mamaliga cu susan

traiesc vremuri interesante. cred ca de mult, tare de mult, un chinez mi-a urat cel mai greu blestem al lor: „sa traiesti in vremuri interesante”. nu credeam ca voi trai doua revolutii. dar daca tot au venit, sunt bine primite.

am urmarit si eu cu ochii mari derularea ostilitatilor. la o distanta sigura, din camera tactica. cu un ochi pe laptop si altul pe televizor 🙂 am fost inca o data incantat de competenta absurda cu care tot felul de comentatori si consultanti de profesie abereaza stupid. si foarte departe de orice. dar fac si ei ceva bine. zgomot de fond. care te poate ajuta sa te intrebi mai bine ce se intampla. am fost insa pentru prima oara incantat de trecerea la fapte.

dar sa lasam pentru cateva ore strada deoparte. pentru ca „strada te face la ochi”. adevaratul razboi se duce in spatele pixelilor. care si ei „te fac la ochi”. dar altfel. am avut privilegiul de a vedea in direct emisiunea in care marele carmaci l-a calcat in picioare pe bietul si fidelul arafat, salvatorul de serviciu de 20 ani incoace. cred ca despre asta se va scrie in cartile de istorie. ca despre unul din momentele in care oamenii s-au revoltat in fata nedreptatii. vazand cum cel mai puternic om tarii ia la suturi mediatice un Saint Bernard mare si bland. a carui singura vina a fost ca a latrat atunci cand stapanul a vrut sa ii inlocuiasca snapsul din butoiasul de la gat cu apa chioara. si dupa aceea sa il inlocuiasca integral. cu o ceata de pechinezi. salvatori si ei. cat de surprins trebuie sa fi fost prezidentul cand s-a prins ca susanul tocmai a devenit capsa pirotehnica a bombei sociale cu malai pe care topaim cu totii de ceva vreme. romanii s-au enervat in cele din urma cand arhetipul „Salvatorul cu ambulanta mica” isi ia picioare in gura de la arhetipul „Barbarul cu gura mare”. iar asta dupa ce a fost mai intai barbateste pus la pamant.

dar cea mai mare concluzie pe care eu am tras-o este alta. mai profunda si mai structurala decat lupta dintre eroul civilizator si cel cuceritor (ghici ghicitoare mea cine-i care..). este despre conflictul dintre generatii. despre lupta dintre trecut & pasiv (televiziune) si viitor & actiune (digital). este despre viata in/cu/prin Internet. despre cum digitalul a reusit sa scoata pe unii dintre noi din mioriteala pasiva. tinerii crescuti cu netu’ de gat au trecut de mult de la „a privi” la „a actiona”. sunt formatati sa fie interactivi. si sa isi spuna opiniile scurt, abrupt si colorat. iar daca nu primesc ce vor sau ce considera ca li se cuvine, se enerveaza. si fac lucruri. unele on line, altele off line. flash mob-uri in dinti si facebook-uri in cap.

din pacate in aceasta mini primavara araba romaneasca va fi plina de murdarii. iar lupta abia ce a inceput. dincolo de toate acestea eu sunt bucuros. pentru ca tinerii au iesit de sub blana mirositoare a Mioritei si incep sa faca lucruri. orice este mai bine decat nimic. cu siguranta la inceput va fi haos. cu siguranta la inceput vor fi violente. dar pretul pentru reteta noii mamaligi merita platit. chiar daca pentru inceput avem ca toping doar susan.

a..era sa uit. samafoare rupte? masini incendiate? bancute vandalizate? pentru toate astea exista Mastercard. spectacolul? priceles..

sa revoltati bine!

