cimitirul din Praga

Umberto Eco este unul din autorii mei preferati. am citit Pendulul lui Foulcault de trei ori pana acum. stiu finalul si pe dinauntru si pe dinafara, dar de fiecare data ma face sa ma simt exact ca atunci cand l-am trait pentru prima oara. intrebandu-ma ca si in vara aceea din demult daca intelepciunea prin cunoastere poate fi dobandita fara sa renunti la iubire. sau invers. inca mai cred ca nu. dar ultimele doua pagini din aceasta carte imi dau pentru o vreme utopica speranta ca totusi poate.. pana la urma, ce inseamna timpul? daca se poate pentru cateva ore, inseamna ca se poate si pentru o viata. poate ca trebuie mai intai sa iti aliniezi centrul de echilibru interior la cel al masei universului. dupa un Plan atat de secret incat a fost ascuns de intelepti in derizoriul care iti zambeste stirb de pe aproape orice taraba sau ecran. sau poate ca trebuie sa fii macar pentru o clipa un Belbo agatat de o trompeta. sau poate ca trebuie sa intelegi mai intai de ce Dumnezeu ii iubeste mai mult pe cei care pot sa il auda cum rade, decat pe cei care se mortifica in numele credintei. sau sa gasesti singur iesirea din Biblioteca din Babel. inca nu stiu. si cel mai probabil nici nu voi sti vreodata. dar nu-i nicio problema. atata vreme cat inca mai pot sa imi mananc orezul si imi beau ceaiul asteptandu-l pe Buddha ca sa ii traznesc una peste teasta rasa si zambitoare, totul este ok..

Cimitirul din Praga este cumva in aceeasi zona ca si Pendulul. tema centrala este Teoria Conspiratiei. mai precis cum s-au nascut Protocoalele Inteleptilor Sionului si intreaga perifernalie a conspiratiei masonice universale. la prima vedere si pentru cei putini la minte cartea poate parea ca sustine Teoria Conspiratiei. pentru cei mintosi si cu referinte culturale din zona societatilor secrete si istoriei (in general si a istoriei serviciilor de informatii in particular), ea este insa un efort constient si discret de luminare. prin clar obscur, asa cum ii sade bine unui semiotician postmodern. cu infime exceptii mentionate in cele doua pagini de anexe (foarte importante, trebuie neaparat citite), contextele si personajele sunt reale. doar conexiunile dintre ele sunt romantate si uneori „ajutate stilistic” pentru a se imbina rotund. un exercitiu cu atat mai greu cu cat subiectul este unul dintre cele mai delicate si usor de inflamat prin gresita interpretare. si cum totul este interpretare, fandaxia pandeste tupilata ca o imensa galeata de rahat, gata sa se napusteasca asupra unui si mai mare ventilator mediatic. trebuie sa fii cu adevarat o referinta culturala incontestabila ca sa scrii asa despre acest subiect sensibil. mai ales ca, asa cum ne-a explicat foarte clar Seinfeld, doar evreii pot face glume cu evrei, iar dentistii glume cu dentisti🙂 eu unul am sa urmaresc cu profesionala curiozitate dezvoltarea situatiei. de la „a smelling distance”🙂 pana atunci, va recomand cu caldura aceasta lectura. flexeaza muschii intelectuali mai ceva ca un spinning la world class ;)  sa pedalati bine!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s