Duios Russia trecea

Iacata-ma ajuns si la Moscova. Cu bine. Si de unul singur. Am fost uimit si incantat de mine. Nu mi s-a mai intamplat de mult acest lucru. Ceea ce imi intareste inca o data convingerea ca psihologia evolutionista are dreptate: intr-o situatie de supravietuire animalul se adapteaza. Inca nu am depasit socul cultural. Foarte multe din stereotipurile despre rusi sunt adevarate. Aici totul este altfel. Aici totul exista in trei marimi: mare, foarte mare sau enorm. Incepand cu preturile si incheind cu numarul de branduri de lux. Barbatii se imbraca in costum si au fetze de trupe speciale dupa un mars de 40 clicks pe nisip in tinuta de lupta. In 240 min. si fara mic dejun. Iar femeile sunt multe, foarte multe sau enorm de multe. Frumoase, foarte frumoase sau “asa ceva nu exista”. Si imbracate intotdeauna de parca chiar atunci se duc sau vin de la Bolshoi Theatre. Louis Vuitton este uniforma obligatorie la pantofi cu toc de 10 cm si haine de branduri despre care doar am citit. Deocamdata atat. Inca incerc sa imi revin si sa imi structurez cateva ganduri mai articulate. Pana la urmatorul post “decat” doua dovezi ca sunt acolo, sanatos si in siguranta.

Reclame

Oops..I did it again..

Dupa cum va spuneam mai de mult, intre 12 si 14.05.10 are loc congresul IAA. La Moscova. La care particip si eu, alaturi de o mica dar vioaie delegatie romaneasca. Planificare serioasa, tot ce trebuie in astfel de situatii. Mai putin in cazul meu, care de data aceasta m-am „organizat” singur. Big mistake 🙂 Intre data intrarii in Rusia si cea de pe viza mea exista o mica diferenta de o zi. Asa ca la Dusseldorf, aeroportul de legatura, nu m-au lasat sa ma urc in avionul de Moscova. Complicatii cu transferul de pe o zi pe alta, recuperare bagaj, hotel and stuff. Si iata-ma naufragiat in acest frumos si bine organizat  oras(el) german, batand strazile in asteptarea plecarii in cele din urma catre Moscova. Sper sa ajung cu bine. Povestesc mai multe dupa ce ma vad ajuns intreg si sanatos la hotel. Mai ales despre congres, se anunta unul tare. Daca nu ma imbata gazdele conform obiceiului pamantului, mi-am propus a va tine la curent in fiecare zi cu ce se intampla acolo.Mi-am luat si aparatul foto, sper sa prind macar un cadru cu presedinto-premierul. Ma ingrijoreaza putin ca ajung in ziua paradei militare, dar sper sa nu se dea cu jet-urile pe langa bietii pasageri 🙂 Abia astept sa vad Kremlinul luminat de noapte. Pe dinafara 😉

Speakeri-m-as si n-am cui..Speakeri-m-as blog-ului..

Oameni buni de marketing,

Mai mult ca sigur ati auzit deja de evenimentul Marketing 360 organizat de Evensys&Cristi Manafu. Am fost invitat sa recidivez si eu la sectiunea devenita aproape un eveniment in sine si intitulata sugestiv „O floare si 10 gradinari”. Scuze, am vrut sa spun „Marketing Arena”. Care are un mecanism extrem de simplu: 10 oameni din comunitatea de marcom (fie ei creativi, planneri, marketeri, brand-eri sau doar „oameni de bine care voteaza cu Basiliescu”) prezinta fiecare un ppt cu 10 slide-uri in care incearca sa „vanda” audientei o idee in 10 min. Participantii la eveniment/publicul din sala o voteaza  pe cea care le-a placut cel mai mult. In 2008 am participat alaturi de tovarasul inventator Marian Costache&blogul „we invent” si am obtinut un onorant loc II. Am obtinut acordul lui si echipa a inceput deja sa se incalzeasca pe marginea terenului. Daca ne calificam pe unul din primele trei locuri va tin la curent cu rezultatele. Glumesc, am sa va anunt indiferent de rezultat. Sau mai bine veniti si aflati direct la fata locului. E fun. Parerea mea..Ca tot veni vorba, am avut de raspuns la doua intrebari:

1. Ce ar trebui sa aduca un eveniment de marketing? Parerea mea: speaker-i, contenti, racordare la viteza vietii si „pe bune”-itate

2. Ce este important pentru un marketer astazi? Parerea mea: sa ride on the times wave. sa ramana calm in muntelui de informatie care vine catre el cu viteza unei locomotive maglev si sa proceseze rapid din acesta doar bytes-ii de care are nevoie ca sa isi faca job-ul bine cu adevarat.