Reclame

just drive..

am vazut Drive. foarte bun. chiar superb. o gura de aer noire curat si rece in mareea diabetica care a inundat totul. inclusiv subgenul thriller. eventual 3d daca se poate. este un film old style anii ’70 all the way: stil de filmare (vedeti in primul review de pe imdb trimiteri la stilurile de filmare folosite), regie, scenariu, casting de oameni si automobile, felul in care se joaca, atmosfera, filtre. basically cam toate care conteaza. mi-au placut enorm dialogurile. fiecare replica e scurta si sincera ca un pumn. sau ca o mangaiere. cat imi era dor de un film in care imaginile sa fie mai lungi decat vorbele.. coloana sonora este superba si ajuta din plin la atmosfera pe care am simtit-o un amestec de violenta si afectivitate difuza, care se poate concretiza oricand in act. dar care alege in cea mai mare parte a timpului sa se amane pentru un orgasm mai mare. si totusi cumva chiar si violenta mi-a vorbit tandru despre umanitate si speranta. scena crimei tandre prin taierea venelor mainii intinse pentru a fi stransa de prieten este arhetipala. eroul principal cu dinti si scobitoare (sau invers) este prizonier al propriei naturi din primul cadru si pana cand filmul se termina. abrupt si cu Intrebare. el este Scorpionul din fabula scorpionului si broastei soptita prima oara in istoria umanitatii acum 2300 ani de Panchatantra. urmariti Geaca. este un personaj aparte, cu simbolul zodiei atat de hulita pe umeri. curata si tantosa la inceput, mototolita si cu manecile patate de sange pana la coate la final. un film pentru cei care mai au macar o umbra de rabdare prin cotloanele sufletului, fie el alb, negru sau gri. merita vazut la cinema. il recomand cu inima trista. dar impacata. sa conduceti bine! era sa uit. eu pariez pe el la Oscar.

reality is fiction. sau invers.

scriam nu de mult de trilogia lui William Gibson care cuprinde Pattern Recognition, Spook Country si Zero History. aici linkul (ce ironie sa te autoreferentiezi..). povesteam de cat de mult mi-au placut aceste carti si pentru faptul ca un gigant care a fondat un mare subgen SF (cyberpunk) scrie despre marketing si comunicare. am acolo gasit cateva idei superbe pentru marcom. am cochetat cateva saptamani dupa ce le-am terminat cu gandul de a operationaliza intr-o companie sau un produs de research ideea de cautare si recunoastere a microtrendurilor de marketing. de fapt ale consumatorilor. tot mai tribali si fragmentati de altfel. am cochetat febril si steril ca un intelectual francez de stanga (sau cu stanga..). apoi mi-am vazut resemnat si doar usor nostalgic („Post idea coitum anima tristes est” dupa cum spunea filosoful) de clasicele focus grupuri si interviuri de profunzime. spunandu-mi ca sansele ca un client din Romania sa cumpere astfel de produse de research sunt zero. Count Zero. daca nici macar o idee validata precum coolhunting nu a prins la noi, ce rost are ceva science fiction? iar astazi peste ce credeti ca am dat citind buletinul ESOMAR?!? nu veti ghici. peste un interviu cu un suedej destept si curajos. care a facut deja acest lucru. a infiintat o companie cu numele primului volum: Pattern Recognition. care face exact ce profetiza Gibson. fracking amazing. inca o data respect pentru cel care a rostit celebra fraza: „The future is already here — it’s just not very evenly distributed”. respect si pentru cel care a avut curajul sa puna in viata o idee de fictiune. aveti aici interviul. daca sa fi pesimit, m-as duce sa imi plang de mila. daca as fi optimist, m-as duce sa ma laud ca am intuit potentialul unei astfel de idei.

de Accord cu ea

Patru ani si 50.000 km de relatie superba cu o Branda castanie. Honda Accord pre numele ei. Am plecat si ne-am intors impreuna de la munca in multe nopti si dimineti. Si am impins caruciorul in nenumarate parcari de hypermarket-uri. Fidela, rezistenta si modesta ca o sotie. Japoneza. In patru ani singurele cadouri pe care mi le-a cerut au fost doua becuri. Si alea de ceata. M-a primit acasa cu intelegere tacuta atunci cand ma intorceam din aventurile cu Airbusa si Boeinga, desi stia ca mi-am facut de cap ca porcul la peste 10.000 de metri. Deasupra. M-a facut de atatea ori sa ma simt mandru ca intorcea privirile barbatilor atunci cand ieseam impreuna in oras. Plina de pasiune ca o Apsara, am alergat adesea impreuna pana la epuizare kilometru dupa kilometru. Si a gemut tandru de fiecare data cand o aduceam la 7000 de ture. Si pentru toate aceste lucruri minunate are doar un singur viciu. Ii cam place un pahar in plus. Des si de calitate. Dar hey, are sanii mari!!! 24oo cm la cupa. Si ce inseamna un pahar in plus cand primesti la schimb toate cele de mai sus?!? Pana la urma cu totii avem viciile noastre..

