Imobiliariada dezumflatilor

In sfarsit gogoasa imobiliarelor incepe sa se dezumfle. M-am saturat sa tot citesc despre oameni de afaceri de ciment care imi zambesc cu ochii plini de fier beton de pe primele pagini ale revistelor de business. M-am saturat de specialistii in banking care imi explica de ce in Romanica (sau Romaniaca, cum gresit adesea tastele-mi bat creierul) metrul patrat de locuinta este mult mai scump decat in multe capitale europene. M-am saturat de ziaristi pupinc**-sti care se gudura pe langa cate un imobiliarist sau terenist care povesteste cum a castigat el cel de-al doi-lea milion de dolari. M-am saturat sa fac cunostinta cu oameni care „lucreaza in imobiliare”. Mai bine o profesie onesta de tip „editor Wikipedia” (chiar astazi am vazut cu ochii mei..). Am senzatia ca imobiliarele sunt un fel de SUV-uri ale business-urilor. Mari, zgomotoase, lipsite de bun simt si cu soferi care te privesc de sus. Abia astept sa citesc peste cateva luni articole explicative si anticipatorii de tip „asa cum spuneam inca de acum 2 ani intr-un articol scris de mine..”) despre normalizarea pietei de imobiliare. Singurul lucru de care ma tem tare este The Big Cutremur. Statistica nu minte. In max 10 ani vom avea unul consistent. Pana atunci un link de la un om onest. Sper sa aiba dreptate..

Reclame

adress book-ul ca instrument de „beep”

astazi am primit un mail de la un om de research pe care il respect mult (mi-a fost si profesor la un moment dat). Mircea Kivu. care a forward-at la tot adress book-ul un mail primit de la cineva din industrie, victima unei „scheme” de tip asigurare. de data aceasta este vorba de o companie neaosa: Omniasig.

constat din nou ca acest instrument de comunicare, folosit de regula pentru „mass damage”, este unul dintre cele mai eficiente cand vine vorba de sanctiuni. toata lumea intelege, pentru a fost macar odata pana acum victima unei nesimtiri a vreunui brand. iar unii dau si ei mai departe. altii pun mana pe bloguri.

pana cand reusim sa avem o asociatie pentru protectia consumatorului care sa ne apere cu adevarat drepturile, facem si noi ce putem. vigilantism. tot pana atunci, din suflet, traditionalul „drop dead”.

iata povestea:

„Dragi prieteni,

Am primit relatarea de mai jos. Cred ca merita sa stiti, poate aveti de facut o alegere…
Al Dvs.,
Mircea Kivu

Va supunem atentiei un caz legat de asigurarile casco in speranta ca putem ajuta la evitarea unor astfel de situatii. Este legat de compania Omniasig! Sa va povestim ce am patit acum ceva vreme…am facut casco la masina, am dat in jur de 15 milioane atunci, un domn(reprezentant Omniasig) a fotografiat masina, a completat dosarul, a luat banii, am semnat; toate chiar la sediul Omniasig. Toate bune si frumoase. Pana am gasit masina lovita. Aici a inceput bataia de joc a celor de la Omniasig. Am facut constatare, ne-au spus sa bagam masina intr-un service agreat, ca e ok. Zis si facut. Doar ca nu am mai putut sa o scoatem de acolo decat pe banii nostri. Justificarea a fost urmatoarea: domnul care a facut dosarul(angajat Omniasig!!!) nu a facut suficiente poze. Deci la dosar nu exista poze, si nu au de unde sa stie ca masina nu a fost lovita inainte. De aici adio despagubire. Am vorbit cu nenumarate persoane la Omniasig. Toti foarte obraznici, toti ne-au spus ca nu cu ei am semnat, ca e vorba de alta divizie decat cei de la daune, ca nu e vina lor ca nu s-au facut poze suficiente. Ca si cum noi am platit unei persoane fizice, si trebuie sa o identificam…De cateva ori ni s-a inchis telefonul. Pur si simplu. Romaneste.
Multumim mult domnului Mihai Ana, angajat Omniasig, care ne-a ajutat sa pierdem 35 milioane.
Sper sa reusim sa-i raspundem cu aceeasi moneda, si sa-l ajutam la randul nostru sa piarda macar ceva clienti.
PS: am uitat sa mentionez ca am trimis si mail-uri la ei…nu a raspuns nimeni.
Va multumim!

