Sniff’em all!

de unde naiba sa incep acest post?!? am sa o fac de la „overall experience with the brand”. daca ar fi sa pun aceasta experienta medicala (deviatie de sept) pe o scala de la 1 la 10 unde 1 este „foarte nashpa, n-ar fi oare mai bine sa amani pana te omoara alta boala inainte?” si 10 este „ingrozitor, nu mai bine iti tragi singur un glonte in cap ca sa te chinui mai putin?”, nota mea onesta ar fi un 7. brusc respectul meu pentru modelinele dorobantiste care isi fac astfel de interventii frecvent si din propria intiativa a unui sugar daddy a crescut brusc la cote inimaginabile pana acum cateva zile. este una dintre cele mai neplacute operatii datorita efectelor de dupa. for starters am reusit sa imi depasesc recordul personal de lipsa de somn. atins undeva la inceputul anilor 2000 cand am fost in stare de veghe continua 3 zile si 2 nopti. contexul era insa diferit. si mult mai placut. moment important in viata mea, pentru ca atunci am luat decizia sa nu mai conduc vreodata in timp ce dorm. de data aceasta am reusit sa fiu trez 4 zile si 3 nopti. si acum ma intreb cum naiba am reusit. cel mai probabil adrenalina este drogul care functioneza cel mai bine asupra mea. nu ca mi-as fi dorit asta, bineinteles. dar cu cate doua fesi indesate in fiecare nara pana la contactul cu lobul prefrontal ai asigurata o presiune intercraniana de cel putin o atmosfera. o atmosfera sumbra si apasatoare, care te face sa vezi lumea cu alti ochi. in primul rand mult mai mari (bonus cel putin 50%) si mult mai greu de focalizat. apropos. ati auzit de celebrul somnifer Diazepam (popularizat de Hollywood drept Valium)? nu l-am incercat pana acum, din dorinta de a imi pastra experienta „vodca cu diazepam” pentru ultimul an de viata. sau minut.. well..nu merge. mi-au dat oamenii aia cate un diazepam in fiecare seara. inclusiv in cea dinainte de operatie. niciun efect. parca rontaiam tic trac. am stat cu ochii in tavan mai alert decat puiul care traversa autostrada. inca un mit mi-a fost spulberat cu brutalitate de Realitate. cred ca am sa il schimb cu xanax. vodca ramane Absolut. mi-a placut in schimb cocktailul de substante anestezice. va ziceam ca am ales varianta anestezie locala, nu generala. te fac docil, prietenos si amnezic. probabil provin din glorioasa mostenire a programului MK Ultra. desi mi-am propus cu indarjire, nu imi aduc aminte decat franturi. doar cand m-am urcat pe masa, faptul ca am raspuns la niste intrebari, momentul in care medicul chirurg mi-a cerut politicos sa imi tin capul mai bine, pentru ca dalta sa aiba un punct de sprijin mai ferm si momentul in care asistenta mi-a oferit oportunitatea de a imi alege si pastra ca suvenir una din bucatelele de os. am refuzat, dar nu imi mai aduc aminte de ce, sau cu ce argumente. ocazie cu care am devenit constient ca am vorbit destul de mult. l-am rugat dupa aceea pe medic sa imi spuna daca am vorbit prostii in timpul operatiei (ex. mentionat agentii dubli romani de la Casa Alba, codurile rachetelor noastre nucleare sau intrarea secreta in pestera de sub Sfinx, care duce spre sherpilieni). m-a privit ciudat si m-a asigurat ca si in meseria ei exista secrete profesionale. si ca ele vor fi ingropate odata cu mine. sau parca era altceva..inca le incurc..

era sa uit.. mai exista un moment de climax. cand ti se scot fesile. datorita contactului prelungit cu lobul prefrontal, acestea fac sinapse cu cateva manunchiuri de neuroni. care ies curiosi odata cu acestea sa vada cum este lumea despre care tot vad si aud lucruri prin intermediari. unii oameni sunt intelepti si hotarasc sa dea un general shutdown la sistem. eu m-am incapatant sa raman constient. bad decision..

acum sunt in sfarsit acasa, la inceputul unei perioade lungi de recuperare si torturi periodice denumite eufemistic „controale”. cel putin o saptamana fara bacterii, virusi, praf, efort si oameni. sunt fericit ca un urs polar ca am reusit sa dorm o noapte intreaga. acum ma simt aproape la 12% din potentialul fizic si intelectual. am si cateva poze, dar ezit sa la postez. daca ma recunosc prietenii din alte galaxii?!?

 

4 gânduri despre “Sniff’em all!

  1. mi-ati taiat orice „pofta ” de a ma opera si de deviatia de sept. Abia am reusit sa imi scot amigdalele acum 5 luni ( si am 30 si ceva de ani..), si asta cu septul era pe lista de propuneri pentru viitor.:))
    PS : sunt o fosta studenta la SNSPA, de acolo va stiu si va citesc de vreo 1 an si 1/2 blogul.
    Salutari si sanatate!

  2. dana,
    nu abandona! este groaznic doar 10-14 zile, apoi este bine. eu am o fobie fata de spitale, poate de aceea am fot mai abrupt in relatare. la tine va fi bine :))

    • Multumesc de incurajari, dar sa stiti ca din mai multe surse am auzit povesti de groaza despre operatia asta. Toti zic acealasi lucru: durerea de dupa e insuportabila, iar scoaterea fesei de pansament e ca si o extractie de creier prin nas.
      Poate mai rezist un an-doi pina imi fac iar curaj.:)) Nu abandonez .. Oricum parerea mea ( in calitate de mama) este ca dupa ce ai nascut pe viu, nici o durere nu mai este atat de mare.

  3. femeile au oricum pragul durerii mai sus, deci pentru dan e ca si cum ar fi nascut pe nas😀 de fapt, renascut, ca e alt om (sa-ti si schimbi poza, ma)… acu esti la est de edem, nu?😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s