lungul drum de la democraTIE la democraSIE

nu am mai scris nimic saptamanile acestea pentru ca mi-a fost rusine. rusine pentru ca am avut nevoie de 16 ani ca sa inteleg ca drumul de la cartile de comunicare la viata reala este mult mai lung la noi decat in tarile in care acestea au fost scrise. la sfarsitul primei saptamani de proteste am crezut ca am inteles cum stau lucrurile. si am prorocit catre Lume precum inteleptul Devadasa (citeste prietenii apropiati), ca „doar afirmatiile care nu contin cuvantul Dumnezeu pot fi adevarate” (citeste „guvernul isi va da demisia luni dimineata”). din fericire pentru mine, lumea mi-a raspuns inapoi cu aceeasi lipsa de respect cu care a facut-o Somasiri: „daca aceasta afirmatie este aplicata ei insasi, o venerabile, atunci nu poate fi adevarata deoarece contine cuvantul Dumnezeu..” (citeste „termina cu prostiile din carti, astia nu o vor face doar pentru ca asa este corect sau pentru ca foarte multi oameni le cer asta”). marturisesc ca am asteptat cu nerabdare febrila sfarsitul lumii (politice). dar el nu a venit decat peste trei saptamani. deci soc si groaza. nedumerire si revolta („bah, dar chiar asa de prost sa fiu?!?”) si atunci, prin bube, mucegaiuri si noroi („ei bine, da. esti prost”), am avut momentul de epifanie. cartile si teoria comunicarii (scrise de occidentali, bineinteles. cu publicitatea lor, cu PR-ul lor, cu public communication-ul lor..) nu au putut si nu vor putea vreodata anticipa ce se intampla in realitatea romaneasca. Cartea a murit. singura care mai conteaza acum e Burta.

m-am intrebat de nenumarate ori de ce  singurul model de comunicare publica folosit cu succes de 2o de ani la noi este batrana si parsiva propaganda. de ce oamenii „de sus” vorbesc acum cu noi ca niste sectanti. portocalii. din ce in ce mai autisti. si mai agresivi cu „normalii” care nu pot accepta Mesajul. Revelatia. Adevarul Marelui Carmaci. pe care numai cei Alesi il pot Vedea. dar mai ales Intelege. singurul mesaj pe care il primesc de la acestia este ca sunt un copil prost care nu poate vedea ce este bine pentru el. asa ca mi se spune „taci din gura si inghite doctoria, chiar daca e amara. imi vei multumi peste cativa ani, prostutule..”

dar acum stiu de ce. si asta ma face fericit. si inconstient. si imi da libertatea de a „lasa burta sa vorbeasca”. iar burta mea se strange la gandul ca propunerea de prim ministru este seful unui serviciu de informatii. unul foarte eficient, de altfel. se strange (si vorbeste printre dinti..) la gandul ca in spatele refuzului de a accepta Realitatea se afla poate o motivatie religioasa („o facem pentru binele Poporului”). care justifica, nu-i asa, orice actiune a sectantilor politici. oricat ar fi ea de murdara. „it’s for the greater good. este pentru Tine..” se strange si mai tare la gandul ca poate va trai intr-o pseudodemocratie de rit rusesc, care planifica de mult rocada Putin-Medvedev de Dambovita. sau poate ca pur si simplu „ei” cred sincer in teoria sfarsitului lumii. o stiti, cea din decembrie 2012. dupa ocultismul de carnaval de tip „flacara violeta”, am inceput sa iau in calcul si varianta asta. sau una si mai si. poate ca stiu ca va incepe in curand razboiul in Iran. si atunci poporul ingrozit de ridicarea la cer a pretului la benzina va intelege (in sfarsit..) ca are nevoie ca Marele Carmaci sa treaca cu bine corabia nationala peste criza. si va alerga pe ape, cu pasi marunti si repezi, catre El. catre Salvare (hmm..sau ala era Arafat?!? never mind..).