Cristi Iorga
Alfa Cont
317 68 55/56/57

nici macar sa va urasc nu mai am chef

stire mentionata in treacat pe la unele stiri si emisiuni de revista presei. Metroul Bucuresti si RATBoul se unesc. sub inteleapta si vizionara conducere a Guvernoiului. adica probabil Ministrul Transporturilor. in lupta seaca a liberalilor pentru a castiga primaria bucurestilor s-a aruncat singura arma pe care o mai avea ilustrul Sica in ranita de ministru. anuntata discret de Taricelu cu cateva zile inainte prin mentiunea ca oricine promite rezolvarea traficului din bucuresti minte. o miscare ca un anus impotriva naturii traficului din acest oras condamnat de nesimtirea si incompetenta manageriala a politicienilor la o perpetua debandada. invers decat stau lucrurile in toate capitalele civilizate in care traficul exista. cum ar fi Barcelona cu B mare. sau Londra cu L mare. cat de disperat trebuie sa fii ca sa iei transportul public din subordinea entitatii care, oricat de incompetenta ar fi, este totusi mai in masura sa aiba sub ochi toate aspectele orasului? cat de prost trebuie sa fii, sau cat de prosti trebuie sa ne crezi, ca sa iti inchipui ca transportul public si traficul in general sunt rupte de celelalte probleme ale orasului? cum ar cele de urbanism? oricat de putine cunosc despre urbanism, macar atata lucru stiu: un oras este o intreaga ecologie. urbana. nu te apuci sa incrucisezi genetic un mamut cu o balena si sa crezi ca noua creatura isi va duce viata linistita alaturi de celalalte specii. si ca un nou dinozaur comunist care se misca cu viteza unui limax mustind de mucusul incompetentei si nesimtirii statale poate sa faca altceva „decat” sa intazie si sa incurce. un nou razboi intre palatul primariei si cel al sinei si rotii se prefigureaza, sustinut de spinarile noastre de ierbivore placide care alergam in trafic cu 10km/h si ne aflam la baza lantului trofic urban, care are in varf carnivorus nesimtitus spagasus.

domnule Tribun Vadim, de ce nu candidati la primaria urbei noastre? daca imi promiteti ca ii adunati pe toti pe stadionul Lia Manoliu si le dati o lovitura de pedeapsa de la 9 mm, va votez perpetuuu. as vrea ca traditionala urare „drop dead” pe care o adresez guvernoiului si libereilor sa coboare din metafora in traficul sordidului.

hai liberare!

Consumer strikes back with a vengence

In sfarsit un first adevarat in peisajul nostru publicitar. Un consumator s-a hotarat sa isi ia nemultumirea fata de un brand de servicii in propriile maini si vorbe, si sa isi faca singur dreptate. Publicand un info ad (ca nu pot sa ii spun advertorial) in care isi spune pasul in Cotidianul (am uitat sa va spun ca in fiecare zi citesc doua ziare generaliste, aflate la extremele scalei cu care eu judec piata media de pe la noi: Cotidianul si Libertatea). Scotand din buzunar bani ca orice publicitor normal, la rate card, cu sau fara discount de volum.

De multa vreme asteptam acest lucru, pe care il salut respectuos, ca si pe cel care a avut initiativa. Eu am o teorie personala, pe care insa nu am curaj sa o fac publica (audienta acestui blog imi permite sa consider ca ceea ce spun acum nu reprezinta o opinie publica 🙂 ). Anume ca pana cand nu depasim starea amorfa a mamaligii care ne curge prin vene, nu suntem de fapt structurati ca societate. Pana nu depasim stadiul „mamaligii care nu explodeaza” nu suntem in lumea buna. Nici macar teroristi decenti nu avem (dragi securisti, pls. nu ma intelegeti gresit. nu fac apologia acestui sport international de masa). Un amarat cu caca la cap care a aruncat o grenada de exercitiu intr-un parc sau un liceu din Bucuresti (nici asta nu mai tin minte exact) si un „islamist” „anagramat”, pictat si pus cu mana, care chipurile a vrut sa arunce in aer langa o statie de tramvai din centrul Timisoarei o dacie jegoasa. Iar explozibilul era o butelie de aragaz. Astia nu sunt teroristi. Mi-e jena..Ce draq, oameni rai, ca doar avem filme americane la liber inca din anii 90?!?

Dar sa revin. Am constatat de-a lungul timpului ca singurul instrument eficient de negociere pe care l-am avut cu branduri de produse si servicii care m-au inselat/dezamagit/batjocorit/ignorat a fost ADRESS BOOK-ul. La toate demersurile mele civilizate, izvorate din cartile de marketing, advertising, PR si branding pe care le-am citit, mi s-a raspuns cum va spuneam mai sus. Doar cand ma enervam si ii amenintam ca am sa scriu un mail in care sa descriu „brand experience” pe care mi l-au facilitat pe care sa il trimit la tot adress book-ul meu si ca am sa ii dau exemplu de bad practice pe unde apuc lucrurile se schimbau. Brusc. Ca printr-o minune romaneasca lucrurile se rezolvau, sau macar primeam o mangaiere piaristica pe crestet. Care de obicei ma potoleste, ca sunt un suflet degraba iertatoriu. Turkish mereu imi spune intelept si hatru la fiecare incident de acest fel (din pacate, atat de dese..): „Ba, Dane. Asculta-ma pe mine. Mai intai tipi la ei, si dup’aia le spui despre ce este vorba”. Din pacate are atat de multa dreptate..

