Analiza Stratfor pe retele sociale

De o luna mi-am facu si eu cont pe facebook. Ca sa traiesc epidermic experienta digitala. La prima mana. Iata si o analiza geopolitica a fenomenului, dincolo de poze frumoase, statusuri „intelepciune la minut”, pupici si redistribuiri ale resurselor maritale. Ce ironie fina. Viata bate planul strategic. Facebook a devenit un instrument scapat de sub controlul creatorilor. Vezi aici analiza Stratfor. Iar asta este doar ce se poate spune public 😉

Reclame

carcotas. adjectiv.

dupa un an de framantari si incertitudini am o confirmare din afara tarii. un om care a simtit ca mine la polititst ardjectiv si 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. m-am linistit. multumesc Gia pentru semnalizare 🙂 plus comentarii insightfull despre pozitionarea tarii noastre in mintea consumatorilor straini 😦

Lo Teknica loviturii de stat

zilele trecute am avut o revelatie socio-politica lo teck (tribute to Johnny Mnemonic!). Romanica este atat de cu fundul inainte si capul inapoi, incat aici pana si lovitura de stat este data tot de cei de la putere. fracking amazing.. obsesia mea pentru dark orice, steampunk, cyberpunk si alte janreuri de SF depresive underground mi-a crescut si educat cu asiduitate o stare de paranoia permanenta care acum (in sfarsit..) incepe sa isi merite investitia. autori ca Philip K. Dick si William Gibson m-au ajutat sa imi formez sanatos cateva din personalitatile prin care interactionez cu lumea. cea responsabila de monitorizarea senzorilor de tip „social early warnings” a preluat pentru cateva minute controlul si imi spune sa va aduc aminte de nemuritorul mesaj al lui W. Gibson: „<The Future is here… it just isn’t evenly distributed yet>. ceea ce se apropie acum tiptilos de ventilator va ajunge in cele din urma la fiecare dintre noi. sa mirositi bine!”

as vrea sa se consemneze ca noi suntem multumiti, ca acest material este un pamflet paranoid, ca el nu a fost scris de aceasta personalitate si mai ales ca toate au fost operate cand eram mic 😉

Mare este Gradina Carpatilor! Sa speram ca multi turisti ii vor si sari gardul.. ;)

Presele vuiesc despre noul brand turistic de tara al Romaniei. Sub generosul semn al frunzei curentului „verde” conceptul/pozitionarea este „Explore the Carpathian garden”. Mai multe detalii aici. Pentru si mai multe detalii, amanunte si comentarii va fi suficient sa lasati televizoarele deschise in urmatoarele zile. Intuitia-mi „educata” imi spune ca vor curge rauri de pixeli pe malurile acestui subiect. Printre subiectele pe care le vad venind ca o moara pe Siret se numara: (1) relevanta mesaj per target (turisti straini vs. turisti autohtoni); (2) diferentiere fata de alte tari din regiune care au si ele bucati de Carpati pe teritoriul lor; (3) sustinerea promisiunii brandului de catre produs (gradina, verde, natura, puritate etc. ale brandului vs. caracteristicile functionale ale produsului „locatii turistice din Romania”); (4) ROI – Return of Investment (investitie in campanie vs. banii adusi de turistii atrasi de pozitionare, adica backpack-eri exploratori vs. familisti din clasa medie europeana sau bogatani arabi sau rusi); (5) diverse cestii de politichie (sinistresa Elena fata cu reactiunea); (6) buget si fonduri (origini, dimensiuni, alocare); (7) comparatie cu conceptele anterioare si pastrarea continuitatii (land of bad choice, mereu surprinzatoare etc.); (8) negativarea conceptului (misthouri, contestari etc.); (9) AOB-Any Other Business (procesul de selectie, elemente tehnice si procedurale etc.). Probabil vor fi mult mai multe. Dar oricum este vara si ne plictisim, n’asha? Deci sa insfacam six pack-ul intr-o mana si telecomanda in cealalta, sa ne lasam usurel pe spate in fotoliu pana ne intra arcurile in fund, sa ne scarpinam pe burta si sa dam pe canalul „Turismus: Green and Sand„. Una din micile mele placeri meschine si malevolente (de care imi este foarte rusine de fiecare data cand imi fac bilantul de starsit de an..) este sa urmaresc pletora de specialisti si comentatori avizati ai domeniului numit branding facand ceea ce stiu ei mai bine: „talk the talk” 🙂 Din acest punct de vedere am ajuns sa il respect pe Mazare Tomitanul. Pentru ca vorbeste simplu si clar ca un baiat de cartier din Cidade de Deus. Si pentru ca aduce in discursul public oficial o idee atat de subversiva si incorecta politic incat a fost expusa pana acum (chiar si pe acest blog, marturisesc cu rusine.. 😉 doar in gluma: utilizarea resurselor umane competente in turismul autohton!