Am sa o tradez (ca un obsedat sexual de SF ce ma aflu marooned in real time), doar atunci cand Soichiro Honda are sa creeze Androida. Modelul Wife Escort. Sper sa se intample imediat dupa il va face pe Asimo astronaut pe prima statie spatiala autonoma. Ma inscriu ca Beta Tester pentru software 🙂

Inchei cu traditionala urare electorala „Sa aberati bine!” Aveti ceva drum pana sa ma ajungeti din urma. Si toate astea fara LSD! Care a ajutat omenirea sa ajunga in era digitala (vezi aici detalii). As vrea ca oamenii seriosi care citesc acest post sa nu traga concluzia pripita ca militez pentru legalizarea drogurilor psihedelice. „Decat” iarba 😉

leu cu leu se face brandul

sa ne traiasca McCann! ca ne-au adus cativa lei in menajeria nationala. unii dintre ei mari de tot. cu American Rom. i-am asteptat noi pe americani 60 de ani, dar pana la urma tot au venit. cu premii 🙂 valoroase pentru intreaga industrie. vezi aici detalii sexy. sa ne bucuram si sa dantuim intransa, nu sa comentam 🙂

trei viduri si toti trei

am terminat de citit Void Trilogy de Peter F. Hamilton. Kindle rules. dupa ce mi-am accidentat nook-ul (sau mi-a fost sabotat..), mi-am luat Kindle. si sunt foooarte fericit. am aproape orice carte la doar un clickt distanta. iar daca nu o gasesc pe kindle store folosesc Calibre ca sa imi convertesc un format de pe „piata libera” in mobi sau azw. vezi aici o analiza comparativa.

dar destul cu introducerea despre e-readere si e-books, al caror fan declarat am devenit de ceva vreme. mai bine sa va povestesc despre Void Trilogy. seria este parte din Commonwealth Saga, din care mai fac parte Pandora Star si Judas Unchained. la 1200 ani dupa actiunea din primele doua. „care pe” le-am citit in limba romana acum cativa ani. mare diferenta de feeling. mi-am jurat apasat in barba din acest moment ca toate cartile mishto le voi citi in engleza.

sunt inca intr-o stare accentuata de uimire si incantare. o serie superba. la origine o space saga. unul dintre cele mai grele si consistente genuri din hard SF. „decat” ca autorul inventeaza o jmecherie foooarte cooool. foloseste in paralel doua genuri aflate la capete diferite ale scalei preferintelor unui pasionat de fantastic: fantasy si space opera. primul este epic, medieval, preindustrial, guvernat de puteri mentale, mistica si magie, genetica, relatii feudale, creaturi ciudate samd. cel de-al doilea este ultra hard science fiction. populat cu civilizatii galactice aflate in pragul ascensiunii catre stadiul post corporal sau deja mult dincolo de acesta; pacalirea mortii fizice prin tehnici de rejuvenare; transfer de constiinta in spatiul digital si mutarea unei parti a omenirii in retele si spatii de calcul planetare; arme ultra mega giga exotice (mini gauri negre, quantumbusters etc.); campuri de protectie din energii ciudate de la baza tesaturi spatio-temporale, alte legi ale fizicii decat cele pe care le cunoastem acum; nave interplanetare mai mici decat un Being 747 dar care calatoresc supraluminic si pot face tandari cuantice un sistem solar in doar cateva minute; agenti speciali cu imbunatatiri tehnologice incorporate la nivel genetic care l-ar face pe Zeus, Thor, Shiva Bhairava sau orice alta zeitate din oricare Pantheon sa para un copilas pasnic si jucaus. si foarte multe altele, despre care eu nu am timp sa scriu, iar voi sa cititi. iar peste si prin toate acestea, natura umana. aproape neschimbata de momentul in care am coborat din copaci si am intrat in colibe. politica, lupte pentru putere, factiuni aflate in conflict pentru viziuni diferite (ex. in ce directie sa se indrepte evolutia umanitatii: biologic sau post corporal?), religii traite direct prin visele intemeietorului, relatii sociale care mai de care mai diferite de puritanismul occidental (ex. posibilitatea de a folosi mai multe corpuri cu aceeasi constiinta, haremuri, clanuri industriale, comunisme extreme, totalitarisme, paradisuri tehnologice etc.). si multe altele, pe care merita sa le descoperiti singuri. in aceasta viata 🙂

