perfectiunea simtului melancoliei

dupa o profund nemeritata vacanta, including de la postari pe blog, ma intorc in fata tastaturii. de fapt nu am plecat deloc, doar ca am preferat sa o abuzez cu Diablo, Mass Effect 3 si Borderlands 2. la ultimele doua inca lucrez intens. shh..prietena mea nu trebuie sa stie ce fac eu noaptea😉 mi-am propus de zeci de ori dupa ce m-am intors din vacanta sa bifez traditionala compunere scolareasca „ce ati facut in vacanta de vara?”. dar am abandonat dintr-un sentiment de disperare si naufragiu ionaic intr-un stomac social cu 19 milioane de imbucaturi inghitite pe nemestecate. care nu stie decat sa le acopere cu sucuri gastrice care topesc incet orice articulare. macar daca ar face asta pana la capat, ca sa-si poata continua in liniste tranzitul intortocheat prin maruntaiele bahometului catre finalul experimentat de orice om sanatos la primele ore ale diminetii. singura-mi speranta este sa vina mai repede sfarsitul lumii. pana nu ma sting firesc de melancolie. sau ma sinucid din depravare senzoriala. si ca daca totusi se milostiveste si de noi si vine, macar ca nu se va rataci ca toti ceilalti prin gradina carpatina cu rucsacul incarcat de spaga si mainile in decolteul vreunei caprioare. asa ca astept golit de sperante. intre timp ma joc, citesc si ma uit la filme. apropos, acest post este despre doua filme. Perfect Sense si Melancholia. este ca nu v-ati prins pana aici? teasing frate..construite dupa doua din cele mai probabile patru scenarii de sfarsit de lume: (1) prabusirea structurii sociale – haos, revolte, razboaie, foamete, molime samd.; (2) razboi atomic; (3) epidemie la scala globala si (4) ceva shit din spatiul cosmic – asteroidutz, alieni, gama ray burst, modificarea orbitei planetei, inversarea polilor magnetici, explozii solare samd. eu pariez pe prima. cred cu tarie in capacitatea speciei noastre de a ne incheia scurta istorie cu spectaculoase focuri de artificii. dar sa ne deprimam in continuare.

Perfect Sense este pe sasiul 4×4 al epidemiei. ceva mic si eluziv, cel mai probabil un virus, distruge unul cate unul simturile oamenilor. incepe cu cel al gustului. normal. la inceput, orice este de prost gust. si se incheie cu cel al vazului. normal. nu vrei sa vezi unde ai ajuns. intre ele o poveste de dragoste intre un Jaimie Olivier de restaurant de cartier si o epidemi oloaga buna rau. in meseria ei. Ewan McGregor si Eva Green (nu ratati, sunt multe cadre americane pe sanii care dau o replica corecta politic fundului trainspotterului). film independent. adica oameni si locatii putine si detenta doar din scenariu si joc actoricesc. fracking british. te face sa te gandesti serios la cea mai mare comoara pe care The Big Bang ne-a pus-o tuturor sub beep doar ca sa ne beep ca porumbeii pe statui: simturile. coctail sinestetic, dar livrat vizual. pentru unii romantic, pentru altii inspirational. catre sinucidere. sau macar abandon in fata inevitabilitatii prostiei umane. cu ce am ramas eu din tot acest film? „fat and flour” brother. fracking fat and flour. and sometimes love. dar asta doar daca esti al dracului de norocos.

Melancholia este in cu totul alta clasa astrofizica. deci paradigma patru. ceva mare si grabit din spatiul cosmic (o planeta frumoasa, frumoasa) vine catre noi din spatele soarelui, blind spot-ul strategic al planetei noastre. nu putem vedea in spatele soarelui pentru ca ne orbeste atat de mult, incat hitchhikerii galactici pot sa fi ajuns deja cu autostrada la o aruncatura de bat luminic si noi sa nu avem habar de asta. specie proasta si aroganta care nu-i asculta pe delfini..prima parte este despre depresie si lipsa de sens. in format difuz. cea de-a doua este tot despre depresie si lipsa de sens. dar in format explicit. prima este despre lipsa de onestitate, sens si profunzime a relatiilor dintre cei mai multi dintre oameni. cea de-a doua despre lipsa de sens a pregatirilor pentru sfarsitul lumii. singurul item care poate sa ajute cu adevarat in acest caz este cutia de somnifere. si despre solidaritate resemnata in fata farurilor trenului. cel mai mult mi-a placut starea difuza pe care am trait-o de la inceput pana la sfarsit. foarte greu de pus in cuvinte filmul asta. daca nu esti macar existentialist sau profund si cu adevarat depresiv, sunt sanse mari sa nu iti placa. apasator. deep shit.

concluzia? mai bine aici decat in Romania. sa disperati bine!

Un gând despre “perfectiunea simtului melancoliei

  1. Depresia are cateva cauze: lipsa de sens, de cauza (obiectiv), sensibilitatea sufleteasca, lipsa vitaminei C, lenea neurotransmitatorilor responsabili cu endorfinele, lipsa dragostei, intelegerii, acceptarii…
    Eu am gasit o modalitate de a trai bine si cu lipsa de sens: curiozitatea, dorinta de a cunoaste, de a descoperi, mirarea…🙂 Restul din fericire functioneaza bine, deocamdata🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s