Ar mai fi la 2  cateva lucruri despre care sunt convins ca nu vor muri prea curand (segmentare, target-are, pozitionare, business-plan etc.)  dar sunt prea „traditionale” ca sa le mentionam in acest context futuristic (cu scuze catre puristi&puritani pentru alegerea plezirista de cuvant)


CEC a little help..

M-am codit mult pana sa scriu acest post. Sunt insa atat de curios, incat mi-am depasit rusinea. Mai bine prost 5 minute, decat toata viata..Nu inteleg acest spot. Iar toti cei pe care i-am intrebat pana acum au avut interpretari atat de diferite, incat nu am gasit doua la fel, din care sa imi aleg una pe care sa o adopt ca fiind si a mea. De obicei ma feresc sa comentez creatii autohtone, cu atat mai mult una despre un brand care a trecut (cu succes, zic eu) printr-un proces recent de re-branding. Context spotului este insa atat de apropiat de activitatea mea, incat inevitabil m-am pus in locul acelui biet profesor. Si mi-a dat cu virgula. A big one. Probabil este o metafora pe care nu o inteleg eu, sau studentii mei sunt foarte altfel decat cei din acest spot. Nu numai ca nu am reusit vreodata sa ii ridic in picioare, dar nici macar sa taca toti odata. Anyway, nu inteleg nimic din spot, nu numai metafora. Pls. dati-va cu parerea. Sunt dornic sa inteleg. Si primul spot din serie a fost greu pentru mine, dar am primit ajutor si dupa discutii intense am inteles in cele din urma ca CEC ii va bate pe toti, chiar daca si-a luat 20 de ani picioare in ficat/rinichi si calcaie in (Radio Guerilla, un radio cu oaie..baietii care au fost vreodata implicati in batai de strada stiu despre ce este vorba. regula nr. 1: sa nu cazi niciodata din picioare). Ca de fiecare data, mi-am spus ca „nu sunt eu in target..”. Dar la asta sunt, si tot nu inteleg 😦

Bah, SUA-i sor’mea. II. Acreditarea Scolii IAA in cadru festiv.

In prima zi a IAA World Education Conference care precede lucrarile Congresului IAA echipa care se ocupa de educatia din cadrul Chapter-ului nostru (adica eu, Cristina, Afrodita si Victor) a avut de sustinut o prezentare in fata unei audiente de 50 de profesori, decani sau responsabili de educatie din multe tari. Unele despre care doar am citit pe site-urile agentiilor de turism, sau in cartile de aventuri care mi-au incantat copilaria. Pana la ora 15 cand eram programati deja se spusesera toate lucrurile interesante de catre ceilalti, care reprezentau tari cu sisteme de invatamant solide si moderne. Asa ca am intrat in panica si am facut apel la axiome (in situatii de criza cel mai intelept este sa folosesti regulile de baza, lucrurile sofisticate sunt greu de accesat). Si cum una din acestea este sa te diferentiezi, indiferent daca in bine sau in rau (there is no bad advertising..) am facut apel la show. Si am prezentat toti patru, cu glumite si joc de scena. Si daca tot am zis sa ne facem de cap si sa ramanem memorabili in mintea acestor oameni atat de seriosi, le-am vorbit si despre tara noastra. Noroc cu Afrodita, care avea un material cu romani memorabili, pe care l-a facut rapid un filmuletz. Oricat de cinic si cosmopolit am ajuns, mai am totusi cateva lucruri sacre. Unul dintre ele este tara mea, care m-a suportat atata vreme..
Nu stiu cat au inteles sau au fost atenti la detaliile tehnice oamenii din sala, dar cu certitudine au ramas cu impresia ca „you Romanians are funny people..” (asa cum ne-au declarat dupa cam multi dintre ei..).
Iar cireasa de pe tort a venit la final, cand „the honorable” John Holmes, presedintele diviziei educationale in cadrul IAA a inmanat echipei IAA diploma care certifica cursurile Scolii IAA si astfel dreptul acesteia de a emite diplome IAA. O realizare mai mare decat pare, pentru ca acreditarile se fac foarte greu, si care are in spate sute de ore de munca in ultimii doi ani. Este fascinant cum muncim atat de mult timp pentru doar cateva clipe de glorie. Sau cum urcam o zi intreaga pe munte pentru a stat in varf doar o jumatate de ora. Dar merita, doar de aceste imagini si stari iti mai aduci aminte atunci cand pleci in ultima calatorie. Atunci „you travel light”.