la final mesterul Hamilton face cumva si pune in legatura cele doua universuri (fantastic si ultrastiintific). cateva pase mentale si legile timpului, spatiului, fizicii si bunului simt sunt scurtcircuitate, indoite si aduse sub aceeasi teasta incruntata a uimire si ingrijorare ca isi va mari brusc circumferinta cu cativa centimetri. si cumva toate fac sens. pentru ca omul leaga toate firele in ultimele zeci de pagini. fucking amazing.

cu totul alt stil decat Alastair Reynolds sau Iain M. Banks, dar aceeasi viziune grandioasa si extinsa la scala Universului. sau macar a catorva galaxii care se devoreaza reciproc. si textul este pe masura de generos. sunt carti foarte lungi. dar credeti-ma ca nu numai ca nu m-am plictisit si nu am injurat ca de obicei marketingul editorial care a umplut in ultimii ani kilometri cubi de lemn cu vorbe goale care trebuie sa iasa la numar (nimeni nu mai scrie o carte onesta. toata lumea baga serii de cate 6-10 bucati. niste amatori care cred ca lungimea este mai importanta decat tehnica..). nope. abia asteptam sa ma apuc din nou de citit. am adormit deseori enervat ca nu imi puteam tine ochii deschisi si mintea in constienta. am renuntat la multe mangaieri si clipe placute ca sa mai dau cateva pagini. addictive rau. beware of the big bad Page! m-am trezit de doua ori cu o mana pe robinetul de la dus si cu cealalta pe kindle. despre cea de-a treia nu este frumos sa vorbesti in acest context 🙂 ocazie cu care mi-am propus sa le sugerez amazonilor sa scoata si versiunea waterproof. pentru cititori extremi. ma vad vineri seara tarziu in cada cu kindle-ul in mana si cu lumanari parfumate de jur imprejur, petrecand in mod intelectual „quality time”. sau dand o cu totul alta dimensiune conceptului de „my special time alone”. ce mod mai placut decat acesta sa petreci Ziua Barbatului? 🙂

in incheiere: daca va place genul, cititi ASAP Commonwealth Saga. exceptionala si rewarding. va imbratisez cu drag din Makkathran. maine oricum nu veti mai tine minte nimic din acest vis. Reset is my middle name.

RealRomanika

din motive de valori si stiluri de viata politice nu ma numar printre fanii lui vasile dancu. aceleasi motive ma obliga sa recunosc insa un produs conceptual de calitate. chiar daca vine cu puternic din stanga. de exemplu aceasta analiza despre „Romania Reala” sau „Romania Profunda”. un concept branduit acum cativa ani de alti doi sociologi romani. si de atunci preluat si abuzat intens de media. de regula pentru a ne minti frumos ca inca mai exista ceva adanc sau consistent. „oricand ma pot lasa de fumat daca as vrea asta”. „oricand as putea sa fiu mult mai profund decat dau impresia”. „oricand as putea sa inchid televizorul si revista glossy si sa meditez la zeitgeist-ul romanesc”. I know, I know..