usor, usor cu fericirea pe scari :)

dulcea clipa cand ma asez linistit pe spate in scaunul cu fitze lombare, imi trag castile pe cap si ma pregatesc sa scriu a venit. in sfarsit. dupa o noua lunga perioada in care am meditat daca mai continui sa scriu sau nu. pana la urma a invins conformismul. deci mai da:)

astazi am chef sa scriu despre opresiunea fericitilor asupra oamenilor normali. adica asupra noastra, bietii depresivi. sa va explic. eu simt de ceva vreme o presiune uriasa de conformism social. cam de cand am inceput sa am un blog si sa stau mai mult pe Facebook. in jurul blogului sunt mai mult oameni apropiati. care prieteni, care prietena, care colegi de pe la facultate, care studenti, care colegi din industrie, care  oameni de bine cu care am lucrat de-a lungul timpului, care chiar tu care citesti acum. unii dintre ei au asteptari de la mine. de regula sa fiu cumva. obligatoriu bine. dar si fericit, inteligent, creativ, profund, spiritual, sincer, amuzant. ca si in multe alte feluri. mi se intampla des sa fiu admonestat dupa ce scriu ceva. pentru ca am vorbit despre un subiect inainte sa o fac cu el/ea. pentru ca am aratat ca nu sunt suficient de fericit. pentru ca subiectul cu pricina este prea superficial. sau prea studiat. sau pentru, pentru, pentru..si uite asa, usor, usor, te trezesti dincolo de dealul social, prinzand viteza catre cea mai groaznica forma de cenzura: autocenzura. stiu, stiu, ce veti spune acum. este un calcul social. este alegerea ta. tu decizi cat si daca vei pierde ceva. iar daca cineva se supara si vrea sa plece, oricum nu merita sa ramana. ce poti sa spui la asta? ai dreptate, dar nu ai dreptate, my dear Dr. Watsolomon. imi aduc aminte cu nostalgie de momentul in care am ajuns la concluzia ca lumea nu ar fi un loc mai bun sau mai frumos daca oamenii ar putea sa isi citeasca unii altora gandurile. acel moment de intelepciune aplicata in care am inteles trait ca fara minciuna si disimulare nu ar exista nicio forma de socializare umana. nici chiar sectele sau kibutz-urile spirituale nu au reusit vreodata in istorie sa faca asta. nici chiar relatia de confesiune cu preotul, duhovnicul sau psihanalistul. fracking nothing. pana si discutia cu realitatea de dincolo de dincolo (Dumnezeu, Buddha, Allah, Vishnu, Setul de Constante al acestui Univers, Whatever etc.) este contaminata de poker facialitate.

Facebook-ul este o sursa continua de presiune fericitala pentru mine. de fiecare data cand deschid pagina imi sar prin ochi direct in creier (aflat de mult in declin cognitiv) doar happy shinig people. care posteaza numai fericiri: fotografii cu ei in zbor, nunti vacante cununii, prietenii, intelepciune si vorbe de duh, idei revolutionare, muzica cu mesaj, pisicutze, copii, poze si citate motivationale, hipstereli, evenimente, cauze sociale (ex. salvati balenele blonde din showbizul romanesc), pupici dulci etc. wait, wait..apuc sa strig o data. dar deja e prea tarziu. modelul de values and likestiles a apucat sa-mi inghete cateva milioane de neuroni intr-un “toata lumea fericeste”. foarte foarte rar mai dai peste cate o injuratura, o revolta, o enervare, o depreseala, o negativa de vreun fel.  am ajuns sa le dau bietilor suparati un like doar ca sa incurajez o specie pe cale de disparitie. nu stiu voi cum sunteti, dar eu daca am cateva minute de fericire intr-un an, atunci acela este un an bun. cateva zeci de ore de suparari si tristeti. iar de restul pana la 365×24 din belsug cenusiu, banal, plictisitor, comun, fad, anost, searbad, repetitiv, plictisitor, banal. SSDD. but wait, urmeaza sezonul sarbatorilor fericite. preventiv, declar Patrulei Fericirii inca de pe acum: deja sunt foarte fericit 😉

Reclame

7 gânduri despre “usor, usor cu fericirea pe scari :)

  1. Fiecare e diferit, dar fiecare cred ca vrea fericirea, fara sa fie presati social. Sunt putini cei care se impaca cu tristetea. Pe facebook pui pozele in care pari fericit, fiindca crezi ca in alea arati cel mai bine. Pui mesaje dragute fiindca te binedispun in marea cenusie din jur. Sau depinde, eu una nu simt niciodata starile astea de „cenusiu, banal, plictisitor, comun, fad, anost, searbad, repetitiv, plictisitor, banal”… iar cine le simte cred ca nu vrea sa vorbeasca despre ele/ sa le incurajeze, ci sa se uite la pisici si wipeout 😛

    Ce intradevar lipseste din comunicarea asta sociala sunt discutiile despre moarte, boala, disparitie, trecerea timpului si natura accidentala sau nu a vietii. Asta da, lipseste. Si pe mine ma deranjeaza, nimeni nu vrea sa vorbeasca despre asta. Nici macar psihologul sau preotul – ambii intorc pozitiv povestea 🙂

  2. Din pacate , din punctul meu de vedere Facebookul este doar o pierdere , si un loc unde oamenii isi arata doar fericirile traite in trecut ( prezent ) dar niciodata grija zilei de maine .

  3. Danutu, eu nu am facebook, habarn ai cat sunt de linistita, nici televizor nu am de ani de zile, nu simt absolut nici o presiune din partea nimanui. Sfat: delete facebook. viata e prea scurta, iar pe de o partea prea lunga ca sa o traiesti pe facebook. mai bine odihneste-te in orele alocate foacebook-ului sau fa cave placut. nu uita ca toate zambeletela alea si fericirile pe care le afiseaza toti pe net sunt ridicol de false, in realitate sunt extrem de nefericiti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s