In concluzie, catre brandul AIG Life, prin procura, drop dead. Pentru curajosul care a deschis acest drum, „long live the warriors!”. Respect. Poate ne strangem mai multi, facem rost de fonduri, si pornim un sfant Jihad publicitar.

cotidianul.pdf

Atat de romanesc, atat de stupido-egalitarist

Am lipsit din peisajul publicistic digital cateva zile din cauza unei probleme de sanatate, care m-a convins inca o data ca privarea de somn este o forma extrem de eficienta de tortura, chiar daca administratia „celei mai democratice natiuni din lume” o catalogheaza benign si eufemistic ca „forma alternativa de interogare” (alaturi de deprivarea senzoriala, simularea inecarii, socuri emotionale si alte delicii de acest tip).

Pentru ca tot vorbeam zilele trecute de pensiile private, sunt foarte atent in aceasta perioada la ce se mai intampla, incercand sa inteleg atat cat pot fenomenul. Si astfel o stire strecurata printre dinti de o frumoasa si senina prezentatoare mi-a atras atentia. Autoritatea nationala care supravegheaza activitatea fondurilor de pensii private vrea sa scoata de la loteria intarziatilor/naucilor primii doi clasati (ING si Alianz). Aceasta este ultima etapa din planul atat de minutios pregatit de statul roman pentru a arunca din povara pensiilor pe umerii altor entitati financiare, care stiu si pot gestiona cu mai multa eficienta bani. Cei care nu s-au inscris pena la 15 ian in unul din fondurile de pensii acceptate, vor fi alocati aleatoriu catre acestea. Iar statul romanesc, ce mi ti se gandeste, vazand statistica pe care o comentaram zilele trecute? Ca la ceas de seara, daca piata cunoaste o polarizare atat de puternica, atunci primii clasati trebuie scosi din lotul fondurilor care participa la loterie. Adicatelea, daca muncesti mult, iti faci treaba bine si iesi pe primele locuri, ales de foarte multi cetateni care au luat decizia ca prostii, esti sanctionat prin scoaterea din concurs. Ca ar trebui sa se infrupte si altii din cascavalul pentru care tu ai muncit. Statistic, scoaterea din loterie a actorilor care au 55% din piata, inseamna o redistribuire zdravana a locurilor din parlamentul pensiilor pentru minoritatile financiare. Ce semnal transmiti oare comunitatii de business in felul acesta? Hmm..Incredibil si atat de tipic romaneste, nesimtirea de a schimba regulile jocului economic la pauza ma scoate din sistem. Daca intr-adevar te preocupa controlul monopolurilor (in cazul acesta dipol), te gandesti de la inceput si anunti/descrii conditiile in care se poate face acest lucru. Astfel incat ele sa fie cunoscute si asumate de la inceput de toti cei care intra pe teren. Dar nu, eu sunt arbitrul suprem si pot sa schimb ce vreau, cand vreau, pentru ca oricum nu aveti ce face. Prostimilor, eu stiu mai bine decat voi ce este bine pentru voi. Aceasta reminiscenta atavica a statului comunist care are dreptul by default de a interveni in viata entitatilor care il compun si il fac sa existe, este dupa mine cauza fundamentala pentru care ne confruntam in acesti ultimi ani cu valurile de hoarde migratoare ale nesimtirii, tupeului si „las’ ca ne descurcam noi la fata locului”. Daca acolo sus (oameni politici si guvernanti) se intampa asta, noi de ce nu am face la fel? isi zic probabil fara sa constientizeze prea bine acest gand, membrii hoardelor mai sus mentionate. Si de aceea m-am enervat si eu cand au vrut sa il demita pe Basescu. Urasc schimbarile de plan la mijlocul actiunii. Sunt reteta cea mai sigura pentu ca operatiunea sa esueze cu succes.

De aceea inchei cu traditionalul „drop dead” Statule!

If God intended for us to vote, he would have given us candidates

Titlul acestui post este dintr-un material pe care l-a primit Dragos de la prietenii/colegii lui psihologi din State care ne ajuta pe noi sa ne imbogatim colectia de citate care se schimba zilnic la noi pe site.

Este o afirmatie care descrie perfect opinia mea despre alegerile la care am asistat „calm si superior” (una din mantrele pe care le folosesc in trafic, cand incep sa vad intro-ul de la filmul War Lord). M-am cutremurat de nesimtirea si tupeul politicienilor care au prezentat rezultatele ca pe succese directe ale partidului lor. Consecinte firesti si indreptatite ale competentei lor politice. Puah..Sunt calm si superior, sunt calm si superior, sunt calm si superior..

Eu cred ca rezultatele arata esecul actualei clase politice si nici pe departe succesul ei. De la vladica Berbecalli si pana la marinelul Basescu, via premiantul Taricelul, toti au primit un mesaj tacut, de la cei care nu au mers la vot: beep! Nu ma astept sa inteleaga. Asa ca il vor primi si data viitoare. Atunci s-ar putea sa fie mult mai motivati sa ne invite..