Sa turistiti bine!

P.S. intre timp mai mai gasit dezvoltari ale subiectului. triste din pacate. bravo piticu.ro. multumim pentru semnalizare 😦

„Eu sunt multumit!”

As vrea sa se consemneze inca o data, chiar si pe aceasta cale (la care sunt gata sa renunt indata ce poporul mi-o va cere printr-o voce avizata), ca eu sunt multumit. Cred cu tarie ca poporul nostru a pornit in sfarsit pe un drum luminos, sub o inteleapta carmuire. Un drum pe care il merita de mult. As vrea sa marcam impreuna momentul in care in sfarsit una dintre cele mai competente si mai luminate persoane din conducerea de partid si de stat are curajul de a isi asuma public dorinta poporului roman: „tara asta are nevoie de o dictatura luminata”. Asa este doamna ministru Elena Udrea. Va spun din tot sufletul meu pe care il am in mine „Yes, yes, of course, that’s sure, thank you very much”. Recunosc cu umilinta ca m-am inselat din nou. Anticipam ca inceputul acestei noi ere de progres luminos si prosperitate exuberanta ar fi fost octombrie 2010 si nu (1) aprilie 2010. Si ca mesajul ar fi venit de la Altcineva. Si ca ar fi fost mai discret. Dar este mult mai bine asa.

Inchei cu (deja) traditionala formula: „Eu sunt multumit!”. Preluata cu acord de la dl. Mihail Vartosu, din una din povestile sale pline de intelepciune si umor gri despre alte vremuri.

De ce dorim femelele de Dorobanti?

Am primit zilele acestea din trei surse diferite link-ul catre ultimul post al lui Tudor Chirila despre femeile de Dorobanti. Ceea ce inseamna ca a generat un trafic zdravan, in conditiile in care mesajul a ajuns doar prin ecou la unul ca mine, care nu face parte din target-ul lui obisnuit. Asa ca m-am gandit sa fac la randul meu un mic experiment. Sa comentez pe marginea acestui subiect monden ca sa vad daca modifica traficul acestui blog. Adica pe voi. Strategie „ZOSO style„.

Ca exercitiu de comunicare am tot respectul pentru acest blogohit vaimaiot. Iar daca la baza lui sta un calcul de comunicare&trafic, respectul meu creste proportional. Daca l-a scris din convingere insa, respectul meu scade exponential. Oricat ar fi de „acre” si de „lise” aceste strugurine de pe podgoria Dorobanti, nimeni nu le poate contesta faptul ca au un design deosebit, o mare varietate de SKU-uri, vin in ambalaje premium si sunt expuse in locatii de concept. Si cum sunt din ce in ce mai aproape de convingerea documentata ca „nobody beats psychobiology” (asa cum inteligentul meu coleg Dragos este de parere ca „totul se reduce la IQ” si puternicul Steven Segal ca „totul se reduce la emotii„), cred ca atributul produsului numit „frumusete” aduce beneficii de consumator care justifica deplin actele de utilizare. Sau chiar de cumparare. Asta bineinteles, daca esti in segmentul de consumatori cu sociodemograficele suficient de sus si psihograficele suficient de jos ca sa iti permiti sau sa suporti accesul la categorie. Sau daca pozitionarea ta iti cere sa te iei de targetul la care targetul tau nu are acces. Cel putin inca un numar important de (b)ani.

