Aprox. 2 tone de diamante, pietre pretioase si metale de acelasi tip. Repet. 2 tone. Pleci de acolo ca taranul care tocmai ce a vazut o girafa. Spunandu-ti printre dinti “asa ceva nu exista”. De alt exemplu, receptia oficiala a evenimentului a avut loc tot in Kremlin, la sala de mese a fostului Palat al Sovietelor. Acum ii spune altfel, dar pe dinauntru troneaza in continuare pe pereti seceri, ciocane, AKM-uri si alte simboluri comuniste. Iar programul artistic a constat din dansuri cazacesti si marinaresti (probabil courtesy of flota de la Vladivostok) si melodii&dansuri militare si/sau traditionale din bogatul repertoriu al unui ansamblu folcloric de dans si voie buna al Armatei Rosii. Impresionant. Mai ales ca masa gemea de mancare si era sustinuta de doua sticle de vodca de 1 l si doua de vin de 750 ml. La 10 oameni. Asta de inceput, pentru ca  oricine putea solicita refill fara a i se pune intrebari suplimentare. Ba chiar era incurajat. De alt exemplu, cealalta seara oficiala a fost un spectacol de balet la Bolshoi Theatre. Ca pentru straini, un potpuriu din cele mai cunoscute opere. Superb si impresionant. Pentru prima oara in viata am simtit ceva emotie in urma expunerii la aceasta forma de expresie artistica.

Si totusi arta lasa ca intotdeauna cele mai adanci urme pe chipul oricarei experiente de viata. Cea mai puternica experienta am trait-o la muzeul Puskin unde am avut norocul sa vad pe viu o colectie Picasso extinsa (locala plus din franta) si un subsol intreg de flamanzi. Mai tare ca un trip de psihedelice (probabil se activeaza aceleasi tipuri de neurotransmitatori. Mi-am propus sa ma documentez. Voi reveni). Toate fara sticle de protectie, camere video sau senzori de proximitate. Doar cu cateva doamne respectabile ce dormitau placid in colturile camerelor. Puteai sa te apropii la o palma de tablouri. Ba chiar, daca erai un adevarat taran, sa le si atingi. Marturisesc ca am rezistat tentatiei, desi la pictorii flamanzi am fost pentru cateva minute singur singurel.

Metroul este o alta experienta ce nu trebuie ratata. Cel mai adanc din lume, pe locul 2 dupa cel din Tokio la numar de pasageri transportati. Adica 9 mil./zi si aprox. 3.5 mld./an. Adica jumatate din populatia planetei. Construit (tot) de comunisti. Desi am reusit sa vad doar jumatate din ce imi propusesem, tot am iesit la lumina cu gura stramba.  La unele statii exista cate trei niveluri, fiecare cu sinele si trenurile lui.

Am plecat cu senzatia acuta ca oamenii astia ne-au invitat de fapt ca sa ne arate cat de puternica este Rusia. Si ca ea inca mai are un mormait important de spus in jungla internationala.  Urmatorul post va fi despre putinele idei (si fixe) cu care m-am intors de la Congresul care a fost pretextul de a lua un cap in gura deschisa turistic. De la Rusia. Si daca vreti sa aflati chiar si mai multe, veniti la primul eveniment YP&IAA din urmatoarea perioada. Cand mica dar vioaia si prietenoasa delegatie romana prezenta la dezbateri va prezenta celor ce vor onora cu prezenta ce au inteles din ce au spus niste oameni foarte influenti despre viitorul marcomului. Totul sub forma de panel. Sunt sigur ca va fi interesant. Va anunt cand va fi data exacta.

Si acum, hanbal. Adica poze. Fara Ilie Dobre.

Piata Rosie si imprejmuirile. Pardon. Imprejurimile.

Maresalul care (le-)a castigat razboiul

Calare umanum est

Turta dulce

Un monkeyu la curtea tarului Arthur

La zidul rosu am sezut si-am plans

Mormantul eroului necunoscut

Respect

Englejii sunt mici copii cu par pe cap

Petrecere campaniasca

De veghe in lanul cu secara

Bisericile Kremlinului – Suntem cu ochii pe Dumnezeu

Catedrala

Mancarea e fudulie, bautura-i temelie

Corul vanatorilor de oameni

Sa traiti bune rau!

Dansez pentru tine – Vladivostok dance

La metrou chip ass e

Noi sapim, nu gandim

Kremlinul peste ape

Petru care i-a deschis la mari. Din fata si din spate.

Nimic nou pe frontul de est

Primul AKM

Secera si AKM-ul

Comentezi?!?

Daca v-au placut bufonul, mai poftiti si altadata🙂

9 gânduri despre “Cu o poveste toti suntem datori

  1. 🙂 Ei, lasati… Sunt lucruri care se vad de la departare ca n-au nevoie de „exemple”.

    Dincolo de scriitura ta concisa si expresiva, te invidiez tare pentru experienta moscovita

  2. Ma bucur ca ai avut experienta ruseasca… si sincer si eu am vazut cele 3 caste sociale :))) dar sa stii ca aceste caste nu sunt numai in Rusia, ci in mai multe locuri din fostul Imperiu – inclusiv in Letonia, desi acolo mai este o casta – normalnii celovec….:)
    Slava, Uraaaaaaa

  3. Ave Cezar! Moscovitelii te salutant!
    I-am auzit in direct in Piata Rosie racnind cu respect celebrele „Slava!” si „Urrraaa!”. Pretty scaring actually😦 In acel moment am conceptualizat urarea mea la prima bere bauta cu colegii romani: „Sa dea Dumnezeu sa ii vedem pe rusi doar la ei acasa..”

  4. Apropo de portretele lui Stalin & co.
    Un articol interesant in Newsweek despre reinvierea cultului lui Stalin (articol care poate fi gasit in varianta scurta aici: http://news.uk.msn.com/world/articles.aspx?cp-documentid=153275027 )

    „This year at least four Russian regions expressed their willingness to install statues of Stalin on their streets. Today, Moscow’s city hall is decorating 10 of Moscow’s districts with Stalin portraits. His black and white smile beams at crowds from the walls of at least four prominent and well-trafficked Metro stations (Arbat, Kievskaya, Chekhovskaya, and Frunzenskaya). About a dozen replica Soviet posters, dated 1942, feature a Metro train arriving at a station with a Stalin portrait affixed to its side”.

    propaganda politica moscovita fabuloasa ca intotdeauna…

  5. apropos de subiectul recuperarii, discutam la un moment dat cu niste oameni din zona stiintelor socio umane si mi-au confirmat ca rusii au scoli de sociologie si psihologie foarte bune. mai ales pe zona fundamentala. inclusiv de politologie si marketing electoral😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s