pentru prima oara burta mea ii spune creierului ca ar trebui sa-i fie frica. iar asta nu-mi place deloc. sa ocultati bine!

ah..era sa uit. totul a pornit de la prea multa meditatie asupra acestei vorbe de duh: „democracy is the theory that the common people know what they want. and deserve to get it good and hard..” (H.T. Mencken)

Reclame

caderea

de mult, tare de mult, ma intrebam de ce naiba operele unor artisti sunt arondate unor „perioade”. albastra de exemplu. abuz din partea sistemului mi-am zis prima oara. in continuare ii urasc pe critici. de orice fel ar fi ei. din asocierea cu intelesul cuvantului in engleza, mi-am spus mai incolo. apoi am parcat intrebarea pe un sector rar utilizat al hardului si mi-am vazut de viata. zilele acestea am avut o picorevelatie: oamenii aceia treceau si ei, ca oricare dintre noi, prin diverse perioade de viata. si pentru ca sunt artisti si rostul lor este de a se exprima, noi, muritorii obisnuiti, putem observa acest lucru in ceea ce ne lasa in urma. precum ca copacii care ne lasa sa le vedem varsta in cercuri (daca esti udemerist, si in cecuri).

pentru ca acum trec printr-o perioada foarte aglomerata si dificila, fara sa imi dau seama am trecut la filme suprarealiste. nevoia de evadare este atat de mare, incat am trecut la droguri vizuale grele. suprarealismul, ultima statie. heroina vizuala. direct in vena opticava. in 3 minte ti-ai luat zborul. heavy stuff.

astazi despre o cadere. The Fall. actiunea este simpla. anii 2o, SUA ale Americii. o pustoaica/copila si un adult intr-un spital. ea romanca. se rostesc cuvinte in romana. WOW!!! ea emigranta si saraca. capsunara. scuze, portocalara. no disrespect intended la adresa capsunarilor (mai ales ca ei vor vota in 2012. prin corespondenta. cu cine „trebuie”. fuck. de ce?!? de ce?!?). venita cu mami la cules de portocale in California. el cascador sau actor. nu mai tin minte, de la inceputul filmului si pana s-a sfarsit s-au mai intamplat lucruri si le mai amestec. nu conteaza. el accidentat rau in urma unei cascadorii. cam spre dauna totala. ea doar cu mana in gips. el vrea sa moara. ea vrea sa descopere lucruri. basically stuff despre sensul vietii. nothing fancy. ei nu vor sa il lase sa moara. the bastards, they killed Kenny! ma enerveaza rau cei care incearca sa impiedice pe ceilalti sa moara cand au chef, in numele unor principii morale sau religioase. vezi Whose Life is it Anyway. de aici incolo incepe nebunia mintii. amestec impur de Imaginatie si Realitate. imaginile sunt superbissime. costumele halucinante. si muzica are cateva locuri unde te cutremura. risipa de spatiu si culoare. actiunea din lumea cealalta incarcata de simboluri sau pur si simplu de o frumusete vizuala dusa catre autoerotism (pana la urma, cine sa stie mai bine decat tine ce iti place?!? da Zmock, stiu, asta este boala..). multa Aaaaasia, adevaratul suflet al lumii de beep in care inca mai traim (din nefericire, nu pentru multa vreme..). nu mai stiu care este mesajul filmului, dar cred ca oricum nu are nicio importanta. un trip superb. vi-l recomand din tot sufletul meu pe care il am in mine. hai liberare!