Concluzia? „Nobody beats psychobiology” Nici macar Mr. Psychographic, nici chiar daca s-ar bate cu Dorobanta in propria bucatarie 😉

Cronica unei alegeri anuntate

In aceasta perioada mi-am luat o vacanta aproape involuntara de la scris. Pentru ca m-am simtit ca eroul principal al unuia din bancurile ceausiste. Cel cu cetateanul onest care lucra la fabrica de masini de spalat de la Cugir. Si care „pleca” acasa in fiecare seara cu cate o piesa, sperand ca la sfarsitul anului sa isi asambleze o masina de spalat. Dar oricat de multe combinatii incerca, tot mitraliera ii iesea (scuze pentru rima). De fiecare data cand am luat tastatura intre maini ca sa mai cresc volumul de informatie inutila din aceasta lume, tot politica imi venea sub unghii. Ma simt prizonier intr-un univers marquezian amortit, in care evenimentele curg prin si pe langa mine cu inevitabilitatea trenului care se indreapta catre un Neo strans de gat cu delicatete de un Mr. Smith responsabil social. In care liniile de forta ale evenimentelor au fost devoalate de acum cateva luni.

Asa ca am ales calea procrastinarii si m-am decis sa astept pana dupa duminica alegerilor second hand (a doua mana, adica). Nu reusesc insa a nu carcoti macar pe marginea a doua evenimente care vor face istorie in manualele romanesti de comunicare ca si premiere.

Unul este „dosul de palma peste gura” basescian. Pentru prima data in Romania se face apel la o astfel de tactica de comunicare. O miscare de GO cu care adversarul a fost pus intr-o situatie lose-lose. Acestea sunt momentele in care regret cel mai mult faptul ca la noi inca nu exista masinaria de sondare rapida din SUA ale Americii. Cea care poate sa dea in 3 ore pe post raspunsul la intrebarile „Cine a pierdut/castigat din acest incident?” si „Cate procente a pierdut/castigat?” Evit a comenta pe marginea incidentului, pentru ca ambele tabere sunt in culpa. Una pentru ca inregistrarea a fost „ajustata” pentru a accelera si agrava un gest, iar cealalta pentru ca gestul de impingere/respingere a fost real. Iar modul in care a fost gestionata criza de comunicare de catre candidat si staff a fost deplorabil dpdv. profesional. Sugestie/recomandare: purtatori valizi de informatie ai evenimentului sunt membrii echipei tehnice responsabila de scena&sonorizare 😉

Iar cel de-al doilea prezenta unui presedinte in functie la o „garbage TV”. Recte Zero TV. Daca nu ati vazut-o inca, v-o recomand. Este un eveniment de comunicare, care legitimeaza simbolic acest tip de televiziune. M-am uitat cu entuziasmul cu care incerc de multi ani sa empatizez cu virgula „comedia umana”. Ca de inteles am renuntat de la un moment de intelepciune sa o mai fac. Sa fie primita, dimpreuna cu schimbarea de target si de segmentare.

In rest, numai prostii in viata mea de saptamana trecuta, prin comparatie cu turmoilul mediatic: concertul lui Jean de la Garbarek (absolut superb, absolut superb), o sedinta de board IAA, o prezentare la primul eveniment de research din Romania – organizat de SMARK (foarte haios, participantii au ras in hohote la interventia Dan&Turkish), targul de carte Gaudeamus, mers la munte in vacanta de 1 decembrie, o carte si cateva filme si cel mai haios cado de ziua mea (multumesc Victor!): o consola Wii care a devenit deja elementul central al vietii sociale de la noi din firma, in functie de care se reconfigureaza „dejea” doua incaperi si se planifica o investitie semnificativa in mobilier, televizor, accesorii si jocuri.

Inchei cu traditionalul „Hai liberare!”, desi dejea nu mai este cazul 😉