The Inception of Mr Nobody in Realitatile Viselor Cuantice

Cu bucurie si mare placere ma astern la scris despre doua filme din acelasi registru: Inception si Mr. Nobody. Mi-am luat o ora „libera” de la job (am zis ca am de lucru si nu vreau sa fiu deranjat cu trivialitati), mi-am luat desktop-ul in spate si am plecat la Plastic Beach sa mai visez la filmele impricinate. Incep cu lucrurile pe care le au in comun. Amandoua dureaza mult. Deci luati o portie dubla de poopcoarne inainte sa intrati in sala sau sa va asezati pe canapea. Din motive obiective. Altfel nu ar avea cum sa spuna tot ce au pe suflet. Nu este problema daca atipiti la jumatate si nu mai stiti unde v-ati trezit. Face parte din experienta. Amandoua vorbesc despre galceava Realitatilor cu Mintea. Sau Constiinta, daca preferati. Amandoua te fac sa iti pui intrebari. Pe mine m-au ajutat sa duc celebra intrebare filosofica de cartier „Ce caut eu in viata mea?!?” la un cu totul alt nivel: „Where the fuck am I now?!?”. Si nu ma refer la prima intrebare (legitima de altfel..) care isi face loc incet, incet, incet.. in diminetile de dupa o noapte reusita (in care ai avut acces din belsug la sex, alcool, droguri si rockandroll – copii, don’t try this at home!). Amandoua te fac sa vrei sa le mai vezi o data. Macar ca sa impaci cu tine ca nu esti prost ca nu ai inteles totul din prima. Daca totusi ati inteles totul din prima, puneti-va o intrebare.

Inception este construit pe superba parabola a lui Zhuangzi („Zuangzi a visat ca era fluture, sau fluturele a visat ca ere Zuangzi?”). Pe tratatele unei forme exotice de Yoga tibetane (Dream Yoga). Pe solipsism. Si pe experienta milenara a sectei holywoodistilor (retrasi de mult din lume in miticii munti ai LA-ului) in a face filme de actiune. „Un vis, intr-un alt vis, intr-un alt vis”. „Dar in care naiba sunt acum?!?”. Este un SF oniric onest si un film de actiune reusit. Efectele speciale sunt spectaculoase, scenele de lupta bine lucrate, iar Leonardo joaca impecabil. Dureaza mult pentru ca la fiecare nivel timpul curge altfel. Iar la radacina tuturor viselor, in visul care le viseaza pe toate, curge cum vrea el. Dar destul cu filosofia twiterista de 140 de caractere. Filmul este foarte bine facut si in functie de visul in care se afla, fiecare intelege altceva. Mie mi-a placut, ceea ce va doresc si voua. Un singur lucru nu este conform cu realitatea in acest film: trecerea lucida dintr-un vis in alt vis se face printr-un moment de echilibru in care esti si Zuangzi si fluture. Doar apoi te hotarasti ce vrei sa fii..

Mr. Nobody este mind blowing. Repet. Mind blowing. Construit pornind de la concepte din mecanica cuantica si in special teoria stringurilor. Un melanj de posibile universuri asezate unul peste/langa altul ca un teanc nesfarsit de filme de celuloid ce colapseaza in unul singur atunci cand luam o decizie (apropos, daca tot am facut un platouas, gustati si The Butterfly Effect). O succesiune de posibile destine ale unui copil care este pus la un moment dat in situatia cumplita de a face o alegere imposibila. Din prostia emotionala si egoismul sec al celor doi parinti adulti. Sau poate doar un suflet caruia zeitele Karmei au uitat sa ii aseze degetul pe buze cand l-au trimis din nou in lume. M-am bucurat ca un nevrotic regasind in acest personaj un coleg de grup de terapie care (in sfarsit..) poate intelege de ce este atat de trist sa faci alegeri: „we cannot go back. you have to make the right choice. as long as you don’t choose, everything remains possible”. Va dati seama cate zilioane de zilioane de catralioane de universuri distrugem de fiecare data cand alegem ce prajitura vom manca deseara, daca dimineata ne punem blugii sau chilotii de bairam, daca facem dreapta sau stanga la o intersectie banala, daca mergem la mare sau la munte in vacanta, daca ne intalnim cu o persoana sau cu alta.. (era sa scriu si „daca ne punem sau nu prezervativ”, dar ati get the picture si fara asta, nu-i asa?). Mi-am adus aminte cum raman in unele nopti si care 20 de minute cu mintea in gol incercand sa aleg o carte din teancul „celor necitite”, asteptand un semn de la univers (care nu vine, frak it..) si gandindu-ma la zilioanele de mine care care se gandesc si ei la nehotaratul si procrastinatorul de mine. Ca in celebra scena a oglinzilor paralele din Inceptionin care te vezi regressus ad infinitum. La cum se schimba fara sa imi dau seama viata mea pentru ca intr-o seara am ales sa citesc o carte in loc sa ma uit la un film. Alegerea este cumplita. In cele din urma instinctul de supravietuire kicks in si imi da un sut in fund aducandu-mi aminte cum au cazut toate imperiile cand meditatia a inlocuit actiunea. Aleg trist o carte si ma resemnez ca am mai distrus cateva miliarde de universuri. Imi spun in soapta: „un fleac..i-am ciuruit si p’astia..”. Imi torn un alt pahar. Citesc.

Un film poetic si emotionant. European. O coloana sonora superba si filmari de vis. O poveste de dragoste apasatoare si calda care ti se scurge in ochi ca sangele de la incheieturi in cada (copii, don’t try this at home!). Sfarsitul este total deschis si fara raspunsurile pe care le asteptati. Superb si trist ca orice lucru de valoare. Long live the Entropy!

3 gânduri despre “The Inception of Mr Nobody in Realitatile Viselor Cuantice

  1. Nolan e un regizor foate bun. Si stiu si care ar trebui sa fie urmatoarea lui miscare ca sa fie si mai bun: sa nu faca inception strikes back (right in the ass that is :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s