ce mica e aberanta mare

mi-am facut de cap in aceasta vara. mi-am oferit unul dintre cele mai pretioase cadouri ale lumii moderne: pauza de comunicare. acum 16 ani telefonul mobil era indicatorul statusului social ridicat. acum este lipsa lui. putini oameni isi pot permite sa nu raspunda la telefon cateva zile. la fel si in social media. ca doar nu degeaba este si „socialul” acolo, nu-i asa? „daca nu esti pe facebook nu existi”. „daca nu iti actualizezi blogul nu existi”. in general daca nu comunici nu existi. preferabil ceva interesant. cele „15 minute de faima” ale lui Warholl au devenit „cele 60 de secunde”. in care trebuie sa spargi portiera mintii cititorului si sa ii furi pretioasa masina de sub fundul atentiei. am vazut de-a lungul vremii tot felul de flick flack-uri blogistice sau facebuciste facute cu convingere si ficat impacat de catre oameni (altfel cu bun simt..). doar pentru a avea ceva interesant „pe pixeli”. orice ofranda este arsa cu impiosenie pe altarul noului Zeus: „Nous”. cunosc oameni care au retete pentru ca ce posteaza sa trezeasca polemici si activitate. „hmm..ieri am avut un trafic mai scazut..ia sa bagam noi azi ceva cu sex..” (cu scuze pentru involuntara impreunare de cuvinte). sau baga cu frecventa unei pupeze epileptice tot soiul de blablatitudini. everyfrackingbody este acum un Seinfeld de sectorul 3, capabil sa faca un showbici de succes din Nimic. nu s-au prins insa ca Nimicul lui Seinfeld incepe cu litera mare.

in incheiere felia mea de nimic cu n mic: pentru a putea intelege o gluma proasta, ai nevoie de umor, nu gluma.umorul de calitate poate fi inteles de orice prost. pentru cel prost trebuie sa fii destept.

eu de fapt vroiam sa spun ca pauza s-a terminat si m-am intors in Pixelandia 🙂 din United States of IReality..

gata. ma duc sa ma culc. am motait deja de cateva ori ca romanii dupa felul 13 de mancare, asteptand meniul principal la orgia de sambata seara. cu capul intr-o mana si intins pe-o parte. cealalta.

 

de Accord cu ea

Patru ani si 50.000 km de relatie superba cu o Branda castanie. Honda Accord pre numele ei. Am plecat si ne-am intors impreuna de la munca in multe nopti si dimineti. Si am impins caruciorul in nenumarate parcari de hypermarket-uri. Fidela, rezistenta si modesta ca o sotie. Japoneza. In patru ani singurele cadouri pe care mi le-a cerut au fost doua becuri. Si alea de ceata. M-a primit acasa cu intelegere tacuta atunci cand ma intorceam din aventurile cu Airbusa si Boeinga, desi stia ca mi-am facut de cap ca porcul la peste 10.000 de metri. Deasupra. M-a facut de atatea ori sa ma simt mandru ca intorcea privirile barbatilor atunci cand ieseam impreuna in oras. Plina de pasiune ca o Apsara, am alergat adesea impreuna pana la epuizare kilometru dupa kilometru. Si a gemut tandru de fiecare data cand o aduceam la 7000 de ture. Si pentru toate aceste lucruri minunate are doar un singur viciu. Ii cam place un pahar in plus. Des si de calitate. Dar hey, are sanii mari!!! 24oo cm la cupa. Si ce inseamna un pahar in plus cand primesti la schimb toate cele de mai sus?!? Pana la urma cu totii avem viciile noastre..

Am sa o tradez (ca un obsedat sexual de SF ce ma aflu marooned in real time), doar atunci cand Soichiro Honda are sa creeze Androida. Modelul Wife Escort. Sper sa se intample imediat dupa il va face pe Asimo astronaut pe prima statie spatiala autonoma. Ma inscriu ca Beta Tester pentru software 🙂

