la multi ani?!?

sa incepem acest an in mod optimist. deoarece eu cred din ce in ce mai mult ca urarea „la multi ani” devine din ce in ce mai relevanta 🙂

Stephen Hawking, plin de radiatia cu acelasi nume (dah..) mai ceva ca o gaura neagra de exotic, ne mai acorda (in virtutea Legii conservarii informatiei, validata de razboiul gaurilor negre, castigat de Susskind de curand la siret..) maximum 1000 de ani inainte de a ne da cu nuclearii in fasole. eu personal sunt mult mai pesimist si cred ca ne vom incorda din rasputeri si o vom face mai devreme. cel mai probabil social. pana atunci, ne mai tragem insa o vreme de stringuri cu Universul. preventiv, ne putem inspira pentru cum ar arata viata in aceasta ipoteza din Tarmurile Pustiile ale Apocalipsei (foarte tare. merita citita). eu am invatat din ea aproape la fel de multe ca din SAS Survival Handbook. basically, important este (doar) sa ai noroc. sa fii in locul potrivit, la locul potrivit. a..si sa ai arma mai mare decat celalalt. dar pana atunci, vesti bune de pe frontul stiintei (foste) fantastice. a fost dezvoltata aplicatia practica  a invizibilitatii. cu prima aplicatie, bineinteles, in domeniul militar. speaking of, daca punem mana pe arme si navalim pe militari in numele pacii, se mai cheama ca mai suntem pacifisti?!?

ma pregateam sa impartasesc cu Universul ultima concluzie axiomatica la care am ajuns in incercarea disperata si futila de a intelege cealalta jumatate de specie. ea suna asa: „cel mai important lucru pentru o femeie este sa primeasca atentie”. dupa ce am vazut la ce concluzie a ajuns acelasi Hawking despre femei (cred ca omul in viata pe care il respect cel mai mult in acest moment) am dat delete si am luat-o de la inceput. asta este. never stop learning 🙂

deci. urarea mea pentru 2012 este : „la multi ani”. de acum inainte 😉

urmatorul post este despre Melancholia. asta daca intre timp nu ma decid sa imi las venele mai lungi 🙂

3 gânduri despre “la multi ani?!?

  1. la multi ani?! sper ca vor fi multi ani. si asta pentru ca este nevoie de multi ani sa ne asumam faptul ca suntem o specie (chiar daca nu punem mana pe arme) rapace. poate ca in acel moment vom arata recunostinta gazdei ce ne-a permis evolutia si a tolerat modul nostru hapsan de a-i folosi resursele.

    am o vorba si pentru „vene lungi” – ”Atunci cand experienta ofera o motivatie intrinseca, viata este justificata de prezent si nu mai este ostatica unui viitor ipotetic” M.Csikszentmihalyi

Lasă un răspuns către idee carcotita Anulează răspunsul