Razbunarea Irationalitatii

A venit scoala. Sunt silit sa ma responsabilizez macar intr-o aparenta masura. Sau macar sa mimez credibil acest lucru. Prima rezolutie este sa mai scriu si despre cartile serioase pe care le-am citit in ultima vreme, nu numai despre SF-uri. Incep cu una care mi-a placut foarte mult: Irational in mod previzibil. Aparuta la editura Publica, cea mai editura de specialitate din Romania pentru mine in ultimii doi ani. Cartea a inceput sa-mi placa inca de cand am vazut titlul si am fost transportat „fulgerator” (ce tampenie plictisitoare asocierea dintre memorie si fulgere..) cu „nostalgie” (alta tampenie comuna asociata cu memoria..) in perioada Bumbesti Livezeni in care incercam din rasputeri sa dobandesc knowledge, skills si abilities pentru a intelege, comunica si interactiona cu natura feminina. Incercari mediate de carti si diversele sale intrupari. Imi aduc aminte cu mandrie (unul din apasatoarele-mi pacate) de momentul de insight in care am inteles intr-un sfarsit ca orice efort in aceasta directie este lipsit de sens. De linistea care ma insoteste din acel moment magic in care am „inteles intuitiv” ca solutia este „decat” sa te bucuri atat cat poti de frumusetea irationalitatii fara a mai cauta explicatii sau genera predictii. Oricum si orice ai face tot ti-o iei („If a man talks in the forest and his wife is not there to hear him, is he still wrong?” Raspunsul este evident, daahhh..). Momentul este umbrit doar de un alt mare pacat (curiozitatea) ce ma face sa nu reusesc niciodata rezista tentatiei de a verifica daca s-a schimbat ceva. Fiti pe pace. Nimic nou pe frontul de gen. Dar sa revin la subiectul acestui post. Cartea este scrisa de Dan Ariely, unul din noii guru ai economiei/psihologiei comportamentale. Cand am citit mai multe despre el mi-a devenit brusc simpatic si m-am decis sa ii cumpar si cartile mai serioase. Aceasta este o carte de popularizare scrisa in dulcele stil americanesc pe care am inceput sa il iubesc. Plina de exemple de experimente clasice facute de acest profesor la MIT si uneori la Harvard. Si ceva neuro stiinte. Cu o multime de concluzii utile si interesante pentru cei ce trudesc pe ogoarele marcomului despre comportamentul indivizilor in general si a consumatorilor in particular. Va dau doar cateva, ca sa va incite la a cauta o cronica desteapta (nu ca aceasta..). Sau chiar citi cartea. Ce se intampla daca se amesteca normele sociale cu cele economice (imagineaza-te la cina de Craciun la parintii „ei” cuantificand in bani efortul soacrei ce a trudit din greu intreaga zi la piftie, porcul la tava si coafura, anuntand triumfator la finalul plictisitoarei intalniri ca esti gata sa ii dai banii cuveniti pentru efortul depus si implicarea emotionala. imagineaza-te si run for your life). Ce se intampla cu mecanismele noastre decizionale „rationale” atunci cand suntem incalziti sexual. Aici sunt sigur ca v-ati prins deja, dar merita sa cititi statisticile. De exemplu diferenta in plus intre raspunsurile in stare neutra si cele in stare de excitare la intrebarea „I-ai strecura unei femei un drog in bautura ca sa faci sex cu ea” este de 420%. La „Iti poti imagina ca faci sex cu o femei de 60 de ani” de 229%. La „Iti poti imagina ca te-ai simtit excitat sexual de atingerea uni animal” de 167%. Vedeti paginile 147-149 pentru mult mai multe astfel de intrebari. De ce suntem cu totii supusi implacabilei Procrastinari si cum putem sa controlam aceasta Furie macar intr-o anumita masura. De ce studentii chinuiti cu deadline-uri sunt mai performanti decat cei lasati in libertatea democratica de a si le fixa singuri („eroarea amagitoare a planificarii”). De ce evaluam mult mai mult decat in realitate obiectele de care suntem atasati emotional sau pe care le avem in posesie. Cum este exploatat de catre publicitate fenomenul de „virtuala posesiune” pentru a ne baga in frigidere, dulapuri, gura si garaje chestii de care de fapt nu avem chiar atat de mare nevoie. De ce nu putem refuza o oferta pe care scrie „Gratis”. De ce asteptarile si cadrul de referinta ne influenteaza perceptii foarte concrete (ex. gustul unei beri). De unde vine dependenta de e-mail. De ce si cum functioneaza efectul Placebo. De ce avem dificultati majore in a planifica pe termen lung. De ce razbunarea este atat de dulce, fie ca este servita calda sau rece.

Eu am ramas cu doua concluzii optimiste. Prima este ca procesul activ si constient de a gasi un sens rational intamplarilor care ne pun la incercare ne ajuta sa le depasim. A doua este legea lui Pope: „Fericit cel ce nu asteapta nimic, caci el nu va fi nicicand dezamagit”. Pe mine ambele ma ajuta sa tin la o distanta suportabila entropia de minte si lama de vene. Sa cititi bine!

Un gând despre “Razbunarea Irationalitatii

  1. Pingback: Cea mai bună carte din ultima vreme — Planner's Eye

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s