Inchei cu traditionala urare electorala „Sa aberati bine!” Aveti ceva drum pana sa ma ajungeti din urma. Si toate astea fara LSD! Care a ajutat omenirea sa ajunga in era digitala (vezi aici detalii). As vrea ca oamenii seriosi care citesc acest post sa nu traga concluzia pripita ca militez pentru legalizarea drogurilor psihedelice. „Decat” iarba 😉

back to basex

da. un articol scris cu suflet de Petre Barbu. un ziarist cu prea mult bun simt pentru aceasta industrie. old school in sensul frumos. si eu am spus de atatea ori ca cel mai important lucru de care ai nevoie in publicitate este pasiunea, incat am inceput sa mi-o pierd pe a mea 🙂 pana la urma de aceea filmul se numeste Mad Men..

un om cu adevarat dedicat :)

cand am citit aceasta stire m-am rusinat. iata pana unde pot duce unii oameni implicarea in munca lor. mult mai departe decat mine. in acest caz un designer care a ales sa isi petreaca restul zilelor de dupa viata (pana la a doua moarte. termica si a universului) in ambalajul pe care l-a creat. este drept ca acesta este celebru prin brandul pe care il gazduieste. in cazul acestea Pringles. yummilicious.. ideea mi se pare geniala. daca ne-am baga mai multi, am putea face cu adevarat ceva util pentru planeta. va dati seama cate milioane de hectare de teren arabil am elibera pentru o activitate mai utila? mai ales ca dupa atatia ani de utilizare in scopuri rituale acel pamant este fertilizat si bogat in minerale. va dati seama cate „persoane” pot fi depozitate in aceasta forma practica si in acelasi timp eleganta? incerc sa imi imaginez ce s-ar intampla daca tot mai multi consumatori ar alege aceasta modalitate de petrecere a eternitatii in semn de penitenta pentru consumul exagerat din timpul vietii? oare Steve Jobs ce ar alege? iphone-ul sau ipad-ul? dar cel care a inventat vasul de wc? sau scrumiera? o lume intreaga de optiuni estetice ni se deschide brusc in fata ochilor inchisi 😉

next level after „poli ticks”

urmaresc de ceva ani cu mult interes profesional constructia brandului Vladimir Putin. pe care il respect ca om de stat. si situat in ordinea admiratiei profesionale imediat dupa Tony B. Liar. o constructie simpla, onesta, cu dimensiuni putine dar foarte puternice: masculinitate, calm, control, forta samd. l-am vazut pilotand suhoaie, strigand ca Leonardo de Caprio de la prova unui spargator de gheata atomic „I am the king of the world!”, salvand tigri siberieni, predand judo, lasandu-se imbratisat cu patima de fane de varsta a doua, mai expresiv ca Steven Segal, avand o aventura semioficiala cu o patinatoare frumoasa de topeste gheata sub ea, mandru de trecutul kaghebist, incercand sa porneasca o lada samd. practic de aproape doi ani un exercitiu de imaginatie. sunt in echipa care trebuie sa inventeze noi evenimente de PR in care sa il infatisez lumii pe marele Tzar. mi-am facut si o lista pe care o confrunt periodic cu stirile. de regula sunt foarte in zona. atat la frecventa, cat si tipul de activitate prin care ni se mai dezvaluie o noua fateta a tarului. astazi insa am fost total luat prin surprindere. depasit ca un pusti care pedaleaza cuminte pe banda de avarie a autostrazii comunicationale de un transportor amfibiu blindat cu motor de MIG. Vladimir Putin este pe cale sa devina sfant. el este avatarul sfantului Pavel. mai precis oamenii incep sa inteleaga ca asa stau lucrurile. nu m-am gandit niciodata la asta. daca India, mama tuturor convulsiilor religioase, nu l-a transformat pe Gandhi in avatarul lui Buddha sau Vishnu, atunci nimeni nu poate merge pe aceasta cale. m-am gandit eu. prost, de altfel. iata ca vechea lectie care ne spune ca trebuie sa gandim indraznet si la scara mare, este inca o data valabila. ma intreb doar avatarul cui ar putea fi George Dubios Bush. sau Traian B. Sexu 😉

P.S. Sefu’, nu dati la operatie! vorbesc si eu prostii de primavara. Doamne ajuta! 🙂