cu experimentul la psiholog

cu timpul, cu totii ajungem la psiholog. mie lucrul acesta mi s-a intamplat saptamana trecuta. cand am fost absent intr-o locatie dintr-o zona superba (pensiunea Runcu Stone). undeva in apropiere de Targoviste. pretextul? un experiment la granita dintre comunicare de brand, antropologie, psihologie si creativitate. la capatul lumii stiintei, in tara aspra a minunilor pop science-ului (ooof, murakamiii, murakamuuuul meeeu..si da, l-am citit pe Murakami. nu scriu despre cartile lui aici pentru ca nu merit sa fac asta). probabil ati auzit deja de acest experiment, de pe Facebook, site, sau alte canale subterane. daca nu, aveti info de aici. mai multi prieteni m-au intrebat de ce m-am implicat in acest proiect. le-am raspuns cum am putut mai simplu. dar tot nu m-au crezut. ehei.. curiozitatea asta nu e asa de simpla cum crede lumea.. mi-a placut atat de mult ideea acestui experiment, incat nu m-am putut abtine. e drept, si amenintarile lui Razvan Matasel ca daca nu ma bag ma bate au avut un mic aport. dar in ce a constat experimentul acesta „care vorbesc de el”? brandul Grolsch a decis sa vorbeasca despre experimentalism cu membrii si simpatizantii sai prin intermediul unui experiment antropologic. sunt la mine acasa pe acest blog si spun ce am voie sa spun. emoticon cu limba scoasa. nu am avut nume de brand-uri pana acum in acest loc, nu pentru ca as avea ceva impotriva acestui lucru, ci doar pentru ca inca nu m-a bagat niciunul in seama. probabil chestiune de nano audienta. so: se iau 14 indivizi creativi intr-un domeniu sau un altul (ca oameni nu le mai pot spune dupa aceste zile petrecute impreuna..) si se introduc intr-o casa inchisa pe dinafara cu o cheie. fara lumina naturala. fara telefoane mobile sau alte dispozitive digitale. fara ceasuri sau alte instrumente electromecanice de masurare a timpului. fara haine de acasa (au fost dotati cu uniforme albe la intrarea in cladire). cu lumina artificiala care nu se poate stinge. in toate camerele. cu multe exercitii care sa provoace implicare si raspunsuri creative, la ore aleatorii. cu mese in formate si la ore ciudate. cu camere de filmat peste tot, din care ies cabluri care se termina in ochii mari si obositi ai unor oameni care mimeaza normalitatea stiintifica (adica yo shi CBT-istul ex psihiatru trupe speciale de interventie mentala Mugur Ciumageanu). cu sobolani ce se tarasc indiferenti prin conducte freudiene. cu studiouri in care trebuie sa tai fumul cu macheta pentru a vedea ochii pasteelati ai moderatorilor si invitatilor la talk show-uri suprarealiste pentru care dan diaconescool ar plati cu sute de elodii. cu inima grupului pulsand pentru prima data pe ritmuri de jazz si banjo. cu pereti pe care hipioate paroase pe picioare inghit The Pestele care stie totul pentru ca ochiul lui este o shaworma cu de toate care inainte a fost Buddha. cu maini care nu lasa mai mult de un sfert de ceas din inclestare sticla si tigara. cu ritmuri tribale si intoarceri la pesteri ancestrale in jurul unui foc imaginar. cu trei ore dormite la fiecare alte 24 (pentru noi). cu mind games savuroase intre detinuti petrecareti si gardieni iresponsabili. cu 42 de pagini de observatii in timp real. cu sute de ore de filmare. cu rapiri de mesteri si actori. cu ceasuri facute din banane oxidate, barbi nebarbierite si peristaltisme. cu intrare pe intuneric si  iesire pe apus in ierburi si cerc alb. cu Timpul care isi ia suturi in fund (pentru o vreme) de la Creativitatea excitata de emisii necontrolate de cronoparticule.

dar peste, si prin toate acestea, a domnit incontestabil Jocul. toate celalalte au fost doar straturi mai superficiale ale aceleiasi realitati cu care ne place sa ne experimentam in curtea scolii. dar fara sa parasim de tot incinta.

concluzii? pentru mine a fost cea mai obositoare, intensa si consistenta experienta antropologica la care am participat vreodata. am cunoscut oameni speciali care m-au facut sa ma intreb ce caut eu in viata mea. a fost un Joc frumos.

ipotezele si concluziile savante sunt under construction. pana atunci, „decat” atat: Respect. don’t fool around with Time. intotdeauna termina ultimul.

daca ar fi sa condensez intreaga experienta intr-un singur gand, el ar fi acesta (vocea zidului):

Reclame

Un gând despre “cu experimentul la psiholog

  1. Bună ziua!

    Mă numesc David Benedek și scriu lucrarea mea de licență cu titlul Bloguri ca instrumente de marketing în România. Aș vreau să cercetez despre tendințele de blog din România, despre blogosferă și cel mai mult, despre activitatea bloggerilor de marketing. Dacă aveți 3 minute și vreți să ajutați un pic, vă rog să vă completați chestionarul, iar dacă aveți prieteni bloggeri, puteți să le trimiteți și pentru ei. Mulțumesc frumos!

    https://docs.google.com/spreadsheet/viewform?formkey=dGpkMlg1QnFhcTAyRzh2MWtlWDFMNlE6MQ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s