quiet brilliance in bleak and white

am reinceput sa merg la sala. deja mi-am luat un cot in tampla si un genunchi in falca. and still counting🙂 asa ca mi s-au reactivat reflexele culturale ale zonei. so, din nou in perioada japoneza. pentru astazi un film de crapa si spada superb: Three Outlaw Samurai (1964). tacut. linistit. delicat. modest. din perioada de glorie a filmelor cu samurai. actiunea este foarte simpla. si ca de obicei, mai mult un pretext pentru a contura o feliuta din viata Japoniei medievale. am fost intotdeauna impresionat de felul in care cultura japoneza a produs o organizare sociala atat de structurata (sau invers, societatea cultura). de felul in care oamenii de acolo interiorizeaza regulile sociale pana dincolo de instinctul de a supravietui. pentru mine filmul acesta a fost despre conflictul dintre datoria fata de societate si cea fata de valorile in care crezi. despre cum adesea oameni aflati pe cele mai jos niveluri ale societatii sunt mai onesti si mai profunzi decat cei care ii conduc. „niste tarani” rapesc fata unui baron local care ii conducea atat de prost incat mureau de foame. un grup de samurai fara stapan (ronini) sunt atrasi intamplator si fara sa vrea in situatie. si ii ajuta. tot fara sa vrea. dar daca soarta tot i-a pus in aceasta situatie, atunci datoria fata de principii ii sileste sa mearga pana la capat. stiu, asta va aduce aminte de Seven Samurai (1954) al lui Kurosawa. sau The Blind Swordsman: Zatoichi (2003) al lui Takeshi Kitano. dar acest film reuseste sa fie altceva. scenele de lupta cu sabia sunt generoase ca durata si realiste ca tehnica si competenta. iar finalul este cald si optimist ca primavara ce sta sa se pravale ca o baba peste noi, dupa o iarna la fel de lipsita de speranta ca si atmosfera filmulului.
si pentru ca tocmai vazusem cu o seara inainte Sword of Desperation (2010) in coloare si hirez-uri, am trait revelatia alb negrului. cat de mult poate absenta culorilor sa transmita ochilor si sufletelor obosite..trebuie doar sa fii putin mai putin atent. Sword of Desperation are doar doua scene de lupta. la final. altfel, o poveste despre onoare si sacrificiu. filmata superb. lent. generos. teatral. precum scena cu care si incepe. sa